Viața secretă și fuga fetei lui Stalin care a zguduit Războiul Rece

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Pe 6 martie 1967, în plin Război Rece, diplomații de la Ambasada SUA din New Delhi au fost treziți din rutină de o femeie care purta un pașaport sovietic și o valiză mică. Numele ei din acte era Svetlana Iosifovna Stalina.

Pentru Occident, ea era singura fiică a lui Iosif Stalin, „Prințesa de la Kremlin”. Pentru regimul de la Moscova, fuga ei a reprezentat una dintre cele mai mari lovituri de imagine din istoria Uniunii Sovietice.

Bazat pe documente de arhivă, biografii occidentale și detalii mai puțin cunoscute din sursele rusești, inclusiv memoriile ei și mărturiile apropiaților din cercurile de la Moscova, acest articol reface filmul unui destin tragic și fascinant. Al unei femei care a încercat toată viața să scape de umbra tatălui ei.

Copilăria la Kremlin: „Vrăjitoarea Mică” a lui Stalin

Născută pe 28 februarie 1926 la Moscova, Svetlana a fost lumina ochilor lui Stalin. În scrisorile publicate ulterior în Rusia, tatăl ei o alinta “Setanka-Gospodina” sau „Vorobjonok” (Vrăbiuța) și se juca de-a „supusul” care primea ordine de la ea, numind-o în glumă „Mica Vrăjitoare”.

3,6 milioane de dolari pe oră. Cât de bogat e Elon Musk: România are PIB mai mic decât averea „trilionarului”

Ploșnițele de pat. Când apar, unde se ascund și cum se răspândesc între apartamente

Însă această iluzie a unei familii fericite s-a prăbușit în noiembrie 1932.

Sinuciderea mamei și secretele de familie

Mama Svetlanei, Nadejda Alliluyeva, a doua soție a lui Stalin, s-a sinucis după o ceartă violentă cu dictatorul. Sursele rusești menționează că Svetlanei, care avea doar 6 ani, i s-a spus că mama ei a murit de apendicită acută.

Stalin, cu fiica Svetlana, 1935. sursa:wikipedia

Svetlana a aflat adevărul abia zece ani mai târziu, dintr-o revistă străină, Illustrated London News, în timp ce își exersa limba engleză. Această descoperire a marcat începutul rupturii emoționale de tatăl ei. Pe măsură ce creștea, a realizat că unchi, mătuși și părinți ai prietenilor ei dispăreau peste noapte în epurările staliniste.

Prima iubire și furia dictatorului

Ruptura definitivă dintre tată și fiică s-a produs în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. La vârsta de 16 ani, Svetlana s-a îndrăgostit de Alexei Kepler, un cunoscut scenarist evreu, mult mai în vârstă decât ea.

Mărturiile din arhivele rusești arată că Stalin a fost furios. Nu doar din cauza diferenței de vârstă, ci și a curentului antisemit care începea să prindă rădăcini în mintea sa. Kepler a fost arestat de NKVD și condamnat la 5 ani de muncă silnică în Gulag, urmați de încă 5 ani de exil. Când Svetlana a protestat, Stalin a lovit-o peste față și i-a strigat: „Te-ai uitat în oglindă? Cine te-ar vrea pe tine? El are doar amante în jur!”

Ulterior, Svetlana a urmat cursurile Universității din Moscova (absolvite în 1949), unde a predat literatură sovietică și limba engleză, devenind mai târziu traducător la editura Progres. S-a căsătorit de trei ori în URSS, prima dată cu Grigori Morozov, tot evreu, căsătorie distrusă rapid de presiunile lui Stalin, însă adevărata cotitură a vieții ei a venit după moartea tatălui său, în 1953.

Fuga în India și azilul politic în SUA (1967)

La mijlocul anilor '60, Svetlana s-a îndrăgostit de Brajesh Singh, un comunist indian aflat la tratament în Moscova. Regimul condus de Alexei Kosîghin și Leonid Brejnev a refuzat să le permită căsătoria oficială. Când Singh a murit în 1966, Svetlana a primit, după lungi insistențe, permisiunea extraordinară de a călători în India pentru a-i duce cenușa pe fluviul Gange.

Svetlana Alliluyeva în 1967.sursa: wikipedia

Aflată în New Delhi, monitorizată strâns de serviciile secrete, Svetlana a luat o decizie radicală. În primăvara anului 1967, în loc să se întoarcă la Moscova, unde își lăsase cei doi copii majori (Iosif și Ekaterina), s-a prezentat la Ambasada SUA.

„A fost o decizie de moment, dar coaptă în ani de teroare psihologică. Nu am fugit din motive politice, ci din motive umane, pentru a-mi salva individualitatea”, avea să declare ea mai târziu.

Diplomații americani, conștienți de explozia geopolitică pe care o va provoca acest gest, au urcat-o rapid într-un avion spre Italia, de unde a fost transferată în Elveția și, în final, în Statele Unite ale Americii. La sosirea la New York, Svetlana și-a ars public pașaportul sovietic, numind regimul de la Moscova „moralmente falimentar”.

„Douăzeci de scrisori către un prieten” și viața în Occident

În SUA, Svetlana a devenit instantaneu o celebritate și o armă de propagandă în Războiul Rece. A adoptat numele de familie al mamei sale, devenind Svetlana Alliluyeva.

În 1967 a publicat cartea „Douăzeci de scrisori către un prieten” (Twenty Letters to a Friend), scrisă inițial în URSS în 1963. Cartea a fost un succes financiar uriaș, aducându-i câștiguri de peste 1,5 milioane de dolari de la edituri. În paginile ei, ea îl descria pe Stalin nu doar ca pe un monstru politic, ci ca pe un tată distant, brutal și paranoic, deși acorda o mare parte din vina crimelor regimului și lui Lavrenti Beria.

În 1970, s-a căsătorit cu arhitectul american William Wesley Peters, un discipol al celebrului Frank Lloyd Wright și a născut o fiică, Olga. Cu toate acestea, fericirea nu a durat. S-a mutat frecvent, a pierdut mare parte din banii câștigați din cauza unor investiții proaste și a resimțit crunt izolarea socială. Americanii o vedeau în continuare ca pe „fiica lui Stalin”, în timp ce nostalgia după copiii lăsați în URSS o măcina.

Naveta între două lumi: Revenirea șocantă în URSS

În 1982, Alliluyeva a părăsit SUA pentru a locui în Anglia, dar în 1984 a lăsat mască din nou întreaga lume: s-a întors în Uniunea Sovietică.

Sursele rusești din perioada târzie a epocii sovietice notează că autoritățile de la Moscova au primit-o cu brațele deschise, sperând într-o victorie de imagine. I-au redat cetățenia sovietică, i-au oferit o locuință în Georgia, patria natală a tatălui ei, și o pensie specială. Tot atunci a publicat cartea „Muzica îndepărtată” (The Faraway Music), în care își exprima dezamăgirea față de capitalism și Occident.

Totuși, reconcilierea a fost un eșec total. Copiii ei din Rusia, care se simțiseră abandonați în 1967, au primit-o cu răceală. Relațiile cu autoritățile sovietice s-au deteriorat rapid din cauza caracterului ei vulcanic și a supravegherii constante.

După doar doi ani, în 1986, Svetlana a cerut din nou permisiunea de a pleca. Regimul lui Mihail Gorbaciov i-a permis să se întoarcă în SUA, unde a renunțat definitiv la cetățenia sovietică.

Mihail Gorbaciov și Raisa. Un cuplu celebru. sursa: arhivă EVZ

Finalul unui destin tragic

Svetlana și-a petrecut ultimele decenii din viață într-o izolare aproape totală, mutându-se constant între Marea Britanie și SUA sub numele de Lana Peters.

A murit de cancer de colon pe 22 noiembrie 2011, la vârsta de 85 de ani, într-un azil din Richland County, Wisconsin. Fiica ei americană, Olga , a declarat ulterior că mama ei nu a reușit niciodată să scape de fantoma tatălui său.

Svetlana Alliluyeva rămâne în istorie ca o figură profund tragică: prea occidentală pentru Rusia sovietică, prea atașată de rădăcinile rusești pentru America și, mai presus de toate, condamnată pe viață să poarte povara numelui de familie al unuia dintre cei mai cruzi dictatori din istoria omenirii.