Cristian Terheș. Sursă foto: Facebook
Din cuprinsul articolului
Contractul privind vaccinurile anti-COVID rămâne în centrul unor semne de întrebare, după ce Tribunalul francofon de primă instanță din Bruxelles a decis că România trebuie să plătească aproximativ 600 de milioane de euro către Pfizer pentru dozele pe care nu le-a mai preluat. În acest context, europarlamentarul Cristian Terheș a vorbit, într-un interviu acordat postului Transilvania PLUS, despre lipsa de transparență legată de documentul semnat în timpul pandemiei și despre posibilitatea ca instanța belgiană să fi pronunțat o decizie corectă din punct de vedere juridic.
Contractul Pfizer făcut public cu pasaje acoperite
Cristian Terheș a arătat că documentele prezentate public de Comisia Europeană nu au oferit acces la conținutul integral al contractului, deoarece numeroase pagini sau fragmente au fost acoperite.
„Comisia Europeană a făcut publice contractele respective cu zeci de pagini negrite. Gândiți-vă că inclusiv titlu din cuprins, deci aveai cuprinsul și erau bucăți din cuprins înnegrite încât nici nu puteai să vezi titlul capitolului din contract”, a spus Terheș, la postul Transilvania PLUS.
Europarlamentarul a atras atenția că, în lipsa unei forme complete a documentului, nu pot fi cunoscute toate obligațiile asumate și nici clauzele care au stat la baza litigiului.
Întrebările ridicate de clauzele contractuale
În intervenția sa, Cristian Terheș a insistat asupra prevederilor care ar fi putut impune obligații ferme pentru statele semnatare, inclusiv penalități pentru dozele nepreluate.
„Ce clauze contractuale există în acest contract? În primul rând clauze de a cumpăra, obligativități, penalități, dacă cumperi, dacă nu cumperi, câte doze cumperi. Asta e relația dintre Pfizer și state prin intermediul Comisiei Europene. A doua e cine răspunde pentru aceste efecte adverse? Nu mi se pare corect, etic, moral ca statul sau oficialii publici dintr-un stat, politicienii să constrângă populația să se vaccineze cu un produs medical, despre ale cărui efecte adverse încă nu știm care sunt, fiind produs pus pe piață inițial atunci”, a explicat Terheș.
Potrivit acestuia, lipsa accesului la forma integrală a contractului alimentează în continuare întrebări legate atât de obligațiile financiare asumate, cât și de responsabilitatea juridică și administrativă pentru deciziile luate în acea perioadă.
Pfizer. Sursă foto: Captură video
Cristian Terheș crede că instanța ar putea avea dreptate în dosarul Pfizer
Cristian Terheș nu a exclus varianta în care tribunalul care a analizat dosarul să fi avut dreptate, tocmai pentru că judecătorii au avut acces la contractul integral.
„Trebuie văzut cine a semnat contractul acesta inițial cu clauzele pe care nu le știm încă; e o chestiune de clauză. Dacă tribunalul din Belgia a dat dreptate Pfizer, poate juridic are dreptate; tribunalul a văzut contractul. Dar dacă în contract există genul acesta de clauze care te obligă pe tine stat semnatar să cumperi și dacă n-ai nevoie și dacă nu cumperi să plătești penalizări păi întrebarea mea e cine din statul român a putut semna o astfel de aberație. O tot spun! Trebuie să meargi în spate să vedem: ce s-a întâmplat, cine a semnat, de ce, nu s-au văzut clauzele respective la momentul respectiv”, a declarat europarlamentaril Cristian Terheș.
Prin această poziție, Terheș a susținut că analiza nu trebuie oprită la efectele hotărârii, ci trebuie dusă înapoi la momentul semnării contractului și la persoanele care și-au asumat acele condiții în numele statului.
Cristian Terheș a vorbit cu Alexandru Rafila
Europarlamentarul a spus că a vorbit și cu ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, despre acest contract și că, potrivit relatării sale, nici acesta nu ar fi avut acces la forma neblurată a documentului.
„L-am întrebat pe domnul ministru Rafila, dumneavoastră ați văzut contractele alea?”, a mărturisit Terheș. „A zis că nu le-a văzut, că le-a văzut așa și așa, zice, eu le-am văzut pe alea cu paginile negrite. Întrebarea e la alea fără pagini înnegrite. Întrebarea mea este, alea fără paginile negrite, dumneavoastră le-ați văzut? Și zice, nu le-am văzut. Păi și ăștia îl acuză acum pe Rafila… Eu mă întreb acum ce clauze sunt, dacă nici ministrul din România al Sănătății, care trebuie să semneze cererile respective, ordinele de cumpărare, nu are acces la contracte? E nebunie. Înseamnă că e ceva acolo. Vorbim de sute de milioane”, a acuzat Terheș.
Afirmațiile sale mută discuția și spre accesul efectiv al decidenților români la conținutul complet al documentelor care au produs ulterior efecte financiare majore.
Cerere pentru o analiză mai amplă a deciziilor din pandemie
În finalul intervenției, Terheș a spus că dosarul trebuie analizat mult mai atent și că întreaga succesiune de decizii luate în pandemie ar trebui reconstituită în detaliu.
„600 de milioane ăștia pe care România trebuie să-i plătească e pentru doze, vreo 20 și ceva, 30 de milioane de doze pe care nu le-am mai cumpărat. Dar am plătit o gramadă înainte. Dacă dumneata, pe banii tăi, ai face un asemenea sau ți s-ar pune un asemenea contract în față în care tu ești obligat să cumperi niște lucruri de care tu nu ai nevoie și dacă nu cumperi tu să plătești penalizări, tu ai semna așa ceva pe banii tăi? Evident că nu! Trebuie să mergem în spate și să vedem ce a fost în pandemie. A fost gândită toată treaba. Faptul că Bisericile au fost închise, trebuie să răspundă și bisericile în fața oamenilor”, a concluzionat Cristian Terheș, la Transilvania PLUS.
România a pierdut în instanță procesul cu Pfizer
În paralel cu aceste declarații, Tribunalul francofon de primă instanță din Bruxelles a decis că România trebuie să plătească aproximativ 600 de milioane de euro către Pfizer pentru dozele de vaccin anti-COVID pe care statul a refuzat să le mai preia în 2023. Hotărârea pronunțată de instanța belgiană nu este definitivă.
Potrivit comunicatului transmis de instanță, litigiul are la bază contractul semnat de Comisia Europeană cu Pfizer în mai 2021, în numele statelor membre ale Uniunii Europene, inclusiv România. Acordul stabilea un număr exact de doze pentru fiecare stat participant.
Pfizer a deschis acțiunea în instanță la finalul anului 2023 împotriva României, Poloniei și Ungariei, după ce cele trei state au refuzat să mai preia și să plătească toate cantitățile comandate în timpul pandemiei.
Și Polonia a fost obligată la plată
Judecătorii au arătat că nu au identificat nereguli în procedura prin care a fost atribuit contractul și au respins susținerile formulate de partea română privind rezilierea sau modificarea obligațiilor asumate.
Instanța a reținut că reducerea numărului de infectări și evoluția pandemiei nu pot constitui motive suficiente pentru renunțarea la dozele comandate prin contract. În aceste condiții, tribunalul a stabilit că obligațiile asumate inițial rămân valabile.
Prin aceeași hotărâre, România trebuie „să preia dozele de vaccin care îi mai rămân și să plătească prețul acestora către Pfizer, respectiv 3.031.128.036,97 lei, cu TVA inclus”, adică aproximativ 600 de milioane de euro.
În același dosar, Polonia a fost obligată să achite aproximativ 1,3 miliarde de euro. Cazul a readus în discuție contractele semnate în perioada pandemiei și lipsa de claritate privind clauzele asumate de statele membre prin intermediul Comisiei Europene.
