Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
A doua zi după convorbirea telefonică dintre președinții rus și american, Dmitri Medvedev, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Federației Ruse, a făcut o declarație de presă: „Orice speranțe ale Occidentului privind înfrângerea Rusiei nu vor fi niciodată realizate!” Știa dânsul pe ce se bazează...
- Aurul și înghețul.
La 14 februarie 2025, Banca Centrală a Rusiei a ținut ședința periodică de politică monetară. Cu acest prilej s-a decis să nu fie modificată dobânda de referință de 21%, în pofida protestelor venite de la agenții economici. Iar prognoza de inflație pentru 2025, care în vara trecută era de până la 5%, a fost dublată: până la 8%, ca urmare a cheltuielilor masive cu războiul din Ucraina și a distorsiunilor de pe piața muncii și din sfera creditării. În aceste condiții, pentru a susține Bugetul, Banca Centrală a fost nevoită să vândă discret și rapid 100 tone aur fin, ca să răscumpere de la băncile comerciale obligațiunile de 2.000 miliarde ruble pe care, în decembrie, Guvernul rus le-a plasat forțat, pentru a acoperi o parte din deficitul bugetar (AICI). Astfel, stocul metalic a scăzut, între septembrie 2023 și februarie 2025, cu 68%: de la 554 tone la 179 de tone aur fin, sub minimul istoric de 247 tone, înregistrat în momentul imploziei URSS.
Imediat după ședința de politică monetară a Băncii Centrale, ministrul Economiei, Maxim Reșetnikov, a făcut o declarație de presă privind perspectivele economice pentru 2025: „prețurile mai mici la petrol, constrângerile bugetare și creșterea creditelor neperformante ale companiilor se numără printre principalele riscuri economice cu care se confruntă Rusia, iar o posibilă majorare a producției de petrol a SUA și OPEC este un motiv special de îngrijorare.” Și a continuat: „Vedem acum primele semne ale înghețării economiei. Deja pe baza rezultatelor din noiembrie și în special decembrie, vedem că ... ritmul a încetinit într-o serie de industrii: alimentară, chimică, producția de lemn și cea auto. Volumul comenzilor din partea companiilor este de asemenea în declin. Un exemplu este piața auto, unde vânzările de automobile și, mai ales, cele de echipamente specializate și agricole scad din cauza dobânzilor ridicate.” Oleg Viugin, fostul director adjunct al Băncii Centrale, estimează că guvernul va fi nevoit să aleagă în curând între reducerea cheltuielilor militare și inflația galopantă. Potrivit lui Mihail Zadornov, fost ministru de finanțe, activele lichide ale Rusiei s-au micșorat de la 7,4% din PIB la sub 2%. Exporturile, care au fost de 417 miliarde de dolari anul trecut, au scăzut în decembrie 2024 cu 20%, iar scăderea continuă.
Pentru prima oară, Guvernul Rusiei recunoaște oficial că situația economico-financiară e de-a dreptul dificilă, și exact pe domeniile și problemele despre care am scris detaliat, în analizele din ultimele două luni. Situația actuală îi dă dreptate profesorului dr. Andrei Sidorov, decanul Facultății de politică internațională de la Universitatea din Moscova, care încă de acum un an, la 25 ianuarie 2024, declara la Televiziunea de Stat: „Vă amintiți analogia cu broasca. Dacă o arunci în apă clocotită, va sări afară; dar nu va sări dacă o fierbi încet. Din punctul de vedere al Occidentului, Rusia este broasca pusă la fiert încet (...) Ei contează că astfel vor reuși să destrame Rusia.” Rusia pare acum ”bine fiartă” – dar oare Occidentul va profita, cum par a se teme elitele de la Moscova?
- Camăta.
Era de așteptat ca ”Occidentul”, având toate atuurile, să încerce să profite de situație. Și a încercat, dar nu în sensul în care ne-am fi așteptat, ci exact invers: taxând victima, nu agresorul!
Noul secretar american al Trezoreriei, investitorul și managerul de fonduri de investiții Scott Bessent, a făcut o vizită la Kiev și a prezentat președintelui Volodimir Zelenski proiectul unui Acord de parteneriat: Statele Unite doresc să primească 50% din drepturile asupra resurselor de pământuri rare ale Ucrainei, echivalentul a 500 miliarde $, ca o compensație pentru asistența oferită de-a lungul a trei ani de război.
Potrivit unor surse care au avut acces la document, citate de presa internațională, proiectul de Acord „nu a trecut nici pe la Departamentul de Stat, nici pe la Departamentul Comerțului, ci a fost alcătuit de un birou privat de avocatură din New York”. Dacă ar fi fost altfel, Departamentul de Stat ar fi sesizat că documentul este incomplet: nu prevede, în schimbul acestei plăți, niciun fel de garanții politice sau militare pentru Ucraina. Dacă ar fi trecut pe la Departamentul Comerțului, s-ar fi sesizat că documentul schimbă cuantumul creditelor acordate Ucrainei de către Congres: conform Departamentului de Stat, din 2014 și până azi Statele Unite au furnizat Ucrainei ajutor militar în valoare de 162,788 miliarde $, în parte nerambursabil. Iar acum se cere Ucrainei rambursarea cu un profit de 200%.
Președintele ucrainean a refuzat prima formă a acordului: „Statele Unite nu au furnizat nici pe departe această sumă până acum și nici nu au oferit garanții de securitate specifice în acordul propus. Vreau un dialog cu Trump. Vreau un dialog. Nu semnez ceva pe care zece generații de ucraineni vor trebui să-l plătească.” Reacția președintelui Trump nu a întârziat: a declarat că Ucraina este ”Stat agresor”, iar Zelenski este ”un dictator”.
- ”Oportunitatea incredibilă”.
Totuși, președintele SUA a decis să-și trimită emisarul special, Keith Kellogg, să prezinte celor de la Kiev o propunere ”îmbunătățită”: „Le-am prezentat ucrainenilor o oportunitate incredibilă și istorică”, a declarat omul de afaceri Mike Waltz, consilier al Casei Albe pentru securitate națională, într-un interviu pentru Fox News. Iar alt emisar special al președintelui, Steve Witkoff, miliardar și investitor, a adăugat într-un interviu la CNN: „Președintele [Trump] i-a transmis mesajul. Nu mai are nicio ezitare.” Zelenski a confirmat în termeni oarecum ambigui: „Ucraina este pregătită pentru un acord puternic, eficient, de investiții și securitate cu președintele Statelor Unite”.
Dar presiunile americane asupra Ucrainei nu au slăbit. Conform cotidianului The Washington Post, Kievului i s-a cerut să-și retragă rezoluția ONU, susținută de Europa, care cere plecarea imediată a forțelor ruse din Ucraina, în favoarea unei propuneri americane care nu făcea nicio referire la invazia la scară largă, la teritoriile ocupate din Ucraina, la încălcările Dreptului internațional de către Moscova sau la statutul Rusiei de stat agresor. „Mulți reprezentanți ai altor națiuni spun că aceasta pare mai degrabă o cerere de împăcare cu [liderul rus Vladimir] Putin decât o cerere de pace”, adaugă cotidianul american. O împăcare foarte îndoielnică: deși Rusia este angrenată în convorbiri ”de pace” și în pofida situației sale economico – financiare dificile, Bugetul pe 2025 prevede o creștere a cheltuielilor militare cu 30%. În 2024, cheltuielile militare au reprezentat 9% din PIB; în 2025 vor reprezenta aproape 12% din PIB. Deci Rusia se pregătește de război!
- ”American Kompromat”?
În plan internațional, a atras atenția remarca președintelui Trump: „Zelenski ar face bine să se miște repede sau nu va mai avea o țară.” Remarca a fost interpretată ca o amenințare: fie Ucraina plătește camăta, fie va fi lăsată în seama Rusiei, ”să facă ce dracu´ vrea cu ea”. La această interpretare a contribuit și Serviciul de Informații Externe al Rusiei, SVR, al cărui director, Serghei Narîșkin, a sugerat că Statele Unite vor abandona Ucraina, care va fi împărțită teritorial între mai multe State, și a sugerat invitarea unor istorici și experți din Polonia, Ungaria și Slovacia pentru a dezbate acest subiect „atât de complex”, care are „o preistorie adâncă”. În spațiul mediatic românesc, domnul Călin Georgescu a lansat subiectul într-un interviu cu Ion Cristoiu, declarând că „sută la sută se vor schimba frontiere” și că România ar trebui să revendice o parte din teritoriile ucrainene.
„Este de la sine înțeles ce se întâmplă”, a declarat o sursă europeană pentru The Washington Post, făcând aluzie la informațiile din presa americană (The New Yorker, The Washington Post, MSN, Yahoo News), britanică (The Independent, Daily Mail, The Guardian, The Mirror) și franceză ( RFI, Le Monde) privind racolarea lui Donald Trump de către KGB, în 1987, sub criptonimul ”Krasnov”.
În ce mă privește, am rezerve în ce privește această versiune – în primul rând, fiindcă este lansată de foști ofițeri KGB, care se presupune că ar fi trecut de partea valorilor euro-atlantice. Se presupune! Consider că lucrurile sunt mai simple: ”negocierea” ultimativă a Acordului cu Ucraina a fost încredințată de miliardarul și omul de afaceri Donald Trump investitorului și managerul de fonduri de investiții Scott Bessent, miliardarului și investitorului Steve Witkoff și afaceristului Mike Waltz, care au recurs la serviciile unui birou privat de avocatură specializat în afaceri. Oare are loc o tentativă de ”preluare ostilă” a economiei Ucrainei, în stil ”sovrom”, promovată ”pe persoană fizică” – ceea ce ar explica ocolirea Departamentului de Stat și a Departamentului pentru Comerț?
Tot ce se poate. Să ne reamintim replica ambiguă a lui Volodimir Zelenski: „Ucraina este pregătită pentru un acord puternic, eficient, de investiții și securitate cu președintele Statelor Unite”. Nu cu Statele Unite, ci cu Donald Trump și afaceriștii din jurul său...
Iar aceste medii de afaceri cu acces la Casa Albă au un ”deal” cu Vladimir Putin. În cursul discuției sale cu președintele Franței, domnul Trump a recunoscut de altfel: „Rusia are resurse pe care ni le dorim” și „sunt în discuții serioase cu președintele Putin cu privire la tranzacții majore de dezvoltare economică între Statele Unite și Rusia.” Iar domnul Putin a adăugat: „investiții americane în teritoriile ocupate din Ucraina!”
Lăsând de-o parte caracterul imoral al ofertei jefuitorului de a împărți cu SUA prada, e vorba de „discuții serioase” cu Kremlinul, care a confiscat și vândut la mezat activele Renault-Nissan, Mercedes Benz, OMV, Wintershall -DEA, JP Morgan Chase, UniCredit, Deutsche Bank, Commerzbank, Bridgestone, Carlsberg? Da. În conferința de presă, domnul Trump a declarat cu mândrie: „Grupul de negociere e foarte activ și facem tranzacții chiar acum!" De fapt, afaceriștii din jurul domnului Trump s-au lăsat cumpărați cu promisiuni, fiindcă Rusia este într-o situație dificilă și dânșii speră să profite de asta pentru a reedita marile privatizări frauduloase din anii 1990. Uită însă un lucru: spre deosebire de Elțîn, Vladimir Putin nu bea. Și nici nu se lasă păcălit!
- Ecouri.
Bineînțeles, toți aliații SUA urmăresc cu atenție situația: oare alianțele Statelor Unite sunt interpretabile / discutabile în funcție de interesele ”pe persoană fizică” ale liderilor de la Washington? Până acum, vreme de un sfert de mileniu, autoritățile de la Washington s-au ferit să lase o asemenea impresie, care reamintește în mod foarte neplăcut de privatizarea expansiunii coloniale europene în secolul 19, de ”Company Raj” și alte asemenea. Dar Administrația Trump pare decisă să abandoneze multe tabuuri. Spre exemplu, la încheierea primului și celui de-al doilea Război Mondial, Statele Unite s-au opus ferm includerii în Acordurile de Pace de despăgubiri de natură să distrugă economic învinșii; acum SUA au alte pretenții, dar față de aliați, nu față de adversari! Pretenții față de care despăgubirile zdrobitoare dictate Germaniei învinse, la Versailles, par o glumă.
Dacă relația dintre SUA și Ucraina va continua să evolueze pe aceleași coordonate, dictate mai mult de cercuri de interese private decât de considerente politice de Stat, vor apărea curând reacții, în special în zona Pacificului. Retragerea precipitată a SUA din Afganistan a stârnit poftele Rusiei față de Ucraina și Iranului față de Israel. În mod similar, alianța Rusiei cu Coreea de Nord, amenințarea SUA cu retragerea din Ucraina stârnesc deja poftele regimului de la Pyongyang față de Coreea de Sud. Și cum s-ar descurca oare Coreea de Sud dacă, în fața unui atac nord-coreean, Statele Unite i-ar trimite doi – trei miliardari să discute concesii comerciale și investiționale, sub amenințarea retragerii imediate a trupelor americane? Cam în aceeași situație se află Taiwan, Japonia și Australia. Nu m-ar mira ca, până într-un an, să avem încă vreo trei Puteri Nucleare: dacă Statele Unite își precupețesc angajamentele, singura soluție realistă e cea israeliană. Efectele asupra Ordinii politice internaționale ar fi grave.
De trei sferturi de secol, dolarul american este moneda de referință a sistemului economic mondial, valuta de rezervă a sistemului bancar mondial. Asta, fiindcă Statele lumii, indiferent de orientarea lor politică, au încredere că SUA își respectă angajamentele. Dar iată că, mai nou, respectarea angajamentelor politice este condiționată de satisfacerea intereselor investiționale / comerciale ale unor grupuri apropiate Casei Albe. Că doar nu Guvernul Federal se va ocupa de minerit în Ucraina – ci mari companii specializate, cu acces la actualii lideri de la Washington, mari companii reprezentate de birouri private de avocatură. Și nici Trezoreria SUA nu se ocupă cu mineritul, deci angrenarea secretarului de Stat al Trezoreriei, Scott Bessent, în negocieri miniere cu Ucraina deschide noi și nebănuite perspective privind influența nou-nouță pe care diferite grupări de interese investiționale ar putea-o avea asupra politicilor Trezoreriei. Iar asemenea perspective au efecte nedorite asupra locului și rolului dolarului american în Ordinea economică mondială.
Mai sunt multe alte motive, destul de puternice ca să pună sub semnul întrebării noua ”tovărășie” SUA – Rusia, în detrimentul Ucrainei. În fond, ce-a făcut tovarășul Stalin? La 23 august 1939 s-a întovărășit cu Germania, oferindu-i petrol și minereuri – iar la schimb i s-a dat mână liberă în Finlanda. Dar ”tovărășia” ruso-germană nici n-a durat doi ani: erau motive destule și destul de puternice ca să nu dureze mai mult. Și ce face azi domnul Putin? Oferă Americii acces la resursele jefuite din Ucraina, ca să o facă părtașă la jaf. Așa cum declara mai deunăzi domnul Putin la Televiziunea de Stat, „„Suntem pregătiți să atragem parteneri străini în noile noastre teritorii istorice care s-au întors la Rusia. Există anumite rezerve acolo. Suntem gata să lucrăm cu partenerii noștri, inclusiv cu americanii, în noile regiuni.” Dar diferențele dintre modul în care investitorii americani și oligarhii ruși percep lumea afacerilor sunt mult prea mari pentru ca noua ”tovărășie” să dureze mult.
Dar diferențele dintre modul în care investitorii americani și oligarhii ruși percep lumea afacerilor sunt mult prea mari pentru ca noua ”tovărășie” să dureze mult. Kremlinul contează că va obține o așa-zisă ”Pace Fantomă”, care-i va permite să se reînarmeze și să extindă agresiunea; Casa Albă contează că, prin ”întovărășire”, injectează în sistemul economic slăbit al Rusiei ”virusul” capitalismului occidental, care-i va veni de hac capitalismului de blat promovat de Regimul Putin. Să vedem ce va ieși – și să sperăm că ”întovărășirea” nu va dura îndeajuns de mult pentru a porni un nou Război Mondial, cum s-a întâmplat acum 86 de ani, când cu Pactul Ribbentrop – Molotov...
Recomandările noastre
