valiza cu bani / sursa foto: dreamstime.com
Din cuprinsul articolului
Discuția aprinsă din jurul vânzării G4Media nu pare să se stingă, iar analistul media Iulian Comănescu intervine cu o perspectivă mai largă. Care mută accentul de pe tranzacția în sine pe relația – sau, mai degrabă, ruptura – dintre presă și public. Dar tot la bani ne referim.
G4Media, dacă era vorba de fohnuri și creme anti-aging
Comănescu începe printr-o comparație acidă. Dacă Dan Tapalagă și Cristian Pantazi ar fi inventat un fohn sau o cremă anti-îmbătrânire și le-ar fi vândut pe milioane de euro unor chinezi sau unui mogul local dubios, succesul ar fi fost aplaudat drept un exemplu de creativitate românească. Așa sunt acuzați că s-au stricat la banii lui Radu Budeanu.
Numai că, nefiind în industria cosmetică sau a electrocasnicelor, cei doi au vândut ceea ce știau să facă: un site de știri. Și pentru că acest „mare grup” cumpărător nu oferă garanții morale solide, reacția publicului a fost: stupoare, blam, dezamăgire.
Profit electoral, multiplicator și ironia sorții
Valoarea tranzacției a fost calculată pe baza profitului G4Media din 2024, potrivit lui Iulian Comănescu. Un an „astral” pentru publicație, alimentat de banii din campaniile electorale. Partidele au primit subvenții consistente, au investit în publicitate, iar G4Media a încasat.
Concluzia amară a lui Comănescu: dacă, în viitor, site-ul se transformă într-o „speluncă de partid”, publicul se poate trezi că și-a finanțat singur propria dezinformare, prin taxe, subvenții și circuitul economic al publicității politice. „Karma is a bitch”, punctează analistul.
Vinovați? Da, nu, poate…
Sunt Tapalagă și Pantazi vinovați că au încasat bani din publicitate politică? Comănescu amintește că, în afara campaniilor electorale, G4Media evita astfel de contracte, chiar și pentru teme „benigne” precum siguranța alimentară. Pe scurt, au existat standarde editoriale și o rezistență la tentația banilor ușori, chiar dacă modelul economic era precar.
Problema reală: publicul nu mai finanțează presa
Analistul mută discuția de pe moralitatea tranzacției pe responsabilitatea publicului. De aproape două decenii, românii nu mai susțin financiar direct presa, în măsură suficientă pentru ca aceasta să-și permită independența.
Rezultatul: presa devine un business ca oricare altul, supus regulilor pieței, nu idealurilor deontologice pure. Când nu există finanțare directă de la cititori, apar inevitabil compromisuri – fie că vorbim de publicitate politică, parteneriate comerciale sau chiar vânzări către investitori controversați.
Comănescu nu vede o soluție miraculoasă și nici nu propune „întoarcerea la valorile pure”.
Concluzia? Media și publicul au divorțat demult, atunci când fluxul de bani direct dintre ele s-a rupt, spune acesta în postarea de pe Facebook.
