De aproximativ o săptămână asistăm la spectacolul grotesc oferit de reținerea și obținerea, în fața instanței de fond, a mandatului de arestare preventivă a Sorinei Pintea, fost Ministru al Sănătății

Problema judiciară a Sorinei Pintea nu ar fi trebuit să se transforme în subiect de dezbatere națională, subiect care a divizat societatea românească în două tabere : tabăra #rezistenților care susține vocal faptul că Sorina Pintea primește ceea ce merită deoarece corupții trebuie să zacă, evident, la pușcărie și tabăra celor care susțin faptul că orice cetățean al unui Stat de Drept merită și trebuie judecat, fără pasiune, nu doar în litera, dar și în spiritul legii.

Încă de la început susțin clar faptul că habar nu am dacă Sorina Pintea este vinovată, respectiv dacă a solicitat mita, fiind evident faptul că de primit nu prea a primit-o.

Ceea ce susțin cu tărie este faptul că, chiar dacă Sorina Pintea ar fi solicitat mita, deci chiar dacă s-ar face vinovată de o faptă de corupție, nu ar fi trebuit să fie reținută de către D.N.A. și, cu atât mai puțin, nu trebuia arestată preventiv, având în vedere circumstanțele date de complexitatea problemelor personale pe care le are.

Reținerea și arestarea preventivă a unui OM cu o stare de sănătate atât de șubredă, a unei MAME, nu doar biologice, dar și adoptive, sunt acte demne de un tribunal ecleziastic înființat de către Inchiziție cu scopul, nu doar de a combate, dar și a înlătura fizic disidența religioasă a unei persoane.

Dacă reținerea și arestarea preventivă a Sorinei Pintea s-ar fi petrecut în epoca de glorie a Inchiziției, nimeni nu ar fi trebuit să fie surprins.

Reținerea și, ulterior arestarea preventivă a acesteia de către instituțiile unui stat care se vrea a fi de drept, nu de drepți, nu doar că ridică semne de întrebare, dar generează și numeroase controverse.

Consider că nici un magistrat nu ar fi trebuit să dispună reținerea sau arestarea preventivă a unui om care suferă de o asemenea teribilă boală, om care și-a asumat rolul de mamă și pentru o fetiță abandonată de părinții naturali, fetiță care, după drama abandonului și a faptului că „mami” nu se putea da jos din pat din cauza bolii, pentru a se juca cu ea, trebuie să treacă acum și prin drama generată de faptul că anumiți magistrați i-au considerat mama un veritabil pericol social, motiv pentru care au smuls-o de lângă ea și au izolat-o la „Beciul Domnesc”.

Din perspectivă umană, este clar că vașnicii magistrați nu au urmat îndemnul lui John Adams (1735 – 1826), primul Vicepreședinte și al doilea Președinte al SUA : „Torentele pasiunii să nu provoace naufragiul conștiinței”. 

Problema este că, nici din punct de vedere juridic arestarea preventivă nu este justificată, raportat la ce ne-a „livrat” până acum D.N.A.-ul raportat la acest caz.

Lăsând la o parte faptul că „flagrantul” transmis în direct la t.v. nu a fost, nici pe de parte, un flagrant și că, oricum, lipsește procesul verbal de constatare al așa-zisului flagrant, fără a analiza din perspectiva apărării și a dezvolta de ce nu sunt îndeplinite exigențele imperativ prevăzute la art. 201 alin. 1 și 223 alin 1 și 2, ambele din Codul de Procedură Penală, sau de practica C.E.D.O., doresc subliniez faptul că motivele inserate de către D.N.A. în Referatul cu propunere de arestare preventivă sunt puerile : „Luarea măsurii arestării este în interesul bunei desfășurări a urmăririi penale, întrucât în cauză se impune efectuarea în continuare printre altele, a următoarelor activități : audierea de martori, analiza înscrisurilor ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare, redarea altor convorbiri telefonice relevante, etc.”.

Pentru a fi motivat, referatul trebuia să cuprindă nu doar simpla înșiruire a activităților care urmează a fi desfășurate în cauză, ci trebuia să cuprindă și argumentele susținute de probe, de ce audierea martorilor nu s-ar putea efectua cu Sorina Pintea aflată doar sub control judiciar, de ce se impune ca Sorina Pintea să se afle „cazată” la „Beciul Domnesc” în timpul în care procurorii și ofițerii de poliție judiciară analizează, evident, în birourile lor, înscrisurile ridicate cu prilejul perchezițiilor domiciliare sau când redau alte convorbiri telefonice pe care le consideră relevante.

Cu alte cuvinte, procurorii trebuiau să indice concret cum lăsarea în libertate a Sorinei Pintea, eventual sub imperiul controlului judiciar, poate obstrucționa activitățile anterior menționate, respectiv ar putea îngreuna sau zădărnici urmărirea penală.

Cum nu a fost prezentat nici un argument în favoarea acestor susțineri, acestea (susținerile) nu au depășit nivelul de simple alegații fără relevanță juridică. 

Având în vedere aceste considerente, este evident faptul că răspunsul la întrebarea din titlu este cât se poate de simplu : Sorina Pintea trebuie judecată de magistrați echilibrați aparținând statului de drept, magistrați care să se pronunțe asupra cererii de arestare preventivă doar după ce au analizat, din cât mai multe perspective, consecințele deciziei lor, evident, ulterior analizei riguroase a îndeplinirii sau nu a exigențelor textelor legale incidente.