Ultima cină la Castelul Foișor. Adevărul despre gestul simbolic al Regelui Mihai înainte de abolirea monarhiei

În memoria istorică a Familiei Regale a României, seara de 29 decembrie 1947, petrecută la Castelul Foișor din Sinaia, rămâne unul dintre cele mai sumbre și tensionate momente. Contrar miturilor despre „cine de adio” fastuoase, realitatea documentată de martorii oculari — precum secretarul personal al Regelui, Mircea Ionnițiu — descrie o noapte dominată nu de un ospăț, ci de o presimțire grea și de o capcană rece, calculată de regimul comunist.

Acest material reconstruiește ultimele ore ale monarhiei suverane pe pământ românesc, o cină luată într-o „bulă de liniște” înainte de furtuna politică violentă ce urma să măture destinul țării a doua zi dimineață.

Atmosfera de la Foișor. O liniște înșelătoare sub zăpada Bucegilor

În seara zilei de 29 decembrie, peste Munții Bucegi cădea o zăpadă grea. În interiorul Castelului Foișor, atmosfera era în contrast puternic cu sărbătorile de iarnă care se desfășurau de obicei pe Domeniul Regal. Regele Mihai I, în vârstă de doar 26 de ani, s-a așezat la masă alături de mama sa, Regina Mamă Elena, și de câțiva colaboratori apropiați.

Nu fusese o cină planificată ca fiind ultima; a fost o masă desfășurată sub umbra unui telefon criptic și imperativ primit în acea după-amiază de la mareșalul Curții Regale, Dimitrie Negel.

Mesajul prim-ministrului pro-comunist Petru Groza era brutal: Regele era chemat la București a doua zi dimineață, la ora 10:00, pentru a discuta „o chestiune urgentă de familie”.

Deși Regele suspecta că somația ar putea avea legătură cu planurile sale de a se căsători cu Principesa Ana de Bourbon-Parma, intuiția Reginei Elena simțea un scop mult mai întunecat. Această cină avea să devină ultimul moment de pace suverană, o masă împărțită într-o tăcere apăsătoare, în timp ce liniile telefonice fuseseră deja discret interceptate de unitățile speciale controlate de sovietici.

Meniul auster al unui Rege asediat. Ce s-a aflat pe masă

Conform memoriilor lui Mircea Ionnițiu, cina a fost remarcabil de simplă, reflectând atât modestia personală a Regelui, cât și realitatea postbelică a unei țări care suferea de pe urma secetei și a ruinei economice.

Nu au existat trufe sau șampanie. Meniul a constat dintr-un pui simplu la cuptor cu legume și un desert ușor cu fructe. Regele Mihai, un om cu o disciplină militară și o pasiune pentru mecanică, a mâncat rapid și puțin — un obicei moștenit de la bunicul său, Regele Carol I.

A băut doar apă minerală, menținându-și vigilența caracteristică.

Conversațiile au fost fragmentate; Regina Mamă, vizibil neliniștită, l-a îndemnat repetat pe fiul ei să fie precaut. Tacâmurile de argint regal se auzeau lovind porțelanul într-o cameră unde paza palatului fusese deja infiltrată de trupele diviziei pro-comuniste „Tudor Vladimirescu”.

Ritualul de după masă. Regele și aparatele sale de radio

După terminarea cinei, care a durat mai puțin de 40 de minute, Regele a făcut un gest care, privit retrospectiv, are o greutate simbolică imensă. Nu a strâns valize, nu a adunat bijuterii. În schimb, s-a retras în biroul său pentru a se ocupa de una dintre marile sale pasiuni: aparatele de radio. Pilot licențiat și pasionat de tehnologie, Mihai I și-a petrecut ultimele ore ca monarh activ încercând să capteze frecvențe străine pentru a înțelege mișcările geopolitice din Balcani.

A lăsat cărțile deschise pe birou și planurile tehnice întinse, fiind convins că se va întoarce la Sinaia în 48 de ore. Această lipsă de pregătire pentru o plecare definitivă rămâne cea mai puternică dovadă istorică a bunei-credințe a Regelui și a modului perfid în care Petru Groza și Gheorghe Gheorghiu-Dej au orchestrat abdicarea. În timp ce Regele regla butoanele radioului, artileria diviziei „Tudor Vladimirescu” înconjura deja Palatul Elisabeta din București, pregătind ultimatumul de dimineață.

Plecarea spre „execuție”. De la Sinaia spre Palatul Elisabeta

La ora 08:00, pe 30 decembrie, Regele și Regina Mamă Elena au părăsit Castelul Foișor într-o mașină condusă chiar de suveran. Au ajuns la Palatul Elisabeta în jurul orei 10:00, unde au găsit telefoanele tăiate și clădirea sub asediu.

Cina de la Foișor rămâne, astfel, ultima amintire domestică a unei vieți suverane pe pământ românesc. Întâlnirea care a urmat cu Groza, unde acesta i-a arătat pistolul ascuns în buzunar și a amenințat cu execuția a 1.000 de studenți arestați dacă Regele nu semnează abdicarea, a pus capăt violent oricărei speranțe de democrație. „Cina de adio de la Foișor” a devenit un capitol închis al istoriei, marcat de simplitate prusacă și de umbra lungă a trădării.