Rareori s-a întâmplat să fiu de acord cu vreo spusă a lui Traian Băsescu, fie pe vremea când era președinte al țării, fie după. Nu i-am negat însă niciodată cunoașterea mediului politic românesc în cele mai mici detalii anatomice și fiziologice. De aceea, în Afacerea „Audiență la Bolojan”, cred că Traian Băsescu este singurul personaj care a înțeles despre ce este vorba.
Foarte pe scurt, șeful PNL Vaslui și trezorier al partidului, Mihai Barbu, a intermediat o întâlnire în biroul premierului între Ilie Bolojan și omul de afaceri Fănel Bogos. Problema reală a acestuia din urmă era una strict de afaceri și ținea de un litigiu de milioane de euro între firma sa și autoritățile sanitar-veterinare din județul Vaslui.
Cum-necum, nu am detalii, DNA a dat peste discuțiile dintre omul de afaceri vasluian și diverși inși cu influență în stat, cu capacitate de a influența mersul democratic-târâș și decizional al instituțiilor statului. Nu ei mă interesează, câțiva sunt deja sub control judiciar, vedem ce o mai fi. Din toată povestea, din toate interceptările și declarațiile pe subiect, mi-au atras atenția doar câteva. Mi se par cele mai importante din toată afacerea.
Prima declarație, imediat după declanșarea scandalului, i-a aparținut Ioanei Ene Dogioiu, purtătorul de cuvânt al Guvernului: „Pe data de 23 septembrie, domnul Barbu, președintele PNL Vaslui, a solicitat o audiență la prim-ministru, la Palatul Victoria, nu în Modrogan. A venit însoțit de domnul Bogos. Motivul invocat - discuții politice, de organizare la nivelul filialei.” Deci, discuții politice și nimic mai mult. Unele care nu puteau fi refuzate de premierul Ilie Bolojan, pentru că ele erau inițiate de către trezorierul partidului.
Deschid o scurtă paranteză, ca să arăt că funcția de trezorier al unui partid politic nu înseamnă câtuși de puțin că un membru al partidului este numit așa, un fel de casier care strânge cotizații și atât. În afară de gestionarea fondurilor partidului și supervizarea cheltuielilor, trezorierul se ocupă și cu atragerea de donații către partid. Însă, potrivit legii, doar după ce se asigură că donațiile provin din surse „curate”. Un exemplu de sursă „murdară” ar fi donația oferită de persoanele juridice cu datorii mai vechi de 60 de zile la bugetul de stat.
Așadar, se poate lua de bună ipoteza în care Ilie Bolojan a acceptat să se vadă cu cei doi, pentru a-i fi prezentat un eventual cotizant. Repet, cel cu care a stat de vorbă era un om de afaceri băgat pe ușa premierului de către trezorier.
La scurtă vreme după varianta Ionei Ene Dogioiu, a ieșit public cu o explicație aproape copy-paste și Mihai Barbu, trezorierul PNL: „Am zis că e o persoană pe care o pot evalua pentru o activitate politică pentru viitor. Domnul Bogos este un om de afaceri din județul Vaslui pe care eu l-am cunoscut ca om de afaceri. M-am uitat pe internet și am văzut cifrele de afaceri și am zis că e o persoană pe care o pot evalua pentru o activitate politică pentru viitor. Am vrut să am cu domnul președinte o discuție politică. Să îi prezint o persoană care ar putea fi evaluată mai târziu pentru o candidatură.”
Să nu mori de râs? I-a văzut cifrele de afaceri și și-a spus că este o persoană evaluabilă, de viitor. Aici chiar îl cred pe trezorier. Doar cu așa ceva se ocupă, cu strânsul banilor. Un cotizant de anvergură trebuie însă prezentat șefului, pentru a avea garanția că nu dă bani unor escroci, după cum s-a mai văzut. Totodată, cotizantului trebuie să i se mai și rezolve niște doleanțe-problemă, pentru că altfel nu prea are de ce cotiza la partid. În fine, să mergem mai departe!
Pentru că scandalul prindea aripi, premierul Ilie Bolojan s-a cerut de urgență la Digi24. Unde varianta purtătorului de cuvânt și a trezorierului au fost radical schimbate de cea prezentată de premier: „Domnul Barbu (…) a venit la mine cu acest domn, al cărui nume la data respectivă, vă dați seama, nu îmi spunea nimic. În afară de discuțiile de natură generală, să spunem, dânsul și-a prezentat compania, ce face și problemele pe care le are din partea autorităților statului, necerându-mi nimic, subliniez, pe tema asta.
A fost o întâlnire de aproximativ 15 minute, ne-am dat mâna și am mers mai departe. Nu îmi mai aduc aminte exact, dar îmi spunea că nu e tratat corespunzător de autoritățile publice din zona respectivă. (...) Eu am avut așa, un ușor, și acum îmi aduc aminte, trac, pentru că venind să discute aspecte politice a prezentat și aspecte care nu sunt strict de zona politică.”
Eu nu prea am ce comenta, fracturile dintre ieșirile publice ale purtătorului de cuvânt și ale trezorierului PNL, pe de o parte, și ale premierului, pe de alta, vorbesc de la sine. Hăul dintre ele a fost însă astupat perfect logic și plauzibil de către fostul președinte Traian Băsescu: „Ieri-alaltăieri, unul mergea în cabinet la premier cu promisiunea, probabil, că va da 1,5 milioane şpagă. Eu cred că erau bani pentru partid, în niciun caz pentru premier.”
Puțin răutăcios, nu pot încheia altfel decât cu o întrebare retorică: Dacă nici Traian Băsescu nu știe cum se cară banii la partid, atunci cine să știe?
