Sursa foto: Captură video/Youtube
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
La 1.165 de metri altitudine, în inima Munților Apuseni, există un loc unde timpul pare înghețat, la propriu. Peștera Scărișoara adăpostește cel mai vechi și mai voluminos ghețar subteran din România, un bloc de gheață format cu zece milenii în urmă, care a supraviețuit valuri de căldură, secete și schimbări de climă. Acum, pentru prima dată în istoria măsurătorilor, oamenii de știință trag un semnal de alarmă: ghețarul se topește într-un ritm fără precedent.
Un frigider natural vechi de mii de ani
Coborând 48 de metri printr-un aven, o gaură verticală în stâncă, și pătrunzând în adâncul muntelui, temperatura aerului scade brusc. Afară pot fi 35 de grade și soare orbit, înăuntru aerul te lovește ca o ușă de congelator. Temperatura rămâne constantă în jur de 0°C pe tot parcursul anului, un loc perfect unde poți scăpa de caniculă pentru câteva ore.
Aceasta nu este o coincidență, ci rezultatul unui mecanism natural fascinant. Unicitatea peșterii este dată de regimul de ventilație special care se formează aici și care împiedică aerul cald să pătrundă în peșteră. Astfel, temperatura este mereu constantă și gheața nu se poate topi niciodată. Aerul rece, mai greu, coboară în timpul iernii prin aven și rămâne captiv în adâncuri, în timp ce aerul cald de vară nu reușește să pătrundă suficient de jos pentru a dezgheța blocul.
În urma ridicărilor topografice efectuate în 1969, suprafața blocului de gheață a fost stabilită la 3.000 de metri pătrați, cu o grosime medie de 20 de metri și un volum estimat de 75.000 de metri cubi. În el sunt stocate, strat cu strat, oscilațiile climatice produse de-a lungul a mii de ani, ca un jurnal al climei scris în gheață.
Peștera Scărișoara. Sursa foto: Wikipedia
O descoperire veche de secole, studiată de un savant român legendar
Descoperirea ghețarului nu a putut fi datată. Locuitorii locurilor probabil cunoșteau ghețarul de foarte mult timp. Prima atestare scrisă apare într-un document prin care împărăteasa Maria Tereza autoriza ocolul silvic din comuna Scărișoara să taie lemne pentru repararea scărilor de acces la ghețar.
Cea mai veche mențiune asupra peșterii este făcută de A. Szirtfi în 1847. K. F. Peters și A. Schmidl dau primele informații științifice în 1861, respectiv 1863.
Dar cel care a adus ghețarul în atenția lumii științifice internaționale a fost Emil Racoviță, fondatorul biospeologiei și primul om de știință român cu recunoaștere globală în domeniu. Oamenii de știință îl studiază din 1923, când Emil Racoviță a studiat primele microorganisme vii din depozitele de gheață. Prin lucrarea publicată în 1927, Racoviță a adus în prim plan importanța și unicitatea acestui obiectiv, obținând ca în 1933 peștera să fie pusă sub protecția autorităților. A fost declarată monument al naturii în 1938, una dintre primele protecții de acest fel din România.
O enciclopedie a climei, scrisă în gheață
Ghețarul de la Scărișoara nu este doar o curiozitate turistică. Pentru oamenii de știință, este o arhivă naturală de o valoare inestimabilă. Straturile de gheață, asemenea inelelor unui copac, păstrează secretele climei din trecut, permițând oamenilor de știință să reconstruiască istoria mediului din această regiune.
Cercetători de la instituții din Slovenia, Ungaria, Croația, Grecia, Slovacia, Norvegia și România, coordonați de Institutul de Speologie Emil Racoviță al Academiei Române din Cluj-Napoca, au efectuat recent studii de climatologie, geomorfologie, geochimie și glaciologie în peșteră. S-a realizat scanarea integrală a acesteia, obținându-se un model 3D cu rezoluție de un milimetru, și s-a instalat un sistem de monitorizare a climatului subteran. Cercetătorii de la Universitatea din Suceava au mers și mai departe. Au extras o carotă de 13 metri din ghețar, care urmează să fie analizată în laboratorul de izotopi stabili, cu scopul de a reconstitui temperaturile de vară, de iarnă și precipitațiile cu rezoluție anuală pentru cel puțin ultimii 1.000 de ani.
Peștera Scărișoara; sursă foto: Arhizva Evz
Pericolul din prezent: ghețarul se topește mai repede ca niciodată
Tocmai această comoară naturală este acum în pericol. Cercetătorul Aurel Perșoiu, de la Institutul de Speologie Emil Racoviță din Cluj-Napoca, a averizat că ghețarii se topesc într-un ritm mai rapid decât era prevăzut de oamenii de știință. Temperatura din peșteră este de minus 14 grade pe timp de iarnă, însă vara poate ajunge până la 3 grade Celsius. Cei care au vizitat recent peștera spun că ghețarul s-a micșorat tot mai mult de-a lungul anilor. Radioromania S-a constatat că ghețarul s-a topit în intervalul studiat cu aproximativ 2 metri. În perioada anilor 1947-1980, ghețarul a avut cea mai accentuată perioadă de topire. Iernile tot mai blânde din ultimii ani au accelerat dramatic procesul, iar oamenii de știință spun că ritmul actual nu are precedent de când se fac măsurători.
Cum ajungi și ce trebuie să știi înainte de vizită
Punctul de plecare este comuna Gârda de Sus, situată pe Valea Arieșului Mare, la aproximativ 32 de kilometri de orașul Câmpeni, pe drumul național DN75.
Cea mai confortabilă variantă pentru acces auto este drumul asfaltat de pe Valea Ordâncușei, cu o lungime de 23 de kilometri, care duce până în cătunul Ghețar, aflat în apropierea peșterii. De acolo, traseul pietonal durează aproximativ 15 minute de mers pe jos. Pentru cei care preferă drumeția, există și o potecă turistică marcată cu cruce roșie, care traversează cătunul Mununa și străbate un traseu montan de aproximativ 10 kilometri, cu priveliști spectaculoase.
Ce vei vedea înăuntru
Avenul are o coborâre de circa 48 de metri, cu o deschidere maximă de 60 de metri. Pe marginile avenului sunt scări amenajate care duc până jos, la intrarea în peșteră, printr-un portal înalt de 24 de metri și lat de 17, pe podețe de lemn și metal.
Sala Mare are un diametru de 60 de metri, unde vara se simt câteva grade sau chiar temperaturi negative. Urmează Sala Mică și Biserica, cel mai spectaculos loc din peșteră, unde se găsesc stalagmite de gheață care variază în funcție de perioadă de la câțiva centimetri până la zeci de metri înălțime.
Hainele groase sunt obligatorii, indiferent de anotimp
Accesul în peșteră nu este permis decât sub conducerea ghizilor oficiali, în limitele programului zilnic de vizitare, între orele 9 și 17. Biletul de intrare costă 13 lei pentru adulți și 10 lei pentru copii și studenți, și se cumpără la fața locului. Durata unei vizite este de aproximativ 45 de minute.
Câteva recomandări esențiale: hainele groase sunt obligatorii indiferent de anotimp, încălțămintea trebuie să aibă talpă cu aderență bună, treptele de lemn sunt alunecoase din cauza umidității, iar aparatul foto necesită atenție, deoarece lentilele aburesc imediat la trecerea de la cald la frig.
Recomandările noastre
