Din cuprinsul articolului
Situația ministrului Apărării Naționale evocă, dacă mai era necesar, „competența” oamenilor noi, majoritatea doar fii, nepoți, asociați sau protejați ai fostei Securități comuniste și ai urmașilor ei capitaliști. Culmea este că, în penuria de gândire critică existentă în societate, ipocrizia atinge forme de paroxism. „Tinerii frumoși și liberi”, care luptau cu penalii, cu decidenții fără studii sau cu ucigătoarea corupție, ne arată zilnic cum poți falsifica propriul CV, cum poți deveni consilier prezidențial, în fine, cum poți conduce țara, afectat de aceleași metehne pentru care se fluturau cătușe în Piața Victoriei.
Moșteanu riscă să rămână doar cu gloria Bioterrei
Mai trist - sau amuzant, depinde de perspectivă - e că șeful pe linie militară al ministrului, este comandantul suprem, adică olimpicul în matematici, activistul civic și „terminatorul” Bucureștiului. Scandalul presupusului fals în declarațiile de studii ale domnului Moșteanu nu relevă doar impostura academică, ci mai cu seamă nivelul acesteia.
Omul nu e acuzat că nu și-a susținut vreo diseratație de masterat sau teză de doctorat la Harvard, ci că s-a lăudat cu absolvirea prestigiosului sanctuar al enciclopedismului, intitulat Athenaeum. Așa că riscă să rămână doar cu gloria Bioterrei, până s-or dezice și reputații savanți de acolo de asemenea discutabilă alcătuire.
Mai mult, omul cu „școala vieții” la cursuri de zi ne lămurește cum e cu dronele, cum e cu regulamentele militare, cu ierarhia ordinelor și responsabilitatea deciziei. Totul într-o combinație de obrăznicie, tupeu, ignoranță și nepricepere menite să acopere lipsa stagiului militar.
„Dacă adăugăm impostura școlară lipsei vreunei instrucții, înțelegem mai bine cauzele problemei”
Acum, sigur că rolul unui ministru civil - regulă democratică legitimă și occidentală, până la siluirea ei de către Iohannis prin numirea „bunelului” Nicu Ciucă - este să supravegheze și să monitorizeze cheltuielile militare, nu să tragă cu pușca. Totuși, dacă adăugăm impostura școlară lipsei vreunei instrucții, înțelegem mai bine cauzele problemei.
Recent, într-un studio consacrat al „forțelor binelui”, Ionuț (diminutiv predestinat, ca și „Nicușor”, de altfel) ne-a spus că nu suntem pregătiți să aflăm cheltuielile pentru susținerea Ucrainei în lupta contra invaziei ruse. Știm că inamicul e șiret și viclean, că el pândește și ne atacă hibrid permanent.
Totuși, oare buna și transparenta comunicare, luciditatea și precizia, dublate de prestanța unui ministru de asemenea importanță, nu ar fi instrumentele suficiente combaterii asaltului de cretinisme, numite generic și pe bună dreptate, „fake news”? Nu s-au aliat useriștii cu mentorul nicușorist de la Sibiu în construirea „României educate”?
„Sacrificarea democrației în numele democrației”
Păi dacă răspunsul e afirmativ, înseamnă că au izbutit doar să contribuie la idiotizarea poporului suveran, alimentându-i suplimentar, prin lamentabile prestații publice, apetența pentru teorii ale conspirației și fascisme de tot soiul.
Sacrificarea democrației în numele democrației, oficializarea cenzurii în numele libertății de exprimare „corectă și conformă” sunt tocmai simptomele neputinței, inculturii istorice și politice, ale diletantismului și incompetenței ajunse la putere.
Concluzia e simplă: asemănarea dintre falsele idealuri zbierate la proteste și dubla măsură, ipocrizia și discursul urii e aceeași ca dintre o trotinetă și o tanchetă. Cu mențiunea că pentru manevrarea tanchetei ai nevoie de permis și pregătire, în vreme ce cu trotineta se poate plimba orice absolvent prin sediul de partid.
Recomandările noastre
Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.