Angajați. Sursa foto: AI
Din cuprinsul articolului
Supravegherea video la locul de muncă a devenit o practică tot mai frecventă în rândul angajatorilor, fiind utilizată pentru protejarea bunurilor, prevenirea infracțiunilor și monitorizarea respectării atribuțiilor de serviciu. Cu toate acestea, utilizarea camerelor de supraveghere ridică întrebări importante privind respectarea vieții private și a legislației în vigoare. Avocații Cătălina Staniu și Georgian Ionuț Stan au explicat care sunt drepturile angajaților în acest context.
Ce presupune supravegherea video la locul de muncă
Firmele folosesc astfel de dispozitive pentru a înregistra activitățile angajaților sau ale vizitatorilor în incinta sediului lor. În unele cazuri, monitorizarea vizează atât spațiile comune, birourile și zonele de producție, cât și alte zone din sediul companiei.
Legea permite supravegherea video atunci când aceasta urmărește: asigurarea securității angajaților și protecția bunurilor, prevenirea săvârșirii de fapte ilicite și monitorizarea respectării normelor de sănătate și securitate în muncă.
„În cazul în care sunt utilizate sisteme de monitorizare prin mijloace de comunicații electronice și/sau prin mijloace de supraveghere video la locul de muncă, prelucrarea datelor cu caracter personal ale angajaților, în scopul realizării intereselor legitime urmărite de angajator, este permisă numai dacă interesele legitime urmărite de angajator sunt temeinic justificate și prevalează asupra intereselor sau drepturilor și libertăților persoanelor vizate”, conform Legii 190/2018.
Totuși, angajații trebuie informați clar despre scopul, durata păstrării datelor și drepturile lor, conform GDPR și articolului 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
„Supravegherea video la locul de muncă nu este neapărat nelegală și aceasta este pusă adesea în practică de angajatori. Însă libertatea angajatorului nu este absolută, el trebuie să aibă un interes legitim pentru a institui aceasta supraveghere video”, spun avocații.
Camera de supraveghere. Sursa foto: Freepik
Consimțământul și interesul legitim
Supravegherea video se poate face fără consimțământ, dacă este justificată de interesul legitim al angajatorului. Totuși, firmele nu trebuie să încalce viața privată a angajaților și să îi informeze înainte de implementarea sistemului.
„Nu este necesar acordul angajaților dacă este un interes legitim al angajatorului. Există niște limite cum ar fi: o informare a angajaților, monitorizarea nu poate fi instituită în orice loc (ex. zone de odihnă, toalete), trebuie respectată o durată de stocare a imaginilor”, adaugă avocata Cătălina Staniu.
Materialele video nu pot fi păstrate mai mult de 30 de zile, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege. Monitorizarea birourilor personale este permisă doar în cazuri excepționale și trebuie justificată.
Salariații pot solicita acces la datele colectate, pot cere ștergerea acestora și se pot opune monitorizării, dacă nu există motive care să justifice continuarea prelucrării. Drepturile sunt reglementate de Legea 190/2018 și GDPR, iar angajatorul trebuie să răspundă solicitărilor în termen de maximum o lună, cu posibilitatea prelungirii în cazuri complexe.
Cui te poți adresa dacă nu ai fost informat în privința sistemului de supraveghere
În astfel de situații, salariații pot cere detalii direct de la angajator. În cazul în care nu primesc un răspuns convingător, aceștia pot depune plângere la Autoritatea Națională de Supraveghere a Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP).
„Salariatul poate iniția discuții cu angajatorul (sau prin sindicat, dacă există) cu privire la încălcarea limitelor legale sau poate formula direct plângere la ANSPDCP”, a încheiat avocatul Georgian Ionuț Stan.
