Șase avalanșe au fost înregistrate în România, în weekendul trecut, în diferite zone ale Munților Carpați. Două persoane au văzut moartea cu ochii în timpul acestor evenimente, dar au reușit să scape și să supraviețuiască. Avalanșele au fost de nivel mediu ca intensitate și au fost provocate fie de creșterea temperaturilor, fie de schiori, fie de vântul foarte puternic.

Șase avalanșe în Munții Carpați, două persoane au fost în pericol

„O scurtă răbufnire de iarnă cu temperaturi negative, câteva reprize de vânt și ninsori moderate au determinat nu mai puțin de 6 avalanșe de dimensiuni medii declanșate accidental de către schiori sau boarderi prin ruperea unor plăci de vânt. Majoritatea au fost fără urmări, doar 2 persoane fiind acoperite parțial. Sâmbătă în prima parte a zilei au fost avalanșe de tip placă, iar după-amiază avalanșe de topire”, au spus cei de la Salvamont România.

În altă ordine de idei, sâmbătă, 17 aprilie, s-au împlinit 44 de ani de la cea mai mare tragedie montană petrecută în România. „17 aprilie 1977… La Bâlea avea să se consume cea mai mare tragedie montană din România. O avalanșă și câteva secunde au făcut să dispară 23 de persoane. Printre acestea, 19 elevi cu vârste între 15 și 18 ani”, a scris pe contul de Facebook, Nicolae Opriș, postarea fiind preluată și de cei de la Salvamont România.

Autoritățile comuniste au încercat să mușamalizeze tragedia

„Autorităţile comuniste de atunci au încercat să ţină cȃt mai mult sub tăcere această tragedie din munţi. În anii 70, oficiosul din Sibiu al Partidului Comunist, Tribuna, era editat șase zile pe săptămână, mai puțin lunea. În prima ediție apărută după eveniment, marțea, doar anunțurile date de familiile copiilor, la rubrica decese vorbeau de tragedie.
La cinci zile de la eveniment, organele de partid au permis publicarea in Tribuna, la rubrica „Informații”, a unei știri legate de o avalanșă la Bâlea Lac. Fără victime!
În memoria celor 23 de victime ale avalanşei, pe o stȃncă, mai sus de Cabana Bȃlea Lac, este o placă cu numele şi vȃrsta celor dispăruţi”, a mai scris Nicolae Opriș