Azilurile groazei, varianta britanică, dar cu copii. Profituri generoase din îngrijirea minorilor
- Iulia Moise
- 4 septembrie 2025, 23:23
copii / sursa foto: dreamstime.com- Profit din îngrijirea copiilor: ascensiunea Tristone și a investițiilor private
- Scandalurile care dezvăluie adevărul din profitul în îngrijirea copiilor
- Cum miliardarii și fondurile suverane profită din îngrijirea copiilor
- Salarii exorbitante versus personal insuficient pregătit
- Datoria și finanțarea caselor private: cine câștigă cu adevărat
- Cum investitori din Golf și Italia controlează piața
- Reforme posibile sau menținerea profiturilor?
Profitul din îngrijirea copiilor a devenit o industrie extrem de profitabilă în Marea Britanie, unde criza socială este exploatată de grupuri financiare private, potrivit DailyMail.
Tristone Group, o companie din Manchester, a declarat creșteri spectaculoase de venituri de aproape 50%, în timp ce copii vulnerabili sunt expuși abuzurilor și neglijenței în casele de tip privat pe care le deține.
Scandalul recent care a dus la închiderea tuturor celor cinci centre Dimensions Care din West Midlands scoate la lumină modul în care profitul și valorile declarate – compasiune, integritate – se ciocnesc brutal cu realitatea copiilor aflați în sistemul de protecție socială.
Acest articol investighează amploarea și mecanismele prin care companiile private fac profit în îngrijirea copiilor, impactul asupra copiilor și tinerilor din sistem, implicarea miliardarilor și fondurilor suverane și răspunsul autorităților.
Profit din îngrijirea copiilor: ascensiunea Tristone și a investițiilor private
În ultimii ani, sectorul privat de îngrijire a copiilor din Marea Britanie a devenit atractiv pentru investitori, iar Tristone Group a fost printre primii care au exploatat această oportunitate.
Grupul a achiziționat o serie de centre, inclusiv Seaside Care Homes și Serenity, care oferă servicii copiilor vulnerabili din Hampshire.
Fondatorul Yannis Loucopoulis și-a propus să dubleze câștigurile companiei în cinci ani, promițând, totodată, că valorile companiei – compasiune și integritate – vor fi respectate.

Tristone / sursa foto: captură video
Pe hârtie, filmările promoționale ale Tristone prezentau o realitate caldă și umană: copii fericiți, supravegheați cu grijă, în timp ce compania raporta venituri în creștere cu aproape 50%.
În realitate însă, controalele Ofsted și rapoartele mass-media au dezvăluit un nivel de neglijență și abuz șocant.
Scandalurile care dezvăluie adevărul din profitul în îngrijirea copiilor
Dimensiunea crizei a devenit vizibilă odată cu închiderea celor cinci centre Dimensions Care din West Midlands.
Într-un incident revoltător, doi copii au dispărut peste noapte și au fost găsiți ulterior în cluburi de noapte, unul dintre ei raportând că a fost dus la un hotel de către adulți, unde ar fi fost abuzat sexual și posibil drogat.
Inspectorii Ofsted au constatat încălcări grave ale standardelor de siguranță: uși sparte, grafitti pe pereți, lipsa jucăriilor și a fotografiilor personale ale copiilor.
Tristone a emis o declarație în care își exprima regretul pentru degradarea standardelor „Good” anterior evaluate, dar acest scandal subliniază probleme sistemice mult mai largi în sectorul privat de îngrijire.
Cum miliardarii și fondurile suverane profită din îngrijirea copiilor
Criza socială și deficitul de finanțare au atras investitori internaționali. Sheikh Mohamed bin Zayed al-Nahyan și familia sa, prin fondul suveran din Abu Dhabi, dețin compania Witherslack, unul dintre cei mai mari operatori de case și școli speciale pentru copii.
În mod similar, italieni și britanici precum Stefano Bonfiglio (Luxembourg, National Fostering Group) și frații Sheikh (CareTech) fac profituri uriașe, în timp ce copii vulnerabili sunt plasați în case cu personal insuficient sau nepregătit.

copii in ingrijire / sursa foto: dreamstime.com
Profiturile sunt impresionante: CareTech a raportat venituri de £630,4 milioane în 2024, cu profit brut de £223,2 milioane, în timp ce National Fostering Group a realizat un profit post-tax de £19,9 milioane.
Cu toate acestea, controlul Ofsted a evidențiat probleme continue de siguranță și management.
Salarii exorbitante versus personal insuficient pregătit
În timp ce directorii și investitorii încasează salarii și bonusuri de milioane de lire, personalul de la nivelul bazei primește salarii minime.
În multe cazuri, casele pentru copii sunt gestionate de persoane fără experiență, iar unii dintre angajați au primit instruire minimală.
De exemplu, unul dintre directorii Amalfi Cleanco (CareTech) a primit £1,23 milioane anual, în timp ce personalul front-line lucrează în condiții dificile, cu supraveghere insuficientă.
Acest dezechilibru între câștiguri private și investiția reală în bunăstarea copiilor constituie fundamentul criticilor aduse sectorului privat.
Datoria și finanțarea caselor private: cine câștigă cu adevărat
Un model comun al companiilor private implică finanțarea prin datorii mari, care generează costuri semnificative pentru consiliile locale
În multe cazuri, până la o treime din fondurile primite de la consilii se duc către bănci și investitori.
Acest mecanism nu doar limitează investițiile în bunăstarea copiilor, dar creează o presiune financiară constantă asupra autorităților locale, împiedicând dezvoltarea unor standarde de calitate înalte.
Reglementările în domeniul îngrijirii private a copiilor sunt adesea laxiste. Exemple includ cazuri de persoane condamnate penal care au gestionat centre pentru copii vulnerabili sau influența unor investitori internaționali cu interese financiare prioritar profitului.

profit / sursa foto: dreamstime.com
În mod tragic, aceste lacune regulatorii afectează direct copiii și tinerii în grija statului.
Cum investitori din Golf și Italia controlează piața
Fondurile suverane din Abu Dhabi și Qatar, alături de investitori europeni precum Stefano Bonfiglio, au pătruns pe piața britanică cu scopul de a obține profituri mari.
Acești investitori exercită controlul asupra unor centre mari, ridicând întrebări cu privire la prioritizarea bunăstării copiilor versus rentabilitatea financiară.
Cazul lui Ezra, plasat în sistemul de protecție de la vârsta de 9 ani, ilustrează consecințele reale ale eșecurilor sistemului.
În cei nouă ani de îngrijire, a trecut prin 93 de plasamente diferite, multe dintre ele durând doar câteva luni, suferind abuzuri și bullying. Povestea lui subliniază cât de departe este realitatea de idealurile promovate de companiile private.
Reforme posibile sau menținerea profiturilor?
Guvernul britanic a promis reforme, inclusiv puteri sporite pentru Ofsted și cerințe mai stricte privind transparența financiară a marilor furnizori. Cu toate acestea, criticii consideră că măsurile sunt insuficiente pentru a opri profitul excesiv în detrimentul copiilor.
Sectoarele de îngrijire socială din Scoția și Țara Galilor au început să limiteze profitul privat, declarând că „nu există loc pentru profit în îngrijirea copiilor”.
În Anglia însă, 84% din casele pentru copii sunt gestionate privat, iar costurile pentru consilii locale ating niveluri „nesustenabile”. Viitorul îngrijirii sociale britanice depinde de echilibrul între reglementare, responsabilitate publică și profituri private.