Iisus are părul ondulat, bicepși conturați și pieptul gol îngrijit epilat. Seamănă cu Brad Pitt în Troia. Privirea lui blândă dar fermă o fixează pe Hillary.

Fosta Primă Doamnă este îmbrăcată într-o helancă roșie mulată, în cap are două coarne roșii, în genul bentițelor încornorate de Halloween și privirea îi scapără furioasă: arată ca dracu’. Amândoi au pumnii strânși, înveliți în mănuși de Mixed Martial Arts (lupte în cușcă) și sunt gata să se încaiere. Deasupra imaginii scrie „Like dacă vrei ca Iisus să câștige”.

Așa arată unul din mesajele prin care rușii au încercat să influențeze alegerile prezidențiale din Statele Unite, au dezvăluit șefii Facebook, Twitter și Google, cu ocazia audierii lor în Congresul american.

V-ați prins? Iisus ține cu Trump!

Nu e nimic de râs: asemenea imbecilități kitchoase au servit la alimentarea isteriei despre amestecul Rusiei și la înăsprirea cenzurii pe rețelele de socializare.

Deși postările originare din Rusia au reprezentat doar 0,004% din conținutul de Facebook perindat pe sub ochii americanilor în 2016 și nimeni nu a putut cuantifica efectul lor (nici măcar pe cel ilariant) șefii companiilor din Silicon Valley și-au pus singuri cenușă în cap și au făcut jurăminte solemne de vigilență.

Internetul, cândva un loc al libertății totale, a ajuns să foșgăie de vardiști mai rău ca o secție de poliție.

Pe 1 octombrie, în Germania a intrat în vigoare „Netzwerkdurchsetzungsgesetz”, o lege care conferă Statului puterea de a cenzura rețelele de socializare. La rândul său, statul german deleagă către conducerile Facebook, Twitter, Google, YouTube, Flikr, Tumblr, Instagram sau Vimeo dreptul de a-și cenzura utilizatorii.

Rețelele au obligația de a bloca și elimina orice postare care contravine Codului Penal german, inclusiv calomnia, defăimarea sau incitarea la ură, trebuind să ia măsuri în 24 de ore de la primirea plângerii din partea unui utilizator. Pentru nerespectarea legii, guvernul federal de la Berlin poate amenda companiile de internet cu până la 50 de milioane de euro.

Libertatea de expresie, unul dintre drepturile fundamentale ale omului, este lăsată astfel în mâinile unor funcționari din companii private. Niște particulari preiau rolul de judecători, fiind puși să facă încadrări juridice.

Mai mult, numeroși analiști au exprimat temeri că nivelul colosal al amenzilor va duce inevitabil la „supra-reglementare”. Pentru ca patronii lor să nu le poată imputa vreo sancțiune primită instanțele din partea statului și astfel să-și piardă slujba, „judecătorii” de la Facebook sau Twitter vor face exces de zel. Vor sufla și în iaurt. Este o reacție omenească, pe care autorii parșivei legi cu nume imposibil au mizat.

Dar asta nu este tot: Berlinul a cerut ca „Netzwerkdurchsetzungsgesetz” să fie adoptată la nivelul întregii Uniuni Europene. În general, când Berlinul cere ceva, Bruxelles-ul execută. La nivelul UE funcționează deja un „cod de bună conduită” online, asumat de coloșii internetului de bună voie. Comisarul pentru Justiție, Vera Jurova, amenința la sfârșitul lui septembrie că dacă acest Cod nu va da rezultate, va propune adoptarea unei legi care să devină obligatorie la nivelul întregului bloc european.

Asistăm la o mascaradă mondială: exponenții Stângii, cei mai înverșunați vehemenți ai cenzurării internetului, folosesc un truc propagandistic ieftin: „rasismul, sexismul, homofobia sau islamofobia nu înseamnă libertate de expresie.”

Dar cine decide că este vorba de rasism, sau sexism, sau homofobie, sau islamofobie? Am văzut că „încadrarea juridică” este lăsată pe seama unor „particulari”. Ceea ce presupune în primul rând interpretarea semantică a acestor termeni.

Dacă, de pildă, afirm că mișcări precum „Black Lives Matter” sau „Black Panther” sunt extremiste (chiar teroriste) sunt rasist? Absolut! Pentru o afirmații asemănătoare, deși mult mai diplomatic formulate, după atacul de la Charlottesville, Trump a fost declarat „rasist” de toată presa americană zisă „mainstream”.

Dacă susțin că femeile trebuie să promoveze în funcții de conducere exclusiv pe criteriul competenței, și nu pe baza de „egalității de gen” sunt sexist? Categoric, de vreme ce „egalitatea de gen” a devenit principiu călăuzitor în Uniunea Europeană, subiect de conferințe și simpozioane. Până într-atât încât și companiile private au abandonat cu totul principiul liberei concurențe și al egalității de șanse în favoarea „contabilității de gen”.

Dacă declar că mariajul între persoane de același sex nu trebuie recunoscut de stat sunt homofob? Cu siguranță! Vedem cu toții ce furtună a iscat un elementar exercițiu de democrație precum Referendumul pentru Familie. În aceste condiții, a susține (chiar pe baza studiilor unor somități medicale) că homosexualitatea este o deviație patologică, prezintă un risc penal maxim. (În Statele Unite, potrivit unei legi a lui Obama, părinților li se interzice (cu amenințarea închisorii) să-și trateze medical copiii cu manifestări homosexuale.)

Dacă pretind că imigrația islamică distruge civilizația tradițională europeană, întemeiată pe valorile milenare ale creștinismului, sunt islamofob? Evident, de vreme ce la Bruxelles s-a deschis recent, finanțată de Parlamentul European, o expoziție, cu titlul „Islamul este și istoria noastră” (foto, mai jos: o mostră de „exponat”), iar președinta comitetului științific declară „Islamul face parte din ADN-ul european”. Ceea ce nu ai voie să spui despre creștinism: „Europa nu are rădăcini creștine”, declara ritos comisarul european Pierre Moscovici, la unison cu mulți alți lideri UE.

La urma urmei, creștinismul a fost scos din proiectul de Constituție europeană, iar autorul propunerii, Rocco Buttliglione, a fost pus la index. Mai mult, potrivit ghidului pentru ziariștii europeni, „Respect Words”, orice referire la Islam, când are loc un atac terorist, trebuie evitată categoric. Chiar dacă atacatorul urlă din toți bojocii „Allahu Akbar!”

Scriam că asistăm la o sinistră mascaradă globală: politica Facebook prevede de pildă că nu trebuie cenzurate tentativele de sinucidere online sau amenințările cu moartea, așa cum arată o senzaționale dezvăluire făcută în luna mai de The Guardian, ziar care a avut acces la normele pentru moderatorii rețelei. În general, pe Facebook se dovedește că ai voie să faci aproape orice. Cu o singură excepție: să gândești cu propria ta minte!

De aceea, și acest editorial nu ar fi trebuit scris și publicat. De aceea, el trebuie cenzurat imediat!