Secretul morţii ofiţerului SPP care s-a împuşcat în plină stradă poate fi explicat printr-o carte document, bazată pe teza sa de doctorat, de la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, din anul 2010, în care Lucian Sanda îşi exprimă nemulţumirea faţă de războiul israeliano-arab. Convingerile sale au fost exprimate şi în volumul: “Conflictul israeliano-palestinian. Repere istorice şi dimensiuni internaţionale”, apărut la Editura Universitară, în anul 2011.

Despre cartea ofiţerului SPP, fostul director al Serviciului Român de Informaţii (SRI), Virgil Măgureanu, scria: “Este bine să reţinem din capul locului că, în cercetarea întreprinsă aici, Lucian Sanda încearcă să degajeze cu mai multă claritate în această privinţă răspunderile marilor actori internaţionali implicaţi în evoluţia nedorită din această zonă fierbinte”. Despre acest aspect, susţinut, de altfel, şi de profesorul Virgil Măgureanu în prefaţa cărţii scrise de Lucian Sanda, fostul ofiţer SPP a scris: “Cercetarea temei a plecat de la ipoteza că situaţia conflictuală din

Orientul Mijlociu nu este rezultatul exclusiv al acţiunilor ori inacţiunilor subiecţilor endogeni (regionali sau locali), ci şi efectul politicilor factorilor exogeni. În sensul lucrării de faţă, prin factori exogeni Orientului Mijlociu am în vedere nu doar actori precum Franţa, Marea Britanie ori SUA (subiecţi statali), ci şi organizaţiile internaţionale care au încredinţat mandatele şi au girat politicile marilor puteri europene (ONU şi predecesoarea sa, Societatea Naţiunilor). De asemenea, întreaga comunitate internaţională care a asistat la construcţiile confuze din regiunea extinsă a Palestinei ori la erorile comise poate fi considerată coautore morală. Prin factori endogeni, mă refer la organizaţiile evreieşti şi ulterior la statul Israel, respectiv în cealaltă tabără, la organizaţiile palestiniene (Al Fatah, Hamas şi în special OEP), iar în prezent de Autoritatea Palestiniană; in extenso, toate ţările arabe învecinate”.

 

Ofiţerul SPP arăta că, „datorită resurselor sale inepuizabile de petrol, Orientul Mijlociu a constituit încă din timpul primului război mondial un factor de interes major pentru politicile statelor occidentale”. În opinia lui Sanda, petrolul a reprezentat o „monedă de schimb” care nu a fost însă valorificată de beneficiarii ei naturali decât prin prisma unor relaţii bilaterale încheiate între statele occidentale şi anumite state arabe, fără ca arabii palestinieni să fie integraţi într-o formulă politică holistică, centrată în jurul unei idei panarabe sau panislamice. “A fost o gravă eroare în politica statelor arabe care s-au lăsat fragmentate şi au ratat astfel ocazia unui demers istoric ce putea avea ca sorţi de izbândă rezolvarea cauzei palestiniene.”, susţinea fostul ofiţer SPP.

Nu lipsit de importanţă este că, în lucrarea coordonată de Virgil Măgureanu, fostul ofiţer SPP laudă poziţia fostului premier al Israelului, Ytzhak Rabin, care, în opinia sa, a promovat pacea în locul războiului, în “Declaraţia de Principii”, dată la  Washington, pe 13 septembrie 1993: „Daţi-mi voie să vă spun, palestinieni, noi suntem sortiţi să trăim împreună pe acelaşi pământ, de pe acelaşi teritoriu. Noi, cei care ne-am luptat cu voi, palestinienii, vă spunem astăzi limpede şi răspicat: Gata cu sângele, gata cu lacrimile, gata!”.

În schimb, Lucian Sanda critica politica actualului premier israelian: “Guvernul israelian condus de Benjamin Netanyahu a adoptat o poziţie inflexibilă bazată pe o politică de forţă care refuză să ia în calcul oprirea completă a construcţiilor de colonii israeliene în teritoriile ocupate, ceea ce este în flagrantă disonanţă cu spiritul Foii de Parcurs (…) Ca atare, nu doar că nu s-a demarat procedura retragerii totale de colonii din teritoriile ocupate (considerate ilegale conform legilor internaţionale), ci încă nu s-a stopat dezvoltarea lor (…) nici Autoritatea Palestiniana nu a reuşit să-şi îndeplinească sarcinile asumate prin documentul menţionat, dovedindu-şi lipsa de autoritate în a controla organizaţiile extremiste care au continuat să comită acte teroriste şi să saboteze procesul de pace…”.

Expunerile din teza de doctorat a lui Sanda, care a devenit, acum, mai cunoscut prin sinucidere în public, decât prin cartea care a publicat-o, se regăsesc printre motivele expuse de Eveline Osnaga, psiholog și colaborator al suplimentului Doctorul zilei, a explicat, pentru Evenimentul zilei. “Sinuciderea în public aduce după sine două posibile explicaţii (ipoteze): Fie că vorbim de sensibilizarea celor prezenţi, fie de nevoia individului de a fi oprit de cei prezenți, indiferent că vorbim de autorităţi sau simpli trecători”, a precizat Eveline Osnaga.

În declaraţia dată cotidianului nostru, psihologul explică: „Suicidul este actul de abandon suprem, este momentul în care renunţăm la propria persoană fără să luăm în calcul urmările sau consecinţele. Persoanele care aleg să se sinucidă nu găsesc soluţii la problemele pe care le au. Cel mai probabil, cei care sunt încercaţi, şi recurg la acest gest, nu realizează că sinuciderea este o soluţie permanentă la nişte probleme temporare. De cele mai multe ori în spatele unei sinucideri stă depresia care ne împiedică să vedem clar anumite aspect ale vieţii şi ne împinge către gesturi extreme. În spatele depresiei de cele mai multe ori stă: lipsa banilor, neîmplinirea profesională, probleme în dragoste şi cele de sănătate fie că vorbim de cea fizică sau mintală. Sinciderea în public aduce după sine două posibile explicaţii (ipoteze): Fie că vorbim de sensibilizarea celor prezenţi, fie de nevoia individului de a fi oprit de cei prezenți, indiferent că vorbim de autorităţi sau simpli trecători. Faptul că mai mulţi indivizi aleg să-şi pună capăt vieţii într-o anumită perioadă nu are legătură cu efectul lunii pline, ci este descris în literatura de specialitate că fiind efectul Werther sau efectul imitatorului, care explică fenomenul. Un lucru este sigur, informaţia legată de sincidere îi poate influenţa pe cei care au tentative de suicid”, a precizat Eveline Osnaga.

 

Te-ar putea interesa și: