Nicolás Maduro / Sursa foto: EVZ
Din cuprinsul articolului
Nicolás Maduro a fost figura politică dominantă în Venezuela de la moartea lui Hugo Chávez, în 2013, prezidând una dintre cele mai severe crize politice și economice din istoria modernă a Americii Latine.
Maduro și dictatura lui Hugo Chávez
Succesor al dictatorului socialist Chávez și moștenitor al așa-zisei „Revoluții Bolivariene”, conducerea lui Nicolas Maduro a remodelat instituțiile, economia și relațiile internaționale din Venezuela.
Cariera politică a lui Maduro este una neobișnuită printre șefii de stat. Născut în 1962, Nicolas Maduro a lucrat ca șofer de autobuz și activist sindical înainte de a intra în politică.
S-a alăturat mișcării de extremă stânga conduse de Hugo Chávez în anii 1990 și a devenit unul dintre cei mai de încredere aliați ai acestuia.
Sub conducerea lui Chávez, Maduro a ocupat funcțiile de ministru de Externe, între 2006 și 2013, și pe cea de vicepreședinte, din 2012 până la moartea lui Chávez, în 2013.
În martie 2013, Maduro a fost numit succesorul lui Chávez și a câștigat la limită alegerile prezidențiale o lună mai târziu.
Ideologia lui Maduro: „Chavismul” și socialismul
Nicolas Maduro a guvernat Venezuela folosindu-se de ideologia predecesorului său, „chavismul”, care îmbină politici economice de extremă stânga, socialiste, naționalismul venezuelean și așa-zisul „antiimperialism”, adică o ideologie creată de comuniști pentru a se opune dominației politice și militare a SUA.
În practică, sub regimul Maduro, ideologia „chauvistă” a servit din ce în ce mai mult la legitimarea puterii dictatoriale a acestuia. Venezuela, o țară care deține cele mai mari rezerve dovedite de petrol din lume, s-a prăbușit dramatic din punct de vedere economic sub Nicolas Maduro.
Dictatura comunistă a lui Maduro a produs o scădere severă a producției de petrol, hiperinflație (prețurile cu crescut cu milioane la sută, mai grav decât, de exemplu, hiperinflația din timpul regimului Iliescu din România, de 256,1% - n.red.) și prăbușirea serviciilor publice.
Regimul Maduro a dat vina pe sancțiunile internaționale, venite din cauza nerespectării regulilor democratice și a drepturilor omului în Venezuela și un așa-zis război economic al elitelor și al puterilor străine contra țării.
venezuela / Sursa foto Pixabay
Dictatura lui Maduro
Regimul Maduro a fost caracterizat de o corupție aflată la un nivel fără precedent chiar pentru America Latină, o proastă gestionare a întreprinderilor de stat, distrugerea economiei private, sărăcie pe scară largă și emigrarea în masă.
Regimul Maduro a virat repede spre un sistem politic autoritar, slăbind sau marginalizând forul legislativ al țării, Adunarea Națională, odată cu preluarea controlului de către opoziție în 2015. De asemenea, Maduro a creat o Adunare Constituantă pro-guvernamentale, în 2017.
De asemenea, regimul Maduro este vinovat de arestarea, exilarea sau descalificarea liderilor opoziției, de creșterea controlului asupra instanțelor judecătorești, a mass-media și a autorităților electorale. Astfel că alegerile au continuat să aibă loc, dar observatorii internaționali au arătat că, de fapt. competiția politică reală lipsea.
Apropiat de toți dictatorii lumii
Politica externă a regimului Maduro a fost tot timpul una anti-occidentală și aliniată cu regimurile autoritare din Rusia și Belarus, cu dictaturile comuniste din China și Cuba și cu dictatura islamistă a ayatollahilor din Iran.
Nicolas Maduro a pretins că Venezuela este parte a unei lupte globale împotriva dominației și „neoliberalismului” SUA, poziție care i-a a adus sprijin diplomatic din partea dictaturilor, dar și izolare economică.
Legitimitate și recunoaștere internațională a regimului Maduro a fost intens contestată, din cauza alegerilor trucate, astfel că unele țări l-au recunoscut drept președinte legitim al Venezuelei, în timp ce altele au recunoscut figuri ale opoziției, în momente diferite.
