sursa: agoramag.ro
Din cuprinsul articolului
23 august 1944 - „arheologia” ultimei săptămânii a verii 1944. A fost fără îndoială săptămâna cu marile tramsformări militare, ditnr-o tabără în alta.
23 august 1944 - evoluția pe ore
În debutul zilei, Armata Roșie a stabilit un cap de pod la Tighina, înfrângând rezistența Corpurilor 4 și 6 ale Armatei Române. Mareșalul Ion Antonescu era informat de colonelul Nicolae Dragomir, șeful de stat major al Armatei a IV-a. Acesta ținea legătura și cu Palatl, informându-l pe generalul Constantin Sănătescu, despre măsurile lui Antonescu. Era loial planurilor de ieșire din război.
Este cunoscut faptul că soldații Armatei a 4-a care au participat la asediul Odessei în toamna lui 1941 au fost retrași pentru refacere. Ei nu au mai participat la nicio acțiune pe Frontul de Est. Faptul că ei văzuseră greul conflictului cu sovieticii, mulți ofițeri și subofițeri, alături de soldați au acceptat să fie sprijin al Palatului în acțiunea de ieșire din război. Se crede că în preziua actului de la 23 august 1944, conform colonelului Borcescu, efectivele ar fi fost de 220 000 soldați, gradați, subofițeri și ofițeri. Armata fusese creată și pentru a evita un eventual atac al Ungariei, unde din primăvara lui 1944, se pusese în aplicare Planul Margarethe I de către naziști și venise un regim pro-nazist, antisemit, radical.
Ora 9.30
În 23 august 1944, Generalul Sănătescu a primit solicitarea de a se întâlni cu Dinu Brătianu, acesta comunicându-i că urma să aibă o audiență la ora 12, la mareșalul Ion Antonescu. Aici, trebuia să discute, în numele forțelor democratice încheierea armistițiului. Dinu Brătianu a precizat că dacă Ion Antonescu ar refuza, se impunea de la sine formarea unui guvern militar, care să ducă la îndeplinire această misiune.
Ora 10.00
Mareșalul Ion Antonescu a convocat la Snagov, pe 23 august 1944, Consiliul de Miniștri! Pe ordinea de zi figurau expunerea situației frontului și decizia deplasării trupelor române pe linia fortificată Focșani-Nămoloasa-Galați. Regele Mihai I era informat că situația era foarte gravă pe front. Volonelul Nicolae Dragomir comunica faptul că armata germană avea directive interne să se deplaseze pe linia Carpaților.
Constantin Sănătescu a discutat și cu Iuliu Maniu despre necesitatea formării unui guvern militar. Iuliu Maniu a spus:
„... (Regele n.a.)să-i ceară în fața d-voastră (lui Antonescu n.a.) să demisioneze! Iar dacă se opune să-l aresteze pe loc și să procedeze imediat, la fel, cu colaboratorii săi mai apropiați; pentru aceasta, d-voastră, ca militar, împreună cu ceilalți ofițeri credincioși Regelui, știți ce aveți de făcut!
N-am să vă învăț eu ce măsuri trebuie să luați; eu, cu Dinu Brătianu și cu celelalte partide din Bloc vă asigurăm sprijinul politic al întregii Țări; restul vă privește pe d-voastră și pe Rege."
George Brătianu, în timpul audienței de o jumătate de oră i-a comunicat lui Ion Antonescu faptul că avea asentimentul celorlalte partide pentru ca acesta să încheie armistițiul. La solicitarea acestui asentiment în scris de către Antonescu, Brătianu a spus că acesta va fi redactat până la ora 15.00. Apoi, a avut o întâlnire cu liderii partidelor democratice, Lucrețiu Pătrășcanu, neputând fi contactat.
Orele 12.00- 15.00
Regele, omul său de încredere baronul Mocsony-Stârcea, generalul Sănătescu nu reușiseră să îi contacteze pe liderii partidelor democratice pentru a-i informa asupra mutării acțiunii. Iuliu Maniu lăsase consemn să fie contactat la o adresă de pe Splaiul Independenței. Așadar, Regele, Stârcea, Sănătescu și ofițerii loiali au trebuit să-l aresteze ei pe Antonescu. Și totuși, informat de unchiul său care lucra la Palat colonelul Octav Ulea, Lucrețiu Pătrășcanu va afla primul că data s-a schimbat. Bănuieli avea și Eugen Cristescu, asupra faptului că guvernul Antonescu ar putea fi debarcat, dar a decis să nu intervină.
Mihai Antonescu a fost rugat să folosească asentimentul verbal al opoziției, atunci când va merge cu Ion Antonescu la Rege. Audiența a fost stabilită la ora 15.30 pentru Mihai Antonescu. Audiența mareșalului Ion Antonescu urma să înceapă la ora 16.00. De detaliile comunicării intențiilor celor doi Antonești de a venit la Palatul Regal, s-a ocupat colonelul Radu Davidescu, șeful Cabinetului militar al mareșalului Ion Antonescu.
Mareșalul Ion Antonescu aprobă prin ordin telefonic demisia Generalului Avramescu de la cârma Armatei a IV-a. Va fi înlocuit de generalul Ilie Șteflea!
23 august 1944, ora 16.00-17.00 - ora de foc a istoriei contemporane a României
După ora 16.00, Ion Antonescu vine la Palat și discută circa o oră cu Regele. Regele îi reproșează mareșalului Antonescu faptul că acesta nu vede realitatea, că deschide drumul distrugerii României de către sovietici, continuând un război care urma să se poarte pe teritoriul românesc de către o armată demoralizată și insuficient dotată.
Regele îi cere lui Antonescu să semneze Armistițiul sau demisia, dându-i de ales. Refuzând să demisioneze, Antonescu este arestat de Garda Palatului în Vila Stejarul din curtea Palatului și dus apoi în Camera-safe unde Regele Carol II ținuse colecția de timbre. Alături de el, a fost dus și Mihai Antonescu. Gărzile lui Antonescu au fost izolate de către Garda Palatului și au fost dezarmate. S-a dispus tăierea comunicațiilor Legației germane, pentru a împiedica ca aceștia să ceară sprijin exterior Capitalei. Legația va reuși însă să comunice cifrat ideea că Antonescu a fost arestat la Palat. Lucrețiu Pătrășcanu, în după amiaza zilei de 23 august 1944, se afla pe Schitu Măgureanu, în spatele Cișmigiului, în apartamentul lui Sabin Manuilă.
Orele 17.00- 21.00
Regele Mihai va înregistra în seara zilei de 23 august 1944 o proclamație, după un text scris cel mai probabil de Lucrețiu Pătrășcanu, deși Corneliu Coposu nu a acreditat ideea, susținând că ar fi fost concepută de Mocsony-Stârcea, deși în însemnările sale din închisoare, el nu menționează asta. La ora 17.00, Manfred von Killinger află de arestarea lui Antonescu. Deja Guvernul Sănătescu fusese format, iar Killinger, care se întâlnise cu șefii principalelor misiuni militare germane: aer, uscat, marină (Gerstenberg, Hansen, Tillessen) ia decizia să se prezinte la Palat la ora 21.00. Ministrul de Externe Grigore Niculescu Buzești îi aduce la cunoștință schimbarea de Guvern. Regele precizează că se va da un comunicat la ora 22.00. În consecință, Germania ar trebui să retragă trupele pașnic într-un timp stabilit de comun acord.
Ora 22.00 - Proclamația către țară a Regelui Mihai
La radio, se difuzează proclamația Regelui Mihai către țară. Pătrășcanu vine primul la Palat și când s-a pus problema plecării Regelui, problema apărării lui Antonescu era în aer! N
ici Armata nu era sigură (risca să fie eliberat de ofițeri loiali), Maniu de la țărăniști și Brătianu de la liberali nu aveau spații și oameni. Singurii care aveau experiență în conspirativitate erau comuniștii. Emil Bodnăraș, alias „inginer Ceaușu” vine cu civili înarmați la Palat. El preia pe Antonești, apoi pe ceilalți miniștri pentru a-i ascunde în cartierul Vatra Luminoasă. Aici, erau mulți comuniști ilegaliști (muncitori, ospătari, mici funcționari) care aveau case. Așa se face că un ospătar de la „Cina” și o funcționară care deținea casa folosită de Bodnăraș au fost oamenii cheie atunci.
Noaptea de 23/24 august 1944
Chastelain, Porter, Mețianu (membri ai Misiunii Autonomous) și membrii rețelei Georgescu sunt eliberați din închisoare. Rică Georgescu s-ar fi întâlnit în acea noapte și cu scriitorul Liviu Rebreanu, director al Teatrului Național (cu sediul atunci pe Calea Victoriei, vis a vis de Hotel Continental).
La un post de control, automobilul în care era Rebreanu a fost considerat german, iar un militar a deschis focul. Rana provocată lui Rebreanu i-a agravat starea și asa precară de sănătate. Scriitorul a fost dus la Valea Mare, Argeș, unde avea o proprietate la care ținea mult. Pe fondul cancerului în ultimul stadiu de care suferea, scriitorul Liviu Rebreanu a decedat pe 30 august 1944.
24-25 august 1944
Bombardamentele masive asupra Capitalei, efectuate de Luftwaffe în august 1944 distrug obiective importante din București. În 26 august 1944, aviația militară americană conform înțelegerii dintre Regele Mihai și Comandamentul Aliat, bombardează pozițiile și aerodromurile controlate de germani și replica germană este anihilată.
26 -27 august 1944
Cu de la sine putere, susține colonelul Traian Borcescu, șeful Secției II Contrainformații – Serviciul Special de Informații, colonelul Dămăceanu a scos în august 1944 arme din depozitele militare de care răspundea, oferindu-le „gărzilor patriotice” ale lui Emil Bodnăraș. Gărzile fuseseră formate din muncitori încă din 1943.
Regele Mihai ceruse soldaților români să nu efectueze acte ostile la adresa sovieticilor. Stalin dăduse ordin eșaloanelor aflate în avangarda ofensivei din România, să respecte ordinele deja existente. Și să preia controlul localităților în care intrau. La asta, se adăuga ostilitatea soldațior sovietici. Ei știau că românii fuseseră aliații Germaniei naziste, care comisese grave abuzuripe teritoriile sovietice ocupate în 1941-1943. Era o măsură specifică modului de gândire și strategiei utilizate de Stalin, „teroarea preventivă”. Pur și simplu, Stalin urmărea ca românii să fie atât de terorizați încât să nu ia în calcul regretul pentru epoca anterioară. El considera că trebuiau lichidate focarele de ostilitate față de URSS.
30/31 august 1944
Este raportată eliberarea Capitalei de forțele germane.Trupele sovietice intră în România. La 31 august 1944, Ion Antonescu, deținut în casa conspirativă a lui Emil Bodnăraș din „Vatra Luminoasă”, ajunge în custodia sovieticilor. În septembrie 1944, va fi dus la o locație aflată la 50 km de Moscova, unde va fi interogat.
Ceaușescu ia cuvântul în Piața Universității din București (la balcon) din partea tineretului comunist. Ceaușescu fusese numit secretar al Uniunii Tineretului Comunist până în 1945. Discursul său a fost ținut în contextul activismului militant pentru prietenia dintre români și trupele sovietice.
Acestea intraseră în București în acea zi. Ceaușescu a fost fotografiat de către jurnaliștii de la „Universul” și alături de Lenuța Petrescu. Aceasta va deveni soția sa la 23 decembrie 1947.
În data de 12 septembrie 1944, sovieticii vor impune delegației românești sosite la Moscova, armistițiul. Se recunoștea ca dată a întoarcerii armelor, data de 24 august 2024.
