Trump și pelerinajul aliaților săi la Beijing

Sursa foto: Arhiva EVZ

Ultimul, dar nu cel din urmă a fost Friedrich Merz, cancelarul Germaniei. S-a întors din China zilele trecute. Înaintea sa au fost șefi de guvern și de stat din Regatul Unit, Franța, Italia, Finlanda, Spania, Canada și alte țări occidentale din categoria prietenilor și aliaților Americii. În rândurile de mai jos voi analiza preponderent recentul ,,pelerinaj’’ al cancelarului Merz, eveniment care evidențiază dubla măsură a europenilor și canadienilor, în fața competiției globale chino-americane. În concluzii, voi ține seama de poziția și opiniile lui Donald Trump.

Merz, Friedrich Schiller, Confucius, dar și kaizerul Wilhelm al II-lea

Primirea cancelarului german a fost fastuoasă. Coregrafia chinezilor a fost la mare înălțime. În fața Orașului Interzis, șeful guvernului de la Berlin a citat din poemul ,,Proverbele lui Confucius’’ de Friedrich Schiller: ,,Șovăielnic vine viitorul, ca săgeata-și ia prezentul zborul, veșnic trecutul pe pământ’’. Romanii ar fi spus-o mai simplu: ,,carpe diem’’. De fapt, nu chiar așa. Mai degrabă: ,,Să cooperăm acum, să pregătim un viitor mai bun pentru noi, germani și chinezi’’.

Retorica domnului cancelar se vrea profetică, lăudabilă chiar, pentru un om al cifrelor, mai puțin familiarizat cu metaforele poetice. Cât de departe este ,,găselnița Schiller-Confucius’’ a lui Merz de discursul împăratului Wilhelm al II-lea de la Bremerhaven, când trimitea soldați germani să participe la înăbușirea revoltei boxerilor: ,,fără milă și fără prizonieri’’. Era anul de grație 1900. Vremurile se schimbă, ,,secolul umilinței’’ a rămas departe, în urmă, dar chinezii nu l-au uitat.

Pelerinajul și … deficitul comercial

Merz a zburat la Beijing cu o misiune clară: resetarea raporturilor cu primul partener comercial al Germaniei. Narativul ,,merzian’’ pornește de la o realitate deloc încurajatoare: deficitul comercial între a doua și a treia economie a lumii se apropie de 100 miliarde de euro. N-ar fi prea mult, dar este în creștere și nu sunt semne că în viitor va scădea.

,,Echipa’’ cu care Merz a mers la Beijing era formată din 30 de întreprinzători reprezentând marile societăți germane: BMW, Mercedes, Volkswagen șa. Sectorul automobilistic a prevalat pentru că în patrie a primit lovitură după lovitură, în ultimii ani. Costurile ridicate ale propulsiei electrice și monopolul chinezilor pe segmentul materialelor critice și bateriilor și-au spus cuvântul. Față de 2022, exporturile germane de autovehicule în China au scăzut cu 60% în 2025, potrivit Eurostat.

Canadienii și britanicii stau mai bine ca germanii ... în China

Dacă ar fi să comparăm rezulatele desantului german în China cu realizările concrete ale altor vizite recente - britanicul Keir Starmer și canadianul Mark Carney - Berlinul este pe ultimul loc. Primul s-a întors acasă cu 12 acorduri bilaterale semnate, iar al doilea cu 8. Merz a semnat doar cinci și acelea în domenii periferice: climă și tranziția verde, sănătatea animalelor, sport.

Unica lovitură comercială a domnului cancelar este legată de comenzile Beijingului pentru marele concern Airbus: 120 de aeronave. Importanța acestei acțiuni politico-diplomatice pentru industria germană și europeană în general este în afara oricărei discuții, dar trebuie interpretată în context geopolitic global. Achiziționând avioane europene, Marele Dragon pune presiune pe Boeing și indirect pe Washington. Europa intră astfel în instrumentarul Beijingului, dacă ținem cont de competiția acestuia cu Statele Unite. De fapt, a intrat de ani buni...

Geopolitic vorbind, Merz nu a făcut mai mult decât alții

În plan geopolitic, Merz a încercat să pluseze cerând conducerii chineze să-și exercite propria influență asupra Moscovei – în contextul parteneriatului bilateral, desigur – pentru a pune capăt ,,operațiunii speciale’’ din Ucraina. Vorbele germanilor s-au lovit de un zid de cauciuc. Tăcerea chinezilor arată că chiar marea apropiere Beijing-Berlin nu poate muta cu un milimetru poziția de neutralitate a Marelui Dragon, favorabilă Rusiei.

Un ,,dialog’’ cu rezultat similar avusese loc în contextul summitului UE-China din iunie 2025. La câteva luni distanță, ministrul de externe al Chinei, Wang Yi, le-a amintit liderilor strânși la Davos că orice proces de pace în Ucraina trebuie să porneacă de la cauzele conflictului. Simplu, ca la Moscova.

Cancelarul vrea investiții chinezești în inima Europei

Cancelarul a găsit mai multă înțelegere atunci când a uitat de ,,politica de-risking’’ – reducerea riscurilor strategice (în fața Chinei) – promovată în anii din urmă de conaționala sa Ursula von der Leyen, din turnul său de fildeș de la Bruxelles.

Merz a invitat societățile chineze să investească în Germania. Mai mult, nu a uitat să le amintească interlocutorilor săi că ar trebui să reducă nivelul actual de control asupra exporturilor de cipuri, materiale critice și pământuri rare rafinate, atât de necesare industriei germane.

Citându-l pe Schiller despre Confucius, nu este suficient

Chiar dacă l-a omagiat pe Confucius – citând unul din marii poeți germani – Merz nu a găsit cheia lacătului chinezesc, respectiv modul de reechilibrare a unui raport economic și comercial, devenit asimeric de mulți ani. A înțeles un lucru foarte clar: Beijingul – tot ma puțin permisiv mărfurilor germane – consideră exporturile către Berlin o cale de extindere a prezenței sale pe piața europeană. Știe că chiar în condițiile creșterii deficitului comercial, piața chineză este indispensabilă Germaniei.

Mai mult decât atât, cancelarului i s-a confirmat o ipoteză pe care o știa de ceva vreme. Fără o reformă reală a competitivității interne – parte a competitivității europene descrisă critic de Mario Draghi în raportul său din septembrie 2023 – Germania va rămâne cum scria Schiller, ,,veșnic în trecutul său’’.

În zilele noastre, gloria industrială se consumă rapid. Peste Atlantic, Donald Trump a înțeles acest lucru în ceasul al doisprezecelea. La cei 80 de ani ai săi, președintele Americii a trăit și ,,vremuri industriale’’, pe care le vrea înapoi...

Pelerinajul la Beijing, efect al politicii lui Trump față de aliați?

Revenind la tema principală a acestui articol, observăm că Beijingul preferă relații bilaterale cu statele din UE – cărora li se adaugă Marea Britenie și Canada – folosind avant la lettre, ,,modul de lucru’’ al lui Trump: raporturi prefențiale cu unele și neutre cu altele, în funcție de interes. ,

,Pelerinajul’’ liderilor în China este un efect al acestei politici care – simplificând lucrurile – îi pune pe europeni și canadieni, chiar și pe australieni, să navigheze între necesitatea de securitate – tot mai puțin garantată de Washington – și o realitate economică cu China la timonă.

La rândul său, prin aplicarea vechiului principiu roman ,,divide et impera’’, Beijingul înceracă să evite formarea unui front comun împotriva sa, ajutat de politica lui Trump față de aliați, pornind de la tensiunile legate de taxele vamale și terminând cu abordarea diferită a problematicii ucrainene.

Scurtă concluzie

Casa Albă promovează o relație cu China așezată în limite geopolitice clare, stabilite în cele două ,,strategii’’ – de securitate și apărare – elaborate de Washington în ultimele două luni. S-ar putea considera că aliații SUA dovedesc un gen de duplicitate atunci când merg în ,,pelerinaj’’ la Beijing și încheie acorduri comerciale de sute de miliarde cu principalul competitor global al Americii? Răspunsul nu poate fi decât pozitiv, dar dincolo de securitate, Europa trebuie să și mănânce.

Ar mai fi ceva. A apărut concepul de ,,autonomie strategică a Europei’’, promovat de Paris și susținut în surdină de Berlin. Nu este chiar ceea ce ar fi dorit Casa Albă, ci o formă de ostilitate mascată la adresa politicii americane față de vechiul continent. Noroc că Donald Trump nu-i acordă prea multă importanță. Deocamdată.