Mohammad Bagher Ghalibaf și Mojtaba Khamenei / sursa foto: captură video
Din cuprinsul articolului
Negocierile dintre Statele Unite și Iran par să fi intrat într-un punct mort, iar în interiorul establishmentului de la Teheran cresc temerile privind posibilitatea prăbușirii regimului islamic construit după Revoluția din 1979, potrivit informațiilor furnizate de Washington Post.
În paralel cu intensificarea presiunii militare israeliene și americane, tot mai multe analize occidentale discută deschis despre un scenariu care până recent părea improbabil: fuga unor lideri iranieni către Rusia, după modelul fostului lider sirian Bashar al-Assad.
Discuțiile au fost alimentate în ultimele zile de declarațiile expertului Saeid Golkar, consilier al organizației United Against Nuclear Iran, dar și de afirmațiile premierului israelian Benjamin Netanyahu, care a spus într-un interviu pentru CBS că prăbușirea regimului iranian a devenit „o posibilitate reală”.
În același timp, administrația americană transmite că opțiunile diplomatice sunt aproape epuizate, în timp ce structurile interne ale Republicii Islamice sunt supuse unei presiuni fără precedent.
Criza existențială a regimului din Iran
Criza actuală nu mai este privită doar ca o confruntare militară între Iran și Israel sau ca o dispută nucleară între Teheran și Washington.
Pentru prima dată în ultimele decenii, numeroși analiști occidentali și regionali vorbesc despre posibilitatea reală ca sistemul politic iranian să intre într-un proces de dezintegrare.
Potrivit mai multor relatări internaționale, războiul început în 2026 între Iran, Israel și Statele Unite a afectat grav infrastructura militară iraniană, centrele de comandă ale Gardienilor Revoluției și structurile de conducere ale statului.
Loviturile aeriene americane și israeliene au vizat inclusiv lideri de rang înalt ai aparatului militar și de securitate.
Reuters relata încă din martie că oficiali israelieni admiteau, în discuții private, că nu există certitudinea că regimul iranian va cădea, însă evaluările interne arătau că structura de conducere a Republicii Islamice a fost afectată semnificativ. În același timp, atacurile au amplificat tensiunile economice și sociale deja existente în Iran.
Gardienii Revoluției / sursa foto: captură video
Economia iraniană era deja fragilizată de ani de sancțiuni occidentale, inflație ridicată, deprecierea monedei naționale și șomaj ridicat în rândul tinerilor. Protestele anti-regim din perioada 2025-2026 au reprezentat una dintre cele mai mari provocări interne pentru autoritățile de la Teheran după revoluția islamică.
Moartea ayatollahului Khamenei și problema succesiunii
Unul dintre cele mai sensibile elemente ale actualei crize îl reprezintă problema succesiunii la conducerea Republicii Islamice.
Potrivit informațiilor furnizate de Evenimentul Zilei (EVZ), ayatollahul Ali Khamenei ar fi murit în timpul operațiunilor militare din 2026.
Liderul suprem al Iranului conducea statul din 1989 și era figura centrală în jurul căreia fusese construit întregul sistem politic și religios iranian.
După dispariția sa, autoritățile de la Teheran l-au indicat drept succesor pe Mojtaba Khamenei, fiul său. Totuși, publicații internaționale, împreună cu EVZ au dat informații contradictorii despre starea acestuia.
Expertul Saeid Golkar susține că Mojtaba Khamenei ar fi „fie mort, fie într-o stare foarte gravă”, în contextul în care acesta nu a mai apărut public și nu a transmis niciun mesaj video sau audio în ultimele săptămâni.
Absența unei succesiuni clare creează o vulnerabilitate majoră pentru regim. Sistemul politic iranian este construit în jurul conceptului de „Velayat-e Faqih” – conducerea supremă exercitată de un lider religios.
Orice vid de putere la acest nivel poate produce fracturi între Gardienii Revoluției, clerul și diferitele centre de influență economică și militară.
Structura „statului invizibil” din Iran
Potrivit experților occidentali, conducerea iraniană a pregătit încă din timpul lui Ali Khamenei un mecanism de continuitate menit să permită supraviețuirea regimului chiar și în cazul eliminării liderilor centrali.
Acest sistem este cunoscut informal sub numele de „Bayt-e Rahbari” sau „statul invizibil” și reprezintă rețeaua paralelă de centre de putere care controlează securitatea internă, economia strategică și aparatul ideologic.
Saeid Golkar afirmă că această structură a fost concepută exact pentru scenariile actuale: atacuri externe, eliminarea liderilor și paralizarea instituțiilor civile.
Saeid Golkar / sursa foto: captură video
„Regimul a fost construit nu doar pentru a guverna, ci pentru a supraviețui chiar și în cazul unei decapitări a conducerii”, a explicat expertul pentru Fox News Digital.
În practică, asta înseamnă că Gardienii Revoluției, serviciile de informații și rețelele economice controlate de stat pot continua să funcționeze chiar și în condițiile unei crize majore de conducere.
Scenariul „Assad”: de ce Rusia devine opțiunea principală
În ultimele zile, tot mai multe analize au comparat situația actuală din Iran cu prăbușirea regimului lui Bashar al-Assad din Siria.
După deteriorarea situației militare și politice din Siria, Assad și cercul său apropiat au fugit în Rusia, unde au primit protecție din partea Kremlinului. Acum, analiștii discută posibilitatea ca liderii iranieni să urmeze aceeași strategie.
Potrivit lui Saeid Golkar, oficialii de rang înalt ai regimului iranian ar putea încerca să se refugieze la Moscova dacă situația internă se agravează.
Printre numele menționate se află și Mohammad-Bagher Ghalibaf, actualul președinte al Parlamentului iranian și fost comandant al Gardienilor Revoluției.
Experții consideră că Rusia este destinația logică din mai multe motive:
- relațiile strategice dezvoltate între Moscova și Teheran în ultimii ani;
- cooperarea militară dintre cele două state;
- existența unor rețele financiare externe utilizate de oficialii iranieni;
- precedentul creat în cazul Siriei.
Golkar susține că numeroși membri ai elitei iraniene și-au transferat deja averile în afara țării prin intermediul unor rețele financiare internaționale.
Assad și Putin/ Sursa foto captură ecran
În schimb, oficialii de rang inferior sau comandanții locali ai Gardienilor Revoluției ar putea încerca să se refugieze în Irak sau Afganistan, unde Iranul menține conexiuni operaționale și rețele de influență.
De ce căderea regimului iranian ar schimba întregul Orient Mijlociu
Premierul israelian Benjamin Netanyahu a declarat că o eventuală prăbușire a regimului iranian ar avea efecte majore asupra întregii arhitecturi de securitate din Orientul Mijlociu.
Potrivit acestuia, Iranul reprezintă centrul unei rețele regionale de organizații și grupări armate susținute financiar și militar de Teheran.
„Întreaga structură a rețelei teroriste construite de Iran se prăbușește dacă regimul iranian se prăbușește”, a declarat Netanyahu pentru CBS.
Această rețea include:
- Hezbollah în Liban;
- grupările șiite din Irak;
- rebelii Houthi din Yemen;
- diferite facțiuni armate palestiniene;
- rețele paramilitare și proxy-uri regionale.
În ultimele două decenii, Iranul a investit miliarde de dolari în aceste organizații pentru a-și extinde influența regională și pentru a construi ceea ce liderii iranieni numesc „axa rezistenței”.
Un colaps al regimului de la Teheran ar putea reduce dramatic finanțarea și coordonarea acestor grupări.
Totuși, experții avertizează că un astfel de scenariu ar putea genera și instabilitate majoră în regiune, inclusiv conflicte interne în Iran, lupte între facțiuni și un posibil vacuum de putere.
Situația economică din Iran se deteriorează rapid
Pe lângă presiunea militară, Iranul traversează și o criză economică severă.
Sancțiunile occidentale, restricțiile asupra exporturilor petroliere și conflictul din Strâmtoarea Hormuz au afectat grav veniturile statului.
Potrivit estimărilor internaționale, economia iraniană a pierdut o parte importantă din capacitatea de export, în timp ce inflația și deprecierea rialului au accelerat.
Blocajele comerciale și sancțiunile impuse companiilor implicate în transportul petrolului iranian au redus și mai mult accesul Teheranului la piețele internaționale.
În paralel, conflictul militar a afectat infrastructura energetică și portuară.
Situația economică are un impact direct asupra populației. În marile orașe iraniene continuă să existe penurie de produse, dificultăți în accesul la servicii și întreruperi ale comunicațiilor.
Mai multe organizații internaționale au semnalat inclusiv restricții severe asupra internetului și măsuri extinse de cenzură.
Protestele interne și problema legitimității
Regimul iranian se confruntă de mai mulți ani cu o erodare a legitimității interne.
Moartea tinerei Mahsa Amini în 2022 a declanșat unul dintre cele mai ample valuri de proteste din istoria recentă a Iranului. Ulterior, dificultățile economice și nemulțumirea socială au menținut tensiunea în societate.
În perioada 2025-2026, protestele s-au extins în numeroase orașe, iar organizațiile pentru drepturile omului au acuzat autoritățile iraniene de represalii violente.
Potrivit unor estimări citate în presa internațională, mii de persoane au fost arestate în timpul manifestațiilor.
nave iran © Tanya Rico | Dreamstime.com
Cu toate acestea, analiștii avertizează că nemulțumirea populară nu garantează automat căderea regimului.
Deși există un nivel ridicat de frustrare în societatea iraniană, mulți cetățeni evită protestele masive din cauza temerilor legate de represalii și de haosul care ar putea urma unei prăbușiri bruște a statului.
Rusia încearcă să își păstreze influența în regiune
Pentru Kremlin, situația din Iran reprezintă o provocare strategică majoră.
Rusia și Iranul au dezvoltat în ultimii ani o relație militară și economică tot mai apropiată, inclusiv în contextul războiului din Ucraina.
Totuși, mai multe analize occidentale arată că Moscova nu are capacitatea sau disponibilitatea de a interveni direct pentru a salva regimul iranian.
Le Monde nota recent că Rusia a oferit până acum mai ales sprijin diplomatic și asistență indirectă, evitând implicarea militară directă.
În același timp, Kremlinul încearcă să păstreze un echilibru delicat între relația cu Iranul și propriile negocieri cu Statele Unite.
Pentru Rusia, un eventual colaps al regimului iranian ar însemna pierderea unuia dintre cei mai importanți aliați regionali.
Pe de altă parte, creșterea prețurilor la petrol și gaze provocată de conflict aduce beneficii economice importante pentru Moscova.
Ce urmează pentru Iran
În acest moment, există trei scenarii principale discutate de experții internaționali.
Primul este continuarea regimului actual printr-o reorganizare internă a centrelor de putere și consolidarea controlului militar.
Al doilea presupune o tranziție controlată către o nouă conducere religioasă și militară, cu păstrarea structurii Republicii Islamice.
Al treilea, considerat cel mai riscant, ar fi o fragmentare a puterii și o perioadă de instabilitate majoră, în care diferite facțiuni interne s-ar lupta pentru control.
În paralel, comunitatea internațională urmărește cu atenție evoluțiile din Strâmtoarea Hormuz, una dintre cele mai importante rute energetice globale.
Orice deteriorare suplimentară a situației poate afecta piețele internaționale de energie și poate genera noi tensiuni regionale.
