-La urma urmei, care este rostul femeii pe lume, dacă nu să-l bucure pe bărbat ? evoluția noastră e rotundă, istoria ne aruncă mereu la începuturi : el vânează, noi facem plozi, el moare în războaie, noi îi creștem copiii, el e mare afacerist, noi ne fertilizăm in vitro.

Viața la Curte. Femeia tavă

Oricum am da-o, tot ce contează la o femeie este pântecele roditor.

-După logica ta, femeile sterpe n-au nicio șansă? Bucuria bărbatului se traduce doar prin procreere? Mai degrabă tu ai rămas captivă în istorie, în vremuri preistorice.

-Vezi, tu, Gina, ăsta este unul dintre motivele pentru care ești încă virgină la 40 de ani, a întrerupt-o Rodica, profund jignită de optuzitatea minții celei dintâi. Cum faci tu, de niciodată nu reușesti să tragi concluzia potrivită, nici măcar atunci când ți-o întind pe tavă?

-Păi n-ai zis tu că istoria e rotundă și, oricum a-i da-o, tot la plozi ajungi? Eu asta am înțeles din prelegerea ta.

-Pentru că ești proastă, de-aia și pentru că te încăpățânezi să folosești cuvinte prețioase al căror sens nu îl pricepi. Eu nu țin prelegeri, Gina, eu îți dau lecții de viață. Uite, din cauza prelegerii care te bântuie, fug bărbații de tine și vei muri singură și rece.

-Chestie de opțiune și de prioritizare, draga mea Rodica. Am ales să-mi dedic viața mie, nu căutărilor disperate, sunt confortabilă cu existența mea, eu mie îmi sunt suficientă. Bărbatul poate fi ușor substituit cu surogate mai puțin nocive, iar dacă ai fi cu adevărat înțeleaptă, mi-ai călca pe urme.

-Ferească Dumnezeu și Maica Domnului, și-a scuipat Rodica în sân, de surogate de bărbați am eu nevoie? Nu mi-e suficient că niciun bărbat nu mai e bărbat în zilele noastre, din cauza unor mimoze ca tine care se mulțumesc cu o carte bună și un vibrator cu bateriile epuizate?

Rodica și Gina erau prietene dintotdeauna – făcuseră primii pași împreună, împărțiseră cam tot ce se putea împărți fără a naște conflicte, își cunoșteau una alteia calitățile, dar mai ales defectele și nu se stânjeneau de franchețea sau usturimea adevărurilor aruncate direct în față.

Soarta fusese blândă cu amândouă, dăruindu-le o frumusețe moderată, cât să le deschidă perspective, nimic ieșit din banalitate, dar bărbații preferă femeile ,,tavă,, cum îi plăcea Rodicăi să spună.

-Cum adică femeia tavă ? o întrebase cineva, odată.

-Simplu – femeia ofrandă, care oferă totul, fără să-l pună pe bărbat să întindă mâna sau să ceară.

Felul simplist al Rodicăi de a reduce totul la nivelul de gândire al unei gâște, îi afectase fundamental viața. Deși nu avea decât 38 de ani, trăise viața a zeci de femei, schimbând tăvi pe care se oferea oricărui bărbat în care ea întrezărea un potențial soț și tată. Nicio relație nu dura mai mult de 6 luni, oricâte speranțe și-ar fi făcut, biata de ea și indiferent de compromisurile dureroase pe care le accepta din dorința de a deveni soția cuiva.

-Dacă ești atât de disperată să te măriți, mergem într-o țară în care sunt permise căsătoriile între persoane de același sex și te iau eu de nevastă, numai să știu că dispar toți imbecilii din viața ta.

Gina nu glumea, s-ar fi căsătorit cu bucurie, mai ales că Rodica era singură persoană pe care o iubise toată viața. Dar Rodica își dorea un bărbat cu care să meargă de mână prin mall și pe care să-l etaleze ca pe un trofeu mult dorit.

Despărțirea de Călin o dărâmase, mai ales că toate lucrurile păreau a merge în direcția pe care ea și-o dorise, era chiar pe punctul de a se gândi la rochia de mireasă.

-Pur și simplu nu înțeleg, l-am lăsat bine când am plecat la Berlin. Ba chiar a insistat să mă însoțească, iar eu, ca toanta, l-am refuzat. Gina, de ce mă urăște Dumnezeu atât de tare? De ce nu mă lasă să fiu fericită ?

-Eu zic să nu-l amesteci pe Dumnezeu în relațiile tale eșuate, în definitiv, ești singura vinovată.

