Când regele Mihai I s-a întors în țară împreună cu reginei-mamă Elena de la Londra, unde au participat la nunta principesei Elisabeta (actuala suverană a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord), au fost întâmpinați în gara Băneasa de președintele Consiliului de Miniștri, dr. Petru Groza.

Cei doi s-au retras apoi la Sinaia pentru sărbătorile de iarnă.

Pe 29 decembrie, regele Mihai a primit un telefon de la mareșalul Curții, care-l informa că Petru Groza, președintele Consiliului de Miniștri, dorește ca regele să revină cât mai repede la București, pentru a discuta despre o „problemă de familie”, potrivit volumul „Majestatea Sa Regele Mihai al României — O domnie întreruptă” — convorbiri cu Philippe Viguie Desplaces, potrivit Agerpres.ro

A doua zi, la 30 decembrie 1947, Petru Groza a venit la palat, însoțit de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Regele Mihai I a fost silit, prin șantaj și amenințare (uciderea a cca. 1.000 de tineri, mulți dintre ei studenți arestați în cursul manifestărilor promonarhiste), de către Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretar general al CC al PCR, și dr. Petru Groza, președintele Consiliului de Miniștri (care aveau asupra lor câte un pistol), să abdice, potrivit relatărilor din volumul „Istoria României în date”. 

După ce, în prealabil, palatul fusese înconjurat de unități ale Diviziei „Tudor Vladimirescu”, formată în URSS, cei doi demnitari au dat regelui spre semnare actul de abdicare, fără a i se permite să facă vreo modificare, se mai arată în cartea citată. 

În aceeași zi, Adunarea Deputaților a adoptat Legea nr. 363, prin care România era proclamată republică populară.

În cartea „Majestatea Sa Regele Mihai al României — O domnie întreruptă” — convorbiri cu Philippe Viguie Desplaces, regele Mihai I descrie momentele din 30 decembrie 1947 de la Palatul Elisabeta: 

„Tonul discuției a urcat, s-a transformat într-o adevărată altercație verbală. Principalul meu argument a constat în faptul că demersul lor era anticonstituțional. Numai printr-o consultare populară se va putea hotărî o modificare a Constituției. (…) Pentru a câștiga timp, le-am cerut să citesc cu capul limpede actul pe care l-au redactat în numele meu. Părăsind încăperea, m-am retras într-un mic salon, la celălalt capăt al casei. Imediat, am pus mâna pe telefon pentru a-l chema pe mareșalul Curții. Linia era tăiată…M-am reîntors în salonul mare și i-am cerut lui Groza să îmi dea niște explicații. Mi-a răspuns că trebuie să semnez pe loc, adăugând că, dacă refuz, va dispune să fie executați imediat o mie de studenți care fuseseră arestați pentru că și-au manifestat atașamentul față de tron. Nu-mi puteam asuma riscul de a pune la îndoială cuvântul său. Nu-mi puteam asuma responsabilitatea de a trimite la moarte niște tineri pentru a mă agăța de tron — pentru cât timp încă? (…) Garda mea arestată, telefonul tăiat, casa noastră încercuită, eu nu puteam face absolut nimic. Constrâns și forțat, am semnat actul meu de abdicare.”

Regele Mihai I a plecat înapoi la Sinaia, pe 30 decembrie 1947, urmând ca la 3 ianuarie 1948, însoțit de regina-mamă Elena și de câteva persoane (mareșalul Curții, secretarul particular al regelui, un aghiotant și câțiva funcționari de la Palat), a părăsit România cu un tren special, îndreptându-se spre Lausanne, în Elveția.

 

Te-ar putea interesa și: