În câteva comunități unice de pe glob, oamenii trăiesc o viață lungă și sănătoasă, până la 100 de ani și chiar mai mult. Supranumite "Zone albastre", locuitorii acestor zone au un mediu și un stil de viață comune care, potrivit oamenilor de știință, contribuie la longevitatea lor.

Insula italiană Sardinia a fost locul unde a fost studiat unul dintre primele grupuri de centenari - de curând, au fost descoperite persoane cu o longevitate similară în Ikaria - Grecia; Okinawa - Japonia; Nicoya - Costa Rica și Loma Linda - California.

Oamenii din ”Zonele albastre” se plimbă, grădinăresc și merg cu bicicleta ca parte a vieții lor zilnice. Sunt apropiate de prieteni și familie, au un scop în viață, gestionează bine stresul și sunt adesea membri ai unui grup social sau religios. Ei au o dietă bazată pe plante și se opresc din mâncat înainte de a fi sătui.

Lui Dan Buettner, care a adus pentru prima dată zonele albastre în conștiința publică prin articolele sale din National Geographic și, ulterior, prin cărțile sale, nu îi place să numească modelul alimentar al zonelor albastre o "dietă". În schimb, acesta face parte dintr-un stil de viață sănătos, a spus Buettner, unul pe care crede că oricine îl poate copia, indiferent de locul în care trăiește și mănâncă - chiar și în culturile foarte procesate și obsedate de mâncare, cum sunt Statele Unite.

Modelul de alimentație din „Zonele albastre”

"Modelul de alimentație din zona albastră este format în proporție de 98% din alimente vegetale - bazate pe alimente integrale și bogate în carbohidrați. Dar numai carbohidrați complecși, nu carbohidrați simpli, cum ar fi gustările sărate, batoanele de ciocolată și sucurile carbogazoase", a declarat Buettner pentru CNN: "Spui carbohidrați și oamenii sunt îngroziți, dar cele mai sănătoase alimente din sistemul nostru alimentar sunt carbohidrații complecși."

Carbohidrații complecși, cum ar fi fasolea, mazărea, legumele și cerealele integrale, furnizează vitamine, minerale și fibre care pot lipsi din alimentele procesate și rafinate. În plus, sunt digerate mai lent, iar fibrele vă ajută să vă simțiți sătul mai mult timp, potrivit American Heart Association.

Cu ajutorul cercetătorilor, Buettner a petrecut zeci de ore căutând o licărire de albastru în alimentele tradiționale aduse în Statele Unite. El a găsit-o, dar nu în propriul neam.

"După cum se pare, strămoșii mei europeni nu au adus o dietă de longevitate", a spus Buettner. În schimb, africanii, asiaticii, latino-americanii și nativii americani "au fost cei care au mâncat o dietă care este aproape o copie fidelă a stilului zonei albastre".

Buettner și-a transformat descoperirile într-o nouă carte de bucate, "The Blue Zones American Kitchen: 100 de rețete pentru a trăi până la 100 de ani".

"Am încercat să fiu foarte precis, uitându-mă la date, pentru a găsi exact ce mâncau oamenii din zonele albastre", a spus Buettner. "Cei cinci piloni ai oricărei diete de longevitate, inclusiv ai zonei albastre, sunt cerealele integrale, legumele de sezon, tuberculii, nucile și fasolea. De fapt, eu susțin că piatra de temelie a unei diete de longevitate este fasolea."

Alimentația ”Zonelor albastre” este similară cu cea a stilului mediteranean, câștigătoare a medaliilor de aur anuale ca fiind cea mai bună dietă generală pentru sănătate. Dar există și diferențe între un model de alimentație din zona albastră și cel mediteranean, a spus Buettner.

"Oamenii din ”Zonele albastre” nu mănâncă nici pe departe atât de mult pește pe cât prescrie dieta mediteraneană, doar de trei ori pe săptămână", a spus el:"Carnea este consumată doar de cinci ori pe lună. Nu există lapte de vacă în nicio zonă albastră".

În schimb, oamenii consumă brânzeturi din lapte de capră și de oaie, cum ar fi feta și pecorino.

Mâncăruri tradiționale

Una dintre cele mai izbutite rețete din punct de vedere vizual din carte este preparată din cartofi dulci mov, pe care Buettner îi consideră un aliment de bază esențial pentru longevitate pentru oamenii din zona albastră din Okinawa.

"Aportul alimentar al locuitorilor din Okinawa până în 1975 provenea din cartofii dulci purpurii", a spus el: "Aș spune că a produs cea mai longevivă populație din istoria omenirii".

Rețete din ”Zonele albastre” se regăseau și în bucătăria Gullah Geechee, o metodă de gătit dezvoltată de descendenții africanilor înrobiți care s-au stabilit în insulele maritime din Georgia, Florida, Carolina de Nord și Carolina de Sud. Tocănițele și supele pot fi îngroșate cu semințe de benne, o versiune moștenită a semințelor de susan aduse pe navele de sclavi.

Nici o rețetă din cartea de bucate nu conține carne, inclusiv un "piept" făcut din seitan, un înlocuitor de carne pe bază de plante care imită gustul și textura puiului. Seitanul și toate celelalte rețete au fost testate de tatăl lui Buettner, Roger, iubitor de carne și cartofi, care a călătorit cu el prin țară.

Pe lângă faptul că a inclus rețete cu ingrediente puțin cunoscute, Buettner și-a umplut cartea de bucate cu povești de la bucătari care fac și promovează bucătăria ancestrală.

Bucătarul senegalez Serigne Mbaye, care adaugă o notă creolă la mâncărurile din țara sa natală în restaurantul său din New Orleans, i-a spus lui Buettner povestea despre cum comercianții de sclavi i-au forțat strămoșii săi înrobiți să mănânce mazăre cu ochi negri și ulei de palmier.

De ce? Trebuiau să aibă cel puțin 125 de kilograme înainte de a putea fi trimiși în America. Dacă sclavii nu mâncau și nu luau în greutate, a spus Mbaye, erau împușcați. În onoarea lor, Mbaye a creat o versiune mai gustoasă a "ultimei mese", folosind legume proaspete și condimente suplimentare.

Pentru oricine ar putea simți că aceste 100 de rețete sunt prea greu de făcut în lumea rapidă de astăzi, Buettner a subliniat că multe dintre ele pot fi asamblate în 20 de minute sau în orice oală sub presiune programabilă.

"De asemenea, majoritatea mâncărurilor într-o singură oală pe care le am în carte se congelează foarte bine", a spus el:"Iar când doriți o altă masă rapidă, o scoateți și o aruncați în cuptorul cu microunde și aveți o masă plină de carbohidrați complecși, micronutrienți și o întreagă varietate de fibre.

Și vă va costa sub 2 dolari o porție, vă va lăsa să vă simțiți mai bine și, potrivit tatălui meu, are un gust mult mai bun decât un hamburger mic. Ce ai de pierdut?"