-Dar Călin ți-a plăcut și ție, ai spus că ne stă bine împreună. Săptămâna viitoare mă invitase să-i cunosc mama, iar tu știi bine ce semnificație are acest gest.

-Prezentarea în fața părinților și-a pierdut demult importanța, draga mea. E doar o chestie banală, căreia nimeni, cu excepția ta, nu-i mai acordă priorități cosmice. Azi te prezintă maică-sii, mâine e în pat cu alta, în timp ce tu schimbi amabilități și prefăcute politețuri cu o babetă care, oricum, nu și-ar da prețiosul băiat pe una ca tine.

-Așa îngrozitoare sunt, Gina ? dacă o să sfârșesc ca tine ?

-Ca mine ?

-Știi ce vreau să spun, singură, strângând motanul în brațe.

La ce-i bună prietenia, dacă nu să ierte și să închidă ochii la micile răutăți spuse la mânie sau la supărare? Dacă la un lucru se pricepea Gina, era la consolare și oblojirea rănilor adânci ale decepției sentimentale.

-O să fie bine, ne avem una pe cealaltă, nu ne trebuie altcineva.

Rodica prindea curaj și forță să se vindece ca să o poată lua de la capăt. Din fericire pentru ea, se debarasa de vechile sentimente cu lejeritatea și nepăsarea cu care își golea scrumiera după o noapte de beție cruntă, în care fuma mai înflăcărată decât un condamnat la moarte care își savurează ultima țigară.

-Îți jur, Gina, că de data asta n-am s-o mai dau în bară. Ai să vezi că până la sfârșitul anului mă mărit, fie ce-o fi.

L-a cunoscut pe Alex în avion – făcuseră schimb de locuri, pentru că lui îi era rău de înalțime dacă nu stătea lângă fereastră.

-Îți dau locul meu, mi-e indiferent unde sunt așezată, oricum dorm până la destinație.

Alex fusese atât de impresionat de gestul ei, încât simțise nevoia să se justifice tot drumul de ce era atât de important pentru el să privească norii.

Și, cum era doctor, explicațiile au abundat în termeni medicali din care Rodica nu pricepea o iotă. Îi venise în minte cuvântul prelegere, pe care Gina îl folosea obsesiv atunci când cineva, prea excedat și pătruns de propria expunere, vorbea fără să-i pese că nu e înțeles.

-Este, de fapt, o chestiune de motilitate, știi, o tulburare funcțională asociată cu stres și tulburări neuropsihiatrice, iar dacă nu am o fereastră prin preajmă, simt brusc o durere spasmodică în cvadrantul superior și un sentiment de preaplin în zona superioară a abdomenului.

-Înțeleg, dădea din cap Rodica. Mă bucur că te-am putut ajuta.

Era fascinată de individ și de felul lui de a-i vorbi, ca și cum ar fi considerat-o suficient de pregătită intelectual, încât să consimtă la anamneza pe care și-o făcuse singur.

Doamne și ce buze avea! Mai ales buza de sus în care îi venea să se repeadă cu sălbăticie, mușcând-o până la sânge. I-a privit mâinile – erau perfecte – nicio urmă de legământ nu se vedea pe inelar.

Rodica a coborât din avion conștientă că și-a cunoscut viitorul soț și ardea de nerăbdare să-i povestească Ginei. A sunat-o de îndată ce a pus piciorul pe pământ românesc.

-L-am găsit, îți jur că l-am găsit ! pur și simplu simt asta.

-Am treabă, vorbim când ajungi acasă, i-a retezat Gina bucuria. Ți-am făcut paste bolognese, iar deseară mergem la teatru.

Rodica și Alex s-au revăzut la banda pentru bagaje.

-Te căutam, unde ai dispărut ? credeam că vrei să scapi de mine.

-Da de unde, vorbeam la telefon cu prietena mea.

-Sigur nu cu vreun iubit gelos |? A descusut-o Alex. Parcă n-aș vrea să am competiție.

Rodica și-a mușcat limba de fericire. Îi venea să sară de gâtul bărbatului și să-i spună :

-Hai să ne căsătorim și vedem după ce se mai întâmplă!

-Uite cartea mea de vizită, dar nu te rog să mă suni, pentru că am să o fac eu. Desigur, dacă îmi dai numărul tău de telefon.

Nicicând Rodica nu fusese mai fericită, nicicând. Și nici măcar nu apucase să fie femeie tavă, Alex o plăcea pur și simplu, ba chiar lăsase să se înțeleagă că ar fi dispus să lupte pentru ea, dacă era cazul.

Toată seara Gina nu a auzit decât cuvinte de laudă despre domnul doctor din avion. Nu-și făcea, însă griji, entuzisamul de început era una dintre trăsăturile dominante ale Rodicăi când se îndrăgostea. O să-i treacă și de data asta, nu avea motive de îngrijorare.

Un telefon neașteptat a amplificat euforia Rodicăi :

-Sunt Alex, voiam să mă conving că nu mi-ai dat un număr de telefon greșit și să-ți mulțumesc încă o dată pentru locul din avion.

-Cu plăcere.

-Ce zici, ne vedem sâmbătă la prânz? Am auzit că o să fie vreme frumoasă, poate mergem la o terasă.

-Sigur că da, abia aștept să te revăd.

-Mă bucur că ai acceptat. Aveam emoții, să știi, i-a mărturisit Alex. Nu obișnuiesc să agăț femei în avion, nu vreau să-ți faci vreo impresie greșită despre mine.

-Relaxează-te, ești mai stresat ca mine, l-a liniștit Rodica.

-Iartă-mă, ne vedem sâmbătă.

Rodica tremura. Închisese telefonul, dar nu mai putea să-l desprindă de la ureche. Parcă îl ținea pe Alex în palmă și nu voia să îl piardă.

-Gina, el era! Și nu au trecut decât trei ore de când ne-am despărțit, ți-am spus că de data asta e altceva.

Au trecut aproape șase luni de la acel telefon care îi schimbase viața și, pentru prima dată, Rodica se temea pentru fericirea ei. Parcă gândurile negre nu-i mai dădeau pace, îi trimiteau semnale, o avertizau, punându-i inima în țăruși și sufletul în ștreang. Mersese și la o ghicitoare care să-i dezlege taina viselor care o tot tulburau.

-Dușmanul e mai aproape decât crezi, păzește-te de cel pe care îl consideri prieten. După cum văd eu în cărți, mereu ai avut piaza rea lângă tine.

Rodica nu a priceput semnificația acelor vorbe și a plecat regretând banii pierduți.

-Crezi că Alex mă înșală ? a întrebat-o pe Gina.

-Eu de unde să știu ? toți bărbații înșală, doar tu nu vrei să înțelegi asta.

-Dar mi-a propus să ne mutăm împreună. De ce ar face-o dacă ar avea pe altcineva?

-Cum adică să vă mutați împreună ? a răbufnit Gina, pentru prima dată confruntată cu pericolul real de a o pierde pe Rodica. Și pe mine cui mă lași ? mă arunci ca pe un gunoi ?

-Prostuțo, nu te arunc, știi doar cât te iubesc. Dar Alex are dreptate, dacă vrem să avem un viitor împreună, trebuie să locuim împreună. În plus, îți dau ocazia și ție să fii singură, poate cunoști vreun bărbat care să te vrea. O să vorbesc cu Alex să îți prezinte câtiva colegi de-ai lui.

-Să nu îndrăznești să faci una ca asta! Îl urăsc de moarte pe acest Alex că te-a luat de lângă mine.

-Gina, ce te-a apucat ? nu te-am văzut niciodată așa. Nu m-a răpit nimeni, ești și vei rămâne ca o soră pentru mine.

-Dar eu te iubesc, Rodica, nu pot trăi fără tine. Mai bine mor.

Nu mai traversaseră astfel de momente stânjenitoare în care să nu-și dorească să se privească în ochi. Rodica și-a făcut bagajele destul de tulburată, iar Gina o privea tăcută și înlăcrimată. La plecare, a îmbrățișat-o, sărutând-o puternic pe buze :

-Am să te aștept.

Rodica începuse o nouă viață, departe de cea care fusese umbra existenței ei încă din copilărie. Supărarea s-a risipit în câteva zile, iar Gina a început să-i viziteze pe îndrăgostiți în noua lor casă.

-La anul ne căsătorim, a anunțat-o Rodica. Vreau să fii domnișoara mea de onoare.

Trecuseră două săptămâni de la vestea nunții, când Gina a părut la ușă, într-o seară. I-a deschis Alex, uimit să o vadă și mirat de înfățișarea ei.

-Ce-i cu tine aici? Știi doar că Rodica e în Franța până vineri.

-De fapt, am venit să te văd pe tine. Pot să intru ?

-Sigur, te rog. Cu ce te pot ajuta ?

-Dă-mi ceva de băut .

-Arăți diferit de cum te știu de obicei, a remarcat Alex.

-Diferit în bine?

-Categoric, da! Ți-ar prinde bine să fii așa tot timpul.

-Dacă spui tu... Bei cu mine |?

-O să-mi pun un deget, ca să-ți țin companie. Totuși, de ce ai venit, Gina ?

Nu i-a răspuns, îl privea doar într-un fel ciudat și provocator. A dat pe gât paharul de coniac ca să prindă curaj și s-a dezbrăcat.

-Hei, ce faci? Ce naiba e cu tine ?

Alex s-a repezit să o acopere, dar Gina îl săruta, mânjindu-l cu ruj.

-Încetează, ești penibilă. Ce-ar spune |Rodica dacă te-ar vedea acum ?

Gina a ripostat violent, lovindu-l cu o scrumieră grea de cristal, care l-a lăsat lat în mijlocul camerei. După care și-a sfâșiat hainele aruncate pe jos și lenjeria intimă. Cu coada unei mături și-a provocat o hemoragie severă, care să simuleze un viol. A avut grijă să-și mutileze și fața pentru a fi mai convingătoare, iar unghiile ei aproape că s-au rupt în carnea inertă a lui Alex. O agresiune sexuală executată cu precizia unui chirurg și un apel la numărul de urgență aveau să-l îndepărteze pentru totdeauna pe Alex din viața Rodicăi.

-Prostule, puteai să fii și tu ca ceilalți, nu aveam nevoie decât de o dovadă a infidelității. Te-a lovit fidelitatea, ce să spun, îmi faci greață !

Când și-a revenit, Alex era înconjurat de persoane necunoscute care îl priveau acuzator:

-Ești un monstru, aproape ai omorât-o!

Gina a fost dusă la spital, iar în sângele ei doctorii au găsit urme de GHB, așa numitul drog al violului.

-A drogat-o după care a violat-o cu brutalitate.

Rodica s-a întors în țară a doua zi pentru a sta la capul prietenei ei de-o viață. Se simțea atât de vinovată, încât l-ar fi omorât pe Alex cu mâinile ei, dacă judecătorii nu l-ar fi arestat preventiv.

Ancheta a fost una sumară- probele vorbeau singure, numai vinovatul se încăpățâna să nu recunoască.

Poate că Alex ar fi putrezit mulți ani în pușcărie dacă nu l-ar fi întâlnit pe Călin, fostul iubit al Rodicăi, pe holurile instanței de judecată. Spuneți-i karmă sau noroc chior, dar ceva a fost.

Văzându-le pe Rodica și pe Gina, Călin s-a speriat :

-O vezi pe tipa aia roșcată? Trebuia să fie viitoarea mea nevastă, dacă nebuna de lângă ea nu m-ar fi provocat. Recunosc că a fost și vina mea, am cedat prea repede și m-am culcat cu ea.

Alex asculta cu interes .

-A doua zi găsesc pe pragul ușii niște fotografii în care apăream dezbrăcat cu nemernica – filmase totul. M-a amenințat că îi spune |Rodicăi, dacă nu o părăsesc. Am renunțat, îți dai seama, nu-mi trebuia circ.

Călin a fost încuviințat ca martor de către judecător, iar faptul că omul păstrase fotografiile despre care povestise, a ajutat enorm cazul. Prezentă la audierea fostului iubit, Rodica a refuzat să creadă.

-Ce ticăloși sunt amândoi! Niște lași care dau vina pe tine pentru slăbiciunile lor.

-I-as omorî pe amândoi, urla Gina.

-Totuși, nu mi-ai spus niciodată ce căutai la Alex în noaptea aia? Și de ce te-ai dus să-l vezi pe Călin când știai că eu sunt plecată la Berlin ?

Gina a prins-o de mijloc și a sărutat-o adânc :

-Pentru că te iubesc și nu pot trăi fără tine.

Sunt limite peste care nici cea mai puternică prietenie ori cea mai arzătoare dragoste nu pot trece. Rodica înțelesese, brusc, de ce niciodată nu avusese noroc la bărbați.

A pus mâna pe telefon și i-a sunat pe toți foștii ei iubiți care o părăsiseră fără motiv. Chiar și pe Mircea, băiatul dintr-a noua, care o lăsase baltă la balul bobocilor.

-Mă mir că abia acum ți-ai dat seama ce prietenă ai avut toată viața! Gina m-a amenințat că dacă merg cu tine la bal mă spune directoarei că fumez în toaletă.