Stenograma completă a ședinței CPEx din 17 decembrie 1989. Ceaușescu acuză de trădare, demisionează, dar nu cedează

17 decembrie 1989. Timișoara este în flăcări, iar la București, în spatele ușilor închise, Nicolae Ceaușescu prezidează una dintre cele mai dramatice ședințe din istoria Partidului Comunist Român. Stenograma discuțiilor din Comitetul Politic Executiv (CPEx) dezvăluie nu doar un lider deconectat de realitate, ci un dictator cuprins de furie, frică și o paranoia violentă, care își acuză propriii generali de trădare.

Documentul surprinde momentul exact în care regimul a decis trecerea de la intimidare la represiune sângeroasă, marcând ruptura totală dintre Ceaușescu și „brațul înarmat” al puterii. Această versiune a stenogramei este cea mai completă și acceptată variantă istorică disponibilă în prezent. Ea reprezintă, de fapt, o compilație între documentul brut original și reconstituirea ulterioară a momentelor lipsă.

Atitudinea lui Ceaușescu

București, ora 17.00. Ședința Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al PCR. Din primele replici, Nicolae Ceaușescu se profilează nu ca un șef de stat lucid, ci ca un comandant suprem care se simte trădat. Discursul său este marcat de violență verbală și o viziune conspiraționistă absolută. Pentru el, protestatarii de la Timișoara nu sunt cetățeni nemulțumiți, ci „derbedei”, „elemente declasate” și „pleava societății”, manevrați de o vastă conjurație internațională care unește Estul (URSS) și Vestul.

Atitudinea sa este definită de trei piloni psihologici:

Tradiții de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Ce nu ai voie să faci pe 23 aprilie

Ce pensie primesc foștii parlamentari, în condițiile în care contribuția lor a fost de aproximativ 700 de lei 

Obsesia lui 1968. Ceaușescu compară constant situația cu invazia Cehoslovaciei din 1968, considerând că România este sub atac extern. „Acum este mai rău decât în 1968”, afirmă el, justificând astfel o ripostă militară totală.

Disprețul pentru proceduri legale. El respinge orice soluție pașnică sau graduală. Când află că forțele de ordine au acționat conform legilor de timp de pace, adică au folosit somarea, armament neletal, reacția sa este furibundă: „Legile socialismului sunt legile țării... Dușmanul nu cu predici îl potolești, ci trebuie să-l arzi!”.

Setea de violență. Ordinele sale sunt explicite și crude. El cere foc viu, nu gloanțe de manevră: „Trebuia să trageți, să-i lăsați jos! Să someze și pe urmă să tragă la picioare!”.

Conflictul deschis cu „Triada Forței”: Milea, Postelnicu, Vlad

Punctul central al ședinței este conflictul exploziv dintre Ceaușescu și cei trei oameni care dețineau cheile puterii represive: Vasile Milea (Ministrul Apărării), Tudor Postelnicu (Ministrul de Interne) și Iulian Vlad (Șeful Securității).

Ceaușescu îi acuză pe cei trei de „defetism” și „capitulare”. El este șocat să afle că trupele trimise la Timișoara au fost neînarmate sau dotate doar cu bastoane și gloanțe de manevră.

Vasile Milea (Armata), este umilit constant. Ceaușescu îi reproșează că tancurile s-au „plimbat” în loc să ocupe centrul orașului ca o forță de descurajare. „Ce fel de ministru al Apărării ești tu?”, îi strigă dictatorul, acuzându-l că nu a dat muniție soldaților. Milea, vizibil marcat și resemnat, își recunoaște „vina” de a fi crezut că revolta nu va lua amploare.

Tudor Postelnicu și Iulian Vlad (Interne și Securitate) sunt ținta principală a furiei. Ceaușescu nu poate concepe că temuta Securitate a trimis oameni cu bastoane de cauciuc împotriva demonstranților. „Nu-i trimiteți să se bată cu pumnul! Ce fel de unități de Interne sunteți voi?”.

Punctul culminant al conflictului este amenințarea directă cu moartea. Într-un acces de furie, Ceaușescu rostește sentința care avea să planeze asupra lor până la execuția sa proprie:„Știți ce ar trebui să vă fac? Să vă pun în fața plutonului de execuție! Asta meritați, pentru că ceea ce ați făcut voi înseamnă pactizare cu inamicul!”

Teatralitatea „demisiei” și supunerea totală

Momentul psihologic decisiv al ședinței este tentativa lui Ceaușescu de a-i demite pe loc pe cei trei. Când Gheorghe Rădulescu și Constantin Dăscălescu încearcă timid să sugereze amânarea deciziei, Ceaușescu recurge la un șantaj emoțional brutal: trântește hârtiile și amenință că demisionează el însuși.

Strigă: „Alegeți-vă alt secretar general!” și se îndreaptă spre ușă.

Această scenă declanșează o panică generalizată în rândul membrilor CPEx. Frica de a rămâne fără lider în fața haosului îi determină pe toți, inclusiv pe cei amenințați cu execuția, să se umilească. Silviu Curticeanu și Elena Ceaușescu joacă rolul de „pacificatori”, convingându-l să rămână.

Tudor Postelnicu, într-o mostră de servilism absolut, declară: „Sunt un ostaș cinstit... Rămân în continuare un om, un muncitor cinstit al partidului, indiferent că voi rămâne în funcția pe care o am, sau nu.”

Concluzie: ordinul pentru masacru

Ședința din 17 decembrie 1989 s-a încheiat cu o victorie pentru Ceaușescu. Prin teroare și șantaj, el a obținut supunerea totală a CPEx. Cei trei, Milea, Postelnicu, Vlad, au primit o „a doua șansă” condiționată de reprimarea violentă a revoltei.

Rezultatul imediat al acestei ședințe a fost distribuirea muniției de război, alarmă de luptă parțială, cu indicativul „Radu cel Frumos” și deschiderea focului împotriva populației civile la Timișoara. Conflictul din acea sală a transformat ezitarea aparatului într-un măcel, pecetluind soarta regimului: dictatorul a refuzat să accepte realitatea, preferând să ordone un război împotriva propriului popor.

Stenograma ședinței CPEx din 17 decembrie 1989, ora 17.00

Ședința a fost prezidată de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, secretar general al Partidului Comunist Român.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Nu sunt toți tovarășii?

Tov. Silviu Curticeanu: Lipsesc tovarășii Coman Ion și Ilie Matei, care sunt la Timișoara, și tovarășa Suzana Gâdea.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Uite, tovarăși, de ce am convocat Comitetul Politic Executiv. La Timișoara au avut loc aseară unele evenimente, care s-au repetat astăzi la prânz. Pretextul l-a format așa-zisul preot reformat, care a fost sancționat pe linia lor, l-au mutat din Timișoara în alt județ și trebuia să plece din casa pe care o ocupa. N-a vrut să elibereze casa.

Episcopul s-a adresat tribunalului, care a vrut să-l evacueze. Lucrurile s-au tărăgănat mult. Ieri s-au dus să pună în aplicare hotărârea tribunalului. El și-a organizat un grup.

Aici este amestecul cercurilor din afară, al cercurilor străine, de spionaj, începând cu Budapesta, pentru că el a dat și un interviu. De fapt, lucrurile sunt cunoscute.

De altfel, este cunoscut și faptul că atât din Răsărit, cât și din Apus, toți discută că în România ar trebui să se schimbe lucrurile. Și-au propus și cei din Răsărit, și cei din Apus să schimbe și folosesc orice.

Aseară, organele noastre au reușit să pună ordine. A fost evacuat și trimis acolo unde a fost dat de Episcopie. Aceasta era, practic, o problemă strictă a lor și trebuia să se aplice o hotărâre judecătorească de evacuare a casei, ceea ce era ceva normal.

Astăzi, spre prânz – de altfel, au fost și ieri, dar tovarășii n-au înțeles că vor reveni astăzi –, o serie de elemente declasate s-au adunat din nou și au provocat dezordine, au intrat în sediul Comitetului Județean de Partid. Organele noastre de interne s-au purtat slab, pentru că normal era să nu lase pe nimeni să intre în sediul Comitetului Județean de Partid. Trebuia pusă pază, pentru că asta este o regulă generală. Au avut o atitudine defetistă, capitulardă, atât organele Ministerului Apărării Naționale, cât și ale Ministerului de Interne.

Aseară am vorbit cu ei și le-am spus că în cursul zilei de astăzi să facă demonstrații cu unități de tancuri. Să fie în centrul orașului, să facă demonstrație. Aceasta presupune că unitățile trebuiau să se găsească în centru.

Eu am dat ordin să se facă acest lucru, iar voi ați făcut o plimbare. Nu era posibil să se întâmple ce s-a întâmplat, dacă unitățile se găseau în centru. Trebuia lichidat repede toate aceste lucruri. Le-a trebuit o oră și jumătate până s-au mișcat unitățile militare. Unde a fost demonstrația de care am vorbit, pentru care am dat ordin?

Tov. Vasile Milea: Am executat deplasarea din est către vest.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Nu deplasarea de la est către vest! Unitățile transportoare de tancuri trebuiau să se afle în centru! Asta înseamnă ce am ordonat, nu să se ducă de la est către vest. Am menționat bine de aseară ce trebuie să faci, demonstrația unităților de bază, a tanchetelor, unitățile motorizate, toate trebuiau să fie în centrul orașului, nu în cazarme. De aceea am spus să faceți demonstrație, că demonstrația presupune ca toate unitățile să fie în centru. Asta înseamnă demonstrație! Adevărat că n-am dat toate detaliile, dar când spui să fie demonstrație, trebuie să fie demonstrație! Nu să se plimbe spre Jimbolia sau Arad. Trebuia să fie în oraș, pentru că străzile sunt destul de largi. Acolo trebuiau să fie staționate unele unități. Același lucru și cu trupele Ministerului de Interne. Impresia mea este că unitățile Ministerului de Interne n-au fost înarmate.

Tov. Elena Ceaușescu: Au fost neînarmate.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Neînarmați au fost.

Tov. Tudor Postelnicu: Cu excepția celor de la grăniceri. Restul nu au fost înarmați.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Păi, de ce? V-am spus să fie toți înarmați. De ce i-ați trimis neînarmați? Cine a dat asemenea ordin? Când am înțeles că merg trupele de Securitate, era clar că merg înarmate, pentru că au armament, au totul în dotare, și auto și tot, nu-i trimiteți să se bată cu pumnul! Ce fel de unități de Interne sunteți voi? De unde aveți asemenea lucruri?

Curticeanu, să vină imediat și Vlad Iulian! Cine a dat asemenea dispoziție? De ce ținem trupe de grăniceri? Și mi-ați dat asigurări că aveți 9 plutoane de Securitate, ceea ce înseamnă aproape 1.000 de oameni. Unde erau? I-ați trimis neînarmați? Ce înseamnă sistemul acesta?

Și am discutat aseară, am spus: luați măsuri și voi, măsuri ferme! Nu mi-ați spus că-i trimiteți să se bată cu bastonul. Nu am nevoie de asemenea unități de Securitate! Și Miliția trebuia să fie înarmată. Așa este legea.

Tov. Tudor Postelnicu: Vă raportez, tovarăşe secretar general, Miliția este înarmată.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Dacă era înarmată, trebuia să tragă, nu să se lase să fie bătută și să-i lase să intre în sediul Comitetului Județean! Două ore le-a trebuit unităților să ajungă, deși sunt în centru, când trebuiau să fie acolo, pentru că au fost mobilizate să facă demonstrație în stradă. Ele trebuiau să fie în zonă! Am discutat cu voi și azi-noapte, am discutat de mai multe ori, și la două, și la trei, și la patru dimineața, ce aveați de făcut?!

Tov. Elena Ceaușescu: Trebuie să-l chemăm la telefon pe tovarășul Coman când sosește acolo.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Curticeanu, ia legătura și Coman să-mi dea imediat telefon!

Tov. Silviu Curticeanu: Am înțeles. Iau imediat legătura cu Timișoara.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Voi n-ați executat ordinul dat, că am dat ordin în calitatea pe care o am de comandant suprem, ordin care este obligatoriu pentru voi, pentru toate unitățile – atât ale Ministerului Apărării, cât și ale Ministerului de Interne. Cum este posibilă o asemenea situație? Niște derbedei să intre în sediul Comitetului Județean de Partid, să bată pe soldați, pe ofițeri, și ei să nu intervină?! Ce au făcut ofițerii tăi, Milea? De ce nu au intervenit imediat, de ce nu au tras? Trebuia să tragă, să-i lase jos! Să someze și pe urmă să tragă la picioare!

Tov. Vasile Milea: Nu le-am dat muniții.

Tov. Nicolae Ceaușescu: De ce nu le-ați dat? Am dat ordin să se tragă în aer, să someze? De ce nu le-ați dat muniții? Dacă nu le-ai dat muniții, mai bine îi țineai acasă! Ce fel de ministru al Apărării ești tu?

Ce fel de ministru de Interne ești tu, Postelnicu? Spuneați că le-ați dat muniții de manevră. Ei au primit sarcină de luptă, nu de manevră! Nu ați spus adevărul. De-abia acum spuneți, până acum ați dezinformat. Ați spus că ați dat ordin să tragă. De ce ați dezinformat?!

Dacă trimiteți unitățile de Securitate să se bată cu bastonul, mai bine le trimiteați acasă. Era mai bine atunci să mobilizăm 500 de muncitori, cum am făcut pe timpuri în București, în 1945, în fața celor care erau în piața aceasta, când au tras; eram cu Doncea, cu Pătrășcanu, și n-am fugit.

Se poate una ca asta? De ce atunci oamenii au știut ce să facă, iar acum stau cu bățul în mână?! Deci, nici nu se sinchisesc.

Tov. Elena Ceaușescu: Situația este foarte gravă și neplăcută.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Este gravă și voi sunteți vinovați, pentru că ați împins la această situație. De unde ați primit ordin să nu dați armament la trupele de Securitate? A ajuns Coman la Timișoara?

Tov. Silviu Curticeanu: Încă nu.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Ia legătura imediat și cum ajunge la sediul Comitetului Județean să ia legătura cu noi. Toți comandanții militari să se găsească și să fie chemați la teleconferință. În cinci minute să fie găsiți!

Tov. Elena Ceaușescu: Nu se poate așa, n-a acționat cum trebuie nici ministrul Apărării Naționale, nici ministrul de Interne.

Tov. Nicolae Ceaușescu: O mână de derbedei, puși la cale de cei care vor să distrugă socialismul, și voi, de fapt, le faceți jocul. Asta este realitatea. Are deplină dreptate Castro, în cele spuse în activul de partid, pentru că nu se poate una ca asta. Aceasta este de fapt mentalitatea și la gărzile patriotice, și în activul de partid. De ce nu au fost scoase gărzile patriotice cu armament?! Că au armament. În felul acesta punem oamenii să stea cu mâna în sân, iar ceilalți vin cu răngi, iar noi stăm și le ținem predici. Dușmanul nu cu predici îl potolești, ci trebuie să-l arzi! Socialismul nu se construiește cu dezinformare, cu închinăciune, ci cu luptă! Cu luptă trebuie să-l construim. Acum, în Europa este o situație de capitulare, de pactizare cu imperialismul, pentru lichidarea socialismului.

Tov. Elena Ceaușescu: Este lașitate.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Mai multă lașitate. Am discutat cu voi toată noaptea de câteva ori.

Tov. Tudor Postelnicu: Așa este, de cel puțin 15 ori.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Iar în cursul dimineții, iar de câteva ori. Am fost aici la sediu, după aceea am plecat să văd ce este în oraș, și mi s-a transmis că s-au adunat din nou în centru. Și știau ce trebuie să facă. Cum putem califica acest lucru? Să discutăm în Comitetul Politic Executiv această situație, iar eu, în calitate de comandant suprem, consider că ați trădat interesele țării, interesele poporului, ale socialismului și n-ați acționat cu răspundere.

Tov. Iulian Vlad: Aveți dreptate, tovarășe secretar general, așa este.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Au spus că au scos trupele de Securitate, dar erau neînarmate.

Tov. Iulian Vlad: Așa este. Au fost cu bastoane de cauciuc și cu gaze lacrimogene.

Tov. Nicolae Ceaușescu: De ce n-ați raportat, să spuneți că am vorbit toată noaptea cu voi?

Din momentul de față, dacă Comitetul Politic Executiv este de acord, destituim pe ministrul Apărării Naționale și pe ministrul de Interne și pe comandantul trupelor de Securitate. Din acest moment preiau comanda Armatei, să-mi pregătiți Decretul! Convocați Consiliul de Stat, ca să facem totul legal, în seara asta! Nu mai am încredere în asemenea oameni. Nu se poate merge mai departe așa. Toată noaptea am stat și am discutat cu ei din 10 în 10 minute, ca apoi să-mi dau seama că ei nu fac ce le-am ordonat. De abia pe urmă mi-am dat seama că ei nu fac ce le-am spus. Trebuia să-i omoare pe huligani, nu să-i bată ei! Tu crezi că huliganii aceia n-au știut care este situația cu voi, de au intrat în sediu? Intrarea în sediul organului de partid nu este admisă!

Cine v-a dat dreptul să vă consultați voi și să nu luați măsurile care se impun?! Pentru că eu am discutat cu voi și v-am dat ordin. Știți ce ar trebui să vă fac? Să vă pun în fața plutonului de execuție! Asta meritați, pentru că ceea ce ați făcut voi înseamnă pactizare cu inamicul! Ai făcut armata, Milea – așa se cheamă, nu?!

Tov. Vasile Milea: Da, tovarășe secretar general.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Nu se poate face una ca asta! Să se convoace Consiliul de Stat, imediat.

Tov. Silviu Curticeanu: Da, am înțeles.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Deci, tovarăși, având în vedere situația care s-a creat, acum de fapt îmi dau seama că, așa cum este, nu se poate face ordine cu ciomagul. Am convocat și teleconferința. Voi da ordin ca imediat să se primească, acum, armament, toți să fie înarmați și să aplice ordinul. Când am dat ordin să se aplice starea de necesitate, cu ce o aplicați, cu bâta?! Când am spus „stare de necesitate”, ce înseamnă pentru voi „stare de necesitate”? Cu bâta? Tu, care conduci trupele de Securitate, nu știi ce înseamnă „stare de necesitate”?

Tov. Iulian Vlad: Știu, tovarășe secretar general, am dat ordin.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Nici acum nu spuneți adevărul, pentru că cei de la sediul Comitetului Județean n-au avut cu ce trage. Soldații au luptat cu ce au avut, cu bâta, și au reușit să facă față. Unul dacă trăgea, ar fugit ca potârnichile. Voi nu vedeți unde ați adus situația? Am spus să trageți în aer, somați și, dacă nu, trageți în picioare!

Tov. Elena Ceaușescu: Să fi tras în ei, să fi căzut și pe urmă luați și băgați la beci. Nu vi s-a spus așa? Unul să nu iasă!

Tov. Nicolae Ceaușescu: Deci, măsuri imediate, să lichidăm repede ce este la Timișoara, să punem trupele în stare de alarmă, în stare de luptă – atât unitățile Ministerului de Interne, cât și cele ale Ministerului Apărării Naționale. Și oriunde se încearcă vreo acțiune – lichidată radical, fără niciun fel de discuție! Și, desigur, să atragem atenția Gărzilor Patriotice că nu se poate lupta cu ciomagul. Toată situația să se dezbată serios cu întregul activ de partid, cu UTC-ul. Ce fel de educație comunistă faceți voi tineretului? Ce fel de UTC-iști sunt aceștia, care au fost în rândul huliganilor? De altfel, au fost și câțiva membri de partid, dar mulți UTC-iști. Ce educație revoluționară faceți voi?

Uite, tovarăși, eu pun problema luării unor măsuri ferme. Dacă aveți altă părere, vă rog s-o spuneți aici, că trebuie stabilite acțiunile și măsurile ce trebuie luate, pentru că aici sunt acțiuni puse la cale atât din Est, cât și din Vest, care s-au unit pentru a distruge socialismul, că vor un „socialism uman capitalist”. Ce părere aveți voi?

Tov. Manea Mănescu: Suntem de acord cu dumneavoastră și cu toate măsurile luate.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Dacă are cineva altă părere, vă rog să spuneți.

Tov. Elena Ceaușescu: Trebuie luate măsuri radicale, pentru că aici nu se poate merge cu îngăduință, pentru că asta ar însemna să capitulăm.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Vom lupta până la ultimul și trebuie să supunem aprobării partidului, pentru că independența și suveranitatea se cucerește și se apără cu luptă! Pentru că dacă în 1968 nu am acționat și nu adunam aici poporul, nu înarmam Gărzile Patriotice, ar venit și peste noi, cum au făcut în Cehoslovacia, pentru că atât sovieticii, cât și bulgarii erau la graniță. Nu am dezarmat poporul. Am pus și am votat în Marea Adunare Națională, ca totul să se apere cu arma în mână. De ce nu apărați legile, socialismul? Că legile socialismului sunt legile țării.

Tov. Elena Ceaușescu: Acestea sunt legi care nu se discută.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Că acum voi ați discutat cum să faceți și ați trimis cu mâna goală, pentru că asta înseamnă ce ați discutat voi. Ce facem cu ministrul Apărării? Ce spui tu, Milea?

Tov. Vasile Milea: Dacă ați ordonat așa, așa transmitem imediat. După aceea sunt la dispoziția dumneavoastră.

Tov. Nicolae Ceaușescu: De ce n-au ieșit unitățile cu arme, pentru că cu pușca în mână, fără armament, nu se poate apăra și nici bate.

Tov. Elena Ceaușescu: Trebuie să spună ce este în concepția lor, care este poziția lor.

Tov. Vasile Milea: Vă raportez, altă poziție nu am nici eu și nici ceilalți tovarăși.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Tu să vorbești în numele tău!

Tov. Vasile Milea: Repet, tovarășe secretar general, altă poziție și altă concepție nu am.

Tov. Nicolae Ceaușescu: De ce nu ați luat măsuri?

Tov. Vasile Milea: Sunt vinovat. Am gândit că nu va lua amploare.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Tu trebuia să te temi de amploare. Știați care este situația la Timișoara; în loc să luați măsuri, ați trimis neînarmată armata. Trebuia să luați măsuri imediat și să fi lichidat de ieri, dar n-ați făcut acest lucru și ați ajuns până aseară.

Tov. Tudor Postelnicu:

Mult stimate tovarășe secretar general,

Mult stimată tovarășe Elena Ceaușescu,

Raportez în fața Comitetului Politic Executiv, în fața dumneavoastră, că sunt întru totul de acord cu măsurile luate împotriva mea.

Vreau să vă mărturisesc în modul cel mai sincer, ca activist al partidului, trimis să-mi desfășor activitatea în acest sector de activitate, că nu vreau să mă disculp cu nimic. Port întreaga răspundere și, repet, nu vreau să mă disculp că nu puteam să facem și mai mult.

Vă raportez că sunt ostaș cinstit și devotat al partidului, dar vă mărturisesc, eu nu am cunoscut că unitățile trebuie să iasă cu armament, cu cartușe de război. Indiferent ce măsuri se vor lua asupra mea, aceasta este situația. Nu o dată am auzit discutându-se, s-a discutat în consiliul de conducere, cu cadrele de câteva ori, am asistat la asemenea discuții și nu am reținut că trebuie ca unitățile să fie scoase cu armament.

Eu vreau să vă spun că am acționat cu fermitate, pe baza orientărilor și indicațiilor date de dumneavoastră în noaptea care a trecut. Am făcut tot ce a fost cu putință…

Tov. Elena Ceaușescu: N-ai făcut nimic.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Din momentul când te duci cu bâta la așa ceva, înseamnă că n-ai făcut nimic.

Tov. Elena Ceaușescu: Dacă nu v-a fost clar, de ce nu ați întrebat? Trebuia să întrebați dacă ies trupele înarmate sau neînarmate.

Tov. Tudor Postelnicu: Vă raportez că nici într-un act normativ nu am găsit acest lucru și nu mi s-a comunicat că trebuie să iasă cu cartușe de război.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Nici grănicerii nu sunt înarmați, că sunt pe graniță?!

Tov. Vasile Milea: Cei care sunt la paza frontierei au cartușe de război.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Postelnicu și Vlad n-au cunoscut acest lucru?

Tov. Tudor Postelnicu: V-am raportat și vă raportez că în dotarea unităților noastre sunt cartușe de război.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Atunci, de ce n-au ieșit cu ele?

Tov. Iulian Vlad: Gândurile noastre au fost că este o acțiune de mică amploare și că putem să rezolvăm fără cartușe.

Tov. Nicolae Ceaușescu: De ce n-ați întrebat?

Tov. Iulian Vlad: Este o greșeală fundamentală a noastră.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Am spus să trageți de avertisment, dacă nu se retrag, trageți în picioare. Nu m-am gândit că trageți cu gloanțe de manevră. Este apă de ploaie. Cei care au intrat în sediul Comitetului Județean de Partid nu trebuiau să mai iasă de acolo, trebuiau să fie jos, la pământ!

Tov. Tudor Postelnicu: Au acționat prost generalii și forțele trimise acolo.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Voi le-ați dat ordinul acesta.

Tov. Vasile Milea: Așa este, noi suntem vinovați.

Tov. Nicolae Ceaușescu: De ce să-i acuzăm pe ei, pentru că voi le-ați dat ordinul acesta?! Așa reiese acum, foarte clar. Să hotărască Comitetul Politic Executiv.

Tov. Tudor Postelnicu: Închei spre a vă spune că sunt de acord cu măsurile luate de dumneavoastră, cu măsurile luate de Comitetul Politic Executiv. Eu, ca activist al partidului, ca fost activist al partidului, vă mulțumesc pentru sprijinul primit în toată această perioadă și vă asigur că voi fi în continuare un ostaș credincios al partidului, indiferent că voi rămâne cu calitatea sau fără calitatea de membru de partid. Rămân în continuare un om, un muncitor cinstit al partidului și patriei, indiferent că voi rămâne în funcția pe care o am, sau nu.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Ce părere aveți, tovarăși? Trebuie să hotărâm ce facem.

Tov. Gheorghe Rădulescu: Părerea mea acum, în legătură cu ministrul Apărării Naționale și cu ministrul de Interne, consider că nu este cazul, pentru că acum nu este momentul potrivit pentru acest lucru.

Tov. Tudor Postelnicu: Tovarășe secretar general, dacă aveți încredere în mine, vă asigur că nu voi precupeți zi și noapte și îmi voi face datoria, așa cum voi putea și cum vor dovedi faptele mele.

Tov. Constantin Dăscălescu: V-aș ruga, tovarășe secretar general, să analizați cu multă grijă. Acum s-au auzit indicațiile și ordinele date, dar să nu ne grăbim să luăm niște măsuri care n-ar fi bine studiate. Vă rog să analizați cu discernământul dumneavoastră acest lucru. Eu sunt pentru măsuri ferme, dar este bine să gândim ceea ce facem.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Ce zici, Manea?

Tov. Manea Mănescu: Tovarășe președinte, zic să rezolvăm situația care este acum și după aceea să luăm măsuri.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Cu cine să rezolvăm?! Este o problemă care se putea rezolva de ieri-dimineață în două ore, dar nu s-a rezolvat. S-a imprimat acest spirit de a da înapoi, de a nu lupta, ci de a capitula. Asta este problema.

Tov. Gheorghe Oprea: Tovarășe secretar general, cred că sarcinile sunt foarte clare. Cred că tovarășii au înțeles bine ce au de făcut și vă rog să le acordați încrederea noastră să se ocupe în continuare. Acum le este clar ce au de făcut. Cred că acum au înțeles, le este foarte clar. Cred încă o dată că putem să le acordăm încrederea să acționeze așa cum ați ordonat dumneavoastră.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Știți cum ați procedat acum? Cum ați trimite pe front unități să le nimicească dușmanul, dezarmate, să fie nimicite de dușman. Asta ați făcut. Ați pus unitățile militare într-o situație foarte proastă. Ce garanție există că voi toți nu veți proceda la fel ca până acum?

Tov. Tudor Postelnicu: Vă asigur, tovarășe secretar general, că nu se va mai repeta o asemenea situație. Vă rog să-mi acordați această încredere și să lăsăm să vorbească faptele până când dumneavoastră, conducerea superioară de partid, Comitetul Politic Executiv vor aprecia.

Tov. Vasile Milea: Garanția pentru mine este că n-am înțeles primejdia de la început, acum îmi este clar, când ați spus că este „stare excepțională”.

Tov. Iulian Vlad: Vă asigur, tovarășe secretar general, că, ascultând sarcinile pe care mi le-ați dat, voi face în așa fel încât să merit încrederea dumneavoastră.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Bine, să mai încercăm, tovarăși?

Tov. Nicolae Ceaușescu: Deci nu sunteți de acord cu măsura propusă? Atunci (trântind hârtiile din fața sa și ridicându-se de pe scaun), alegeți-vă alt secretar general!

Se îndreaptă spre ușă, moment în care Silviu Curticeanu îl urmează, ajungându-l.

Tov. Silviu Curticeanu: Nu așa, tovarășe secretar general! Eu niciodată n-am să vă părăsesc, voi rămâne totdeauna lângă dumneavoastră.

În acest moment se ridică de pe scaun Constantin Dăscălescu.

Tov. Constantin Dăscălescu: Nu se poate, tovarășe secretar general, noi nu asta am vrut! Nu se poate!

Se ridică de pe scaun aproape întreg Comitetul Politic Executiv, creându-se un moment de derută. Ana Mureșan plânge. Elena Ceaușescu se duce spre el, convingându-l să revină pe scaunul său.

Tov. Dumitru Popescu: Eu nu înțeleg această reacție, întrucât aici s-a exprimat o simplă părere.

Tov. Emil Bobu: Vă rugăm să nu vă supărați, tovarășe secretar general!

Tov. Gheorghe Rădulescu: Eu nu am făcut propunerea aceasta ca să ajungem la o asemenea situație. A fost o simplă părere.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Bine, atunci eu voi pleca mâine în Iran și vom relua această problemă după ce se vor termina evenimentele de la Timișoara.

Acum, pe cine să lăsăm să se ocupe de aceste probleme. Se vor ocupa tovarășa Ceaușescu împreună cu Manea Mănescu. Ei vor fi cei care vor organiza ședințele atunci când va fi cazul și vor convoca Biroul Permanent al Comitetului Politic Executiv. Niciunul din membrii Biroului Permanent, în perioada cât lipsesc eu din țară, nu vor părăsi Bucureștiul. Ceilalți membri ai Comitetului Politic Executiv, dacă au probleme, pot pleca, dar membrii Biroului Permanent, nu. Iar problema pe care am discutat-o înainte o vom relua la întoarcerea mea în țară. Paul Niculescu, și pentru tine este valabil acest lucru!

Deci, eu mâine voi pleca și sper că în țară lucrurile se vor desfășura în cele mai bune condițiuni.

Tov. Tudor Postelnicu: Tovarășe secretar general, așa cum am mai spus și mai înainte, eu voi rămâne activist devotat partidului și voi duce la îndeplinire sarcinile pe care mi le-ați dat. Îmi pare foarte rău că v-am provocat această supărare.

Tov. Nicolae Ceaușescu: De acord?

Toți tovarășii sunt de acord.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Am dat, de altfel, indicația să se întrerupă orice activitate de turism. Nu trebuie să mai vină niciun turist din străinătate, pentru că toți s-au transformat în agenți de spionaj. De asemenea, să se întrerupă micul trafic de frontieră imediat. Am dat ordin la Ministerul de Interne, dar trebuie chemați și cei de la turism imediat, iar locurile neocupate să fie date la cetățeni români.

Nici din țările socialiste să nu mai vină, în afară de Coreea, de China și din Cuba. Pentru că toate țările socialiste vecine nu prezintă încredere. Cei din țările socialiste vecine sunt trimiși ca agenți. Întrerupem orice activitate de turism.

La toate județele se va declara stare de alarmă. Unitățile militare, ale Ministerului de Interne, ale Securității sunt în stare de alarmă.

Să dăm la teleconferință indicația ca să se ia toate măsurile față de orice încercare, pentru că trebuie să apărăm independența patriei și a socialismului împotriva oricăruia, indiferent cine este.

Acestea sunt problemele care se pun acum. Am impresia că nu s-au înțeles la Congres lucrurile care trebuie. Hotărârile nu au fost de paradă. Toți trebuie să știe că suntem în stare de război. Tot ce s-a întâmplat și se întâmplă în Germania, Cehoslovacia și Bulgaria acum, și în trecut în Polonia și Ungaria, sunt lucruri organizate de Uniunea Sovietică, cu sprijinul american și al Occidentului.

Trebuie să fie foarte clar acest lucru, iar ceea ce s-a întâmplat în ultimile trei țări – R.D. Germană, Cehoslovacia, Bulgaria – au fost lovituri de stat organizate și cu sprijinul plevei societății. Pleava societății cu sprijin străin. În acest fel trebuie înțelese lucrurile. Nu se pot judeca altfel.

Este clar, tovarăși? Sunteți de acord?

Toți tovarășii sunt de acord.

Tov. Elena Ceaușescu: În felul acesta vom acționa.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Voi aveți altă părere? Niculescu, tu ești de acord?

Tov. Paul Niculescu: De acord, tovarășe secretar general.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Vreau să fie clar. Vom trece de această situație. Am avut și situația din 1968, dar acum este mai rău decât în 1968, pentru că se face demagogie, se înșală poporul cu lozinci anticomuniste, pentru că se urmărește de fapt lichidarea socialismului. Aceasta este realitatea. Uite, așa să facem, dacă sunteți de acord.

Toți tovarășii se angajează că așa vor acționa.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Cu aceasta, ridicăm ședința.

Participanții la ședința CPEx din 17 decembrie 1989

Membri ai Comitetului Politic Executiv

Nicolae Ceaușescu – secretar general al PCR, președintele Republicii Socialiste România, președintele Consiliului de Stat, comandantul suprem al forțelor armate

Constantin Dăscălescu – prim-ministru al Guvernului

Elena Ceaușescu – prim-viceprim-ministru al Guvernului

Ion Dincă – prim-viceprim-ministru al Guvernului

Gheorghe Oprea – prim-viceprim-ministru al Guvernului

Lina Ciobanu – viceprim-ministru al Guvernului, ministrul Industriei Ușoare

Ioan Totu – viceprim-ministru al Guvernului, președinte al Comitetului de Stat al Planificării

Ludovic Fazekaș – viceprim-ministru al Guvernului

Ion Radu – viceprim-ministru al Guvernului

Emil Bobu – secretar al CC al PCR

Manea Mănescu – vicepreședinte al Consiliului de Stat

Gheorghe (Gogu) Rădulescu – vicepreședinte al Consiliului de Stat, președintele Curții de Control Financiar

Constantin Olteanu – secretar al CC al PCR

Gheorghe Pană – președinte al Comitetului pentru Problemele Consiliului Popular

Nicolae Constantin – președintele Colegiului de partid

Miu Dobrescu – președintele Consiliului Central al Sindicatelor

Paul Niculescu („Mizil”) – președintele UCECOM

Dumitru Popescu – rectorul Academiei de Științe Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”

Membri supleanți ai CPEx

Ștefan Andrei – viceprim-ministru al Guvernului

Cornel Pacoste – viceprim-ministru al Guvernului

Vasile Milea – ministrul Apărării Naționale

Tudor Postelnicu – ministru de Interne

Ion Stoian – ministrul Afacerilor Externe

Ana Mureșan – ministrul Comerțului Interior

Gheorghe David – ministrul Agriculturii

Nicolae Giosan – președintele Marii Adunări Naționale

Silviu Curticeanu – secretar al CC al PCR

Iosif Szasz – secretar al CC al PCR

Ioan Toma – prim-secretar al CC al UTC, ministru pentru Problemele Tineretului

Ioan Ursu – prim-vicepreședinte al Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie

Mihai Gere – șeful secției Gospodărie a CC al PCR

Au mai participat la ședința din 17 decembrie:

Vasile Bărbulescu – secretar al CC al PCR

Constantin Radu – secretar al CC al PCR

Iulian Vlad – șeful Departamentului Securității Statului

Membri ai CPEx care au lipsit la ședința din 17 decembrie

Ion Coman – secretar al CC al PCR (trimis în misiune la Timișoara)

Ilie Matei – secretar al CC al PCR (trimis în misiune la Timișoara)

Suzana Gâdea – președinte al Consiliului Culturii și Educației Socialiste

Barbu Petrescu – prim-secretar al Comitetului Municipal București al PCR