Alexandru Grumaz. Sursa: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
De ce ne frământă pe unde zboară Putin la Budapesta? De frica unei înțelegeri Trump-Putin? De frica încetării războiului din Ucraina și rămânerea fără obiect al muncii (cum se spunea pe vremuri) înarmarea Europei? Eu cred că sunt două obiective diferite. Trump vrea încetarea războiului Europa vrea înarmarea continentului pentru o eventuală recrudescență a războiului. Atât Trump cât și Europa au dreptate. Se va opri Putin? Nu se va opri Rusia. Cum așa? Pentru că nu Putin contează, ci ADN-ul imperial al Rusie (indiferent cine o conduce)! Și acum să vedem ce se întâmplă în realitate.
Budapesta: stop war!
Statele membre pot acorda derogări individuale de la închiderea spațiului aerian european împotriva Rusiei: guvernele naționale fiind cele care „autorizează astfel de excepții”, a declarat un purtător de cuvânt al Comisiei UE, explicând că fiecare dintre cele douăzeci și șapte de state poate decide să deschidă un coridor aerian pentru a-i permite președintelui rus Vladimir Putin să aterizeze în Ungaria pentru întâlnirea sa cu Donald Trump. Interdicția de călătorie a UE nu se aplică țarului, dar blocada spațiului aerian european împotriva aeronavelor rusești „rămâne formal în vigoare” și la latitudinea statelor membre UE.
Deocamdată este prematur pentru a discuta despre contactele cu autoritățile din Polonia, Bulgaria și România cu privire la zborurile avioanelor rusești către Ungaria, a declarat adjunctul ministrului rus de externe, Aleksandr Gruşko, agenției RIA Novosti, comentând viitoarea întâlnire dintre președinții Rusiei și SUA, Vladimir Putin și Donald Trump, care urma să aibă loc la Budapesta. Generalul-maior (rez) Vladimir Popov, „pilot militar emerit al Rusiei” ,care apare frecvent ca expert în presă a comentat rutele posibile pentru un zbor al lui Putin spre Ungaria. El a declarat că cea mai sigură rută pentru avionul președintelui rus către Ungaria este să survoleze strâmtorile Bosfor și Dardanele. Dacă Putin va alege această rută, a menționat Popov, avionul său ar devia apoi spre Marea Mediterană, peste apele internaționale neutre, și apoi ar zbura în direcția Budapesta. Popov a spus că zborul ar putea fi escortat de Su-30/35 și că există mai multe opțiuni de rută (deasupra Poloniei, României sau peste Marea Neagră), simple scenarii pentru presă, nu decizii oficiale.
Președintele american Donald Trump și președintele rus Vladimir Putin au convenit să se întâlnească la Budapesta pentru a discuta despre războiul Rusiei împotriva Ucrainei în timpul unei convorbiri telefonice din 16 octombrie, care a anticipat vizita președintelui ucrainean Volodimir Zelenski la Washington. Convorbirea telefonică a lui Putin a oferit un avantaj pe termen scurt, determinându-l pe Trump să amâne o decizie privind furnizarea de rachete Tomahawk Ucrainei, dar a intensificat presiunea diplomatică americană asupra Rusiei pentru un armistițiu. Reacția lui Trump la discuția cu Zelenski a fost una dură conform unor relatării ale presei americane (nu știm dacă au fost verificate).
Dar în paralel, au existat relatări conform cărora discuția s-ar fi tensionat semnificativ (CBS News). Trump a indicat că, dacă Ucraina nu este gata să facă un acord de pace, atunci “America” poate să se retragă. Relatarea vorbește despre fraze puternice precum: „Fă un acord, sau noi plecăm… şi dacă plecăm, te vei descurca singur. Nu cred că va fi frumos.”
Ce a declarat Trump?
Trump a cerut ca atât Ucraina, cât şi Rusia să „se oprească unde sunt” în război. Mai precis, după întâlnirea cu Zelenski, el a spus că e momentul ca ambele părți să înceteze ostilitățile, fără ca Ucraina să mai recupereze neapărat toate teritoriile pierdute (AP News). New York Times scrie că Trump a negat că a cerut în mod direct cedarea completă a regiunii Donbas de către Ucraina, deși au existat relatări că a făcut presiuni pentru concesii teritoriale.
Totuși, publicațiile semnalează că Trump ar fi sugerat să se accepte situația frontului în loc să se continue ofensiva(The Guardian). Într-o postare pe platforma sa (Truth Social), Trump a descris întâlnirea drept „foarte interesantă şi cordială”. În ciuda înrăutățirii situației economice a Rusiei și a oboselii publice față de război, Putin rămâne reticent față de un armistițiu, prioritizând ambițiile sale politice în detrimentul presiunilor interne și internaționale. Cu certitudine dorința lui Trump de a încheia acest conflict este o prioritate. De ce ? Interesul pentru Pivotul Asia a crescut din nou. Acolo Xi își reorganizează conducerea armatei. Pentru ce? Nu am un răspuns!
De ce e semnificativă reacția lui Trump?
Această schimbare de ton faţă de sprijinul militar mai agresiv pentru Ucraina marchează o întoarcere faţă de poziția lui Trump de până acum, care până la un punct pleda pentru o înfrângere clară a Rusiei. Acel mesaj „stop aici, la front” poate fi perceput de Ucraina ca presiune de a accepta o înțelegere de pace în termeni mai favorabili Rusiei, ceea ce destabilizează poziția de negociere a Kievului. Unele instituții media occidentale au relatat că Putin s-a oferit să schimbe „zone mici” sau „părți” nespecificate din regiunile Herson și Zaporojie cu restul regiunii Donețk în timpul apelului său din 16 octombrie cu Trump.
Nu este clar dacă Putin s-a oferit să se retragă din părțile regiunilor Herson și Zaporojie pe care forțele ruse le ocupă în prezent sau dacă Putin s-a oferit să abandoneze o parte sau întreaga sa cerere ca Ucraina să cedeze Rusiei părți neocupate ale regiunilor. De asemenea, nu este clar dacă Putin propunea condiții prealabile pentru negocierile la nivel de lider cu Ucraina, un armistițiu sau o înțelegere de pace finală și dacă părțile au discutat despre orice condiții suplimentare pe care Putin le-a atașat unor astfel de negocieri, armistițiu sau înțelegeri de pace.
Din punct de vedere diplomatic, tonul şi comportamentul în întâlnire (critici directe, tensiune) afectează inevitabil imaginea relației bilaterale Ucraina–SUA şi credibilitatea pe termen lung a sprijinului american. În opina mea Trump face presiuni și de o parte și de alta pentru oprirea ostilităților pe linia actuală a frontului. Pentru Kiev ar fi o capitulare cu pierderea parțială a teritoriului. Pentru Moscova ar fi o ieșire rezonabilă, în fața propriilor cetățeni, din acest război.
Care este poziția armatei franceze la ora actuală?
Șeful armatei franceze, Schill, vede Europa confruntată cu imperii, vasali și război. Pierre Schill este un general francez care ocupă funcția de Șef al Statului Major al Armatei Franceze de Uscat (Chef d'État-Major de l’Armée de Terre – CEMAT) începând cu 2022. Este unul dintre cei mai importanți militari în activitate din Franța. El spune că invazia Ucrainei de către Rusia și utilizarea forței economice de către America pentru a atinge obiectivele semnalează sfârșitul unei ordini mondiale bazate pe respectul suveranității și rezolvarea crizelor prin negociere și indică renașterea imperiilor, a declarat șeful Statului Major al Armatei Franceze, generalul Pierre Schill.
Lumea trece printr-un punct de cotitură care ar putea fi cel puțin echivalent cu sfârșitul Războiului Rece și, eventual, comparabil cu Primul Război Mondial, a declarat Schill la o prezentare a primei sale cărți, „Le sens du Commandement”, care se traduce aproximativ prin sensul de comandă, la librăria La Procure din centrul Parisului, eveniment derulat săptămâna trecută. El pune problema în alți termei vorbind despre alianță. Schill a spus că puterea Europei constă în colectiv, prin Uniunea Europeană și NATO – atât tratatele UE, cât și cele NATO includ angajamente de apărare reciprocă.
Pentru Franța, aceasta înseamnă că „din păcate – și aceasta este atât tragedia, cât și puterea – putem fi atrași în mecanismul unui angajament major, chiar dacă nu avem o amenințare la granițele noastre”. În contextul transformărilor profunde din mediul geopolitic actual, războiul din Ucraina ar putea marca un moment de cotitură similar cu Primul Război Mondial. Acesta din urmă a fost descris de Schill drept „o revoluție industrială suprapusă peste un război, sau un război suprapus peste o revoluție industrială”. Dacă la începutul Primului Război Mondial electricitatea era abia introdusă, petrolul era utilizat limitat, avioanele practic inexistente, iar automobilele rare, până la finalul conflictului toate aceste tehnologii cunoscuseră o dezvoltare spectaculoasă.
Două blocuri de putere și-au mobilizat integral resursele industriale și militare, accelerând fără precedent progresul tehnologic — un impuls major al revoluției industriale, subliniază Schill. „Poate că astăzi experimentăm ceva similar, cu revoluția industrială a tehnologiei digitale, a dronelor, a spațiului cosmic cu utilizarea sateliților și a automatizării”, a spus Schill. „Poate că se cristalizează în jurul acestei bătălii absolut enorme care se desfășoară sub ochii noștri în Europa de Est.”
Viitorul va aduce „războaie mai dure, la scară mai mare”, care vor readuce logistica în prim-plan, potrivit lui Schill, care a numit „absolut esențial ca armata noastră să se adapteze la lumea care vine”, inclusiv prin ajustarea structurilor sale și adăugarea de artilerie pentru focuri de mare adâncime. Alte întrebări de luat în considerare sunt revenirea la recrutare și creșterea numărului de rezerviști din Franța, a spus generalul. Eu zic ca lecțiile prezentate de generalul francez sunt unele de luat în seamă inclusiv la Statul Major al Apărăii din Ministerul Apărării Român, nu pentru ca actualii sunt înclinați pe partea francofonă și au uitat de parteneriatul strategic cu SUA sau mai pe românește au pus batista pe țambal, ci pentru că se spun foarte multe lucruri despre viitoarele războaie.
Scurtă aducere aminte din vremea aderării României la NATO
Recunosc că am studiat bine armata franceză încă din anii 80 când urma să plec în Franța la Thomson CSF (Thomson-CSF este o companie franceză, înființată în 1968, specializată în dezvoltarea și fabricarea de electronice, cu accent pe sectoarele aerospațial și de apărare). Așa am ajuns să învăț franceza la Academia Militară Generală și apoi să-mi iau atestatul de traducător în domeniul electronicii și electrotehnici la ASE cu nota 8. Armata voia stații de comunicații troposferice fabricate în Franța. După 90 am avut ocazia ca în cadrul unei sesiuni SECOB derulată la Paris (organizată pentru țările din Europa Centrală și de Est de Direction générale de l’armement -DGA- din Franţa) să cunosc principalele companii producătoare de armament.
Într-o săptămână am trecut de la producția de elicoptere sau sisteme portabile Mistral la cea de tancuri Leclerc. La momentul anilor 2000 eram pregătiți atât pentru cooperarea cu industria americană cât și cu cea franceză. Numai că la noi ca să ajungi la vremea respectivă în Departamentul Înzestrării Armatei trebuia să fin simpