Sursa foto: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
Toată lumea este opărită pe ultimele evenimente care au marcat începutul de an pe planetă. Acţiunea fulger a americanilor prin care l-au luat pe Nicolas Maduro din pat de la el de acasă, din Caracas, şi l-au dus direct în faţa unui judecător în New York.
Analize şi sinteze de tot felul. De la cele militare care dezbat acţiunea Delta Force de extragere a lui Maduro, până la subtilităţi diplomatice şi declaraţii contradictorii. Toată lumea îşi dă cu părerea. Toată lumea mai vine cu câte o informaţie nouă, „pe surse”, sau de la câte un oficial de rang înalt „care a declarat sub protecţia anonimatului”.
Desigur, nici noi, românii, nu am scăpat prilejul de a comenta, de a ne da cu părerea. Desigur, este un eveniment planetar, pe care mass-media din România nu avea cum să-l scape, aşa cum nu l-a scăpat mass-media din toată lumea.
Legile privind pensiile speciale vor fi aplicate abia peste cel puţin zece ani
Numai că furaţi de soarta lui Maduro şi motivele pentru care a fost luat pe sus la propriu şi dus în SUA şi implicaţiile planetare, am uitat că ne aflăm, totuşi, în România. Şi că începând cu 1 ianuarie, toate taxele şi impozitele au crescut. Că s-au îngheţat salariile. Că nici anul ăsta nu se indexează pensiile. Desigur, e importantă şi soarta lui Maduro şi a zăcămintelor de ce-or fi ele din Venezuela, dar soarta românilor împovăraţi de biruri nu o fi importantă?
Luaţi cu tăiatul porcului, cu trasul vinului şi făcutul sarmalelor, aproape nu am băgat de seamă că din nou Curtea Cosntituţională a României ne-a tras o ţeapă. Că patru judecători s-au evaporat, pur şi simplu, chiar în timpul unei şedinţe şi astfel nu a mai fost cvorum. Aşa că decizia privind tăierea privilegiilor magistraţilor a fost din nou amânată.
Personal, cred că şi aceast joc al CCR de-a uite pensia, nu e pensia, uite cvorumul, nu e cvorumul este tot un subiect gen soarta lui Maduro şi a bogăţiilor Venezuelei. Pentru că, oricum, şi dacă se va da un verdict de către CCR în timp util, adică să nu pierdem banii din PNRR, tot nu are prea mare importanţă în următoarea perioadă. De ce? Pentru că legile care, într-o bună zi vor fi totuşi declarate constituţionale, vor fi aplicate abia peste cel puţin zece ani. Timp în care, cum se spune la mine, la Brăila, „va mai curge multă apă pe Dunăre”.
„Să ştiţi că noi nu am vrut să creştem taxele”
Ciudat cum de nu ne preocupă ceea ce a început să ni se întâmple de câteva zile încoace, de când am trecut în noul an. Spre exemplu. Indexarea pensiilor cu rata inflaţiei, deşi este o lege în acest sens, nu se va întâmpla nici anul acesta. În acelaşi timp însă, actul normativ prin care se decide creşterea taxelor locale, cuprinde şi posibilitatea autorităţilor locale să indexeze această creştere şi cu rata inflaţiei. Adică, atunci când statul are de luat, ia. Când are de dat...
Exact ca în bancul în care fiul îşi întreabă tatăl, om foarte bogat, aflat pe patul de moarte: „Tată, cum de ai reuşit să faci atâta avere?” Păi, fiule – i-a răspuns tatăl – atunci când am zis că iau, am luat, şi când am zis că dau, am zis...” Oare Maduro, judecătorul nonagenar în faţa căruia apare, Venezuela şi planeta în general, ce părere au despre această situaţuie din România? Sau nu le pasă, deşi, după cum s-a văzut, nouă ne pasă foarte de ei.
În prima zi a acestui an, mă aflam într-un studio de televiziune, ca invitat la o emisiune. Desigur, se vorbea despre noile biruri care veniseră peste noi. Invitaţi erau şi politicieni de toate culorile din arcul guvernamental. După tradiţionala ceartă care arată armonia din Coaliţia de la putere, unul dintre ei a spus cu blândeţe şi compasiune: „Să ştiţi că noi nu am vrut să creştem taxele”. Gând la gând cu bucurie. Nici noi nu am vrut să creşteţi taxele. Şi totuşi, ele au crescut. Să le fi crescut Maduro? Să fie rezultatul caftelii pe averea Rodicăi Stănoiu? Că văd că astea sunt subiectele care-i interesează pe români.
„Nepoate! Viaţa e ca o cârciumă”
La un moment dat, am fost întrebat care cred eu că va fi anul acesta soarta Coaliţiei. Nu mă pricep la horoscoape, cu atât mai puţin la cele politice, aşa că nu am ştiut să dau un răspuns. Dar le pot spune cum se vor alinia planetele anul ăsta pentru ei: planeta Paltinu, planeta Vidraru şi a celorlalte baraje pe care le-au golit aiurea, producând o adevărată catastrofă, aliniere a acestor lanete în care s-a rostit de către un fost ministru şi un cuvânt greu: sabotaj. Mai pot să le spun că se aliniază şi planeta Dosarul Coldea. Sau planeta: Anularea alegerilor prezidenţiale din 2024. Dar şi planeta Covid, cu miliardul zburat aiurea pe vaccinuri aruncate la gunoi. Şi, dacă vreţi, mai pot enumera încă multe alte planete care se vor alinia anul acesta şi vom vedea ce fel de cvadratură va ieşi din alinierea lor.
Toate astea îmi aduc aminte de o vorbă a bunicului meu, hamal în portul Brăila, care nici el nu se pricepea la horoscoape, dar văzuse multe la viaţa lui: „Nepoate! Viaţa e ca o cârciumă. Bei, mănânci, comanzi muzica la lăutari, iar la sfârşit vine ospătarul, trage linie, adună şi îţi dă nota de plată, pe care trebuie să o achiţi”. Cam asta cred eu, ca horoscopist de ocazie, că va aduce alinierea planetelor pe care le-am enumerat: o notă de plată, în bodega numită România.
Iar acum, dacă tot am obosit stând la coadă să ne plătim birurile mărite fără nicio explicaţie pe înţelesul nostru, să şedem şi să aşteptăm cu sufletul la gură deschiderea testamentului Rodicăi Stănoiu, înfriguraţi ca şi când am fi trecuţi şi noi în el, sau dacă rezistă relaţia tocmai înfiripată între o vedetă şi un vedet, de parcă ne-ar invita la nuntă. Chestiuni, desigur, mult mai importante decât creşterea năpraznică a birurilor pe clădiri şi maşini şi liberalizarea preţurilor la energie.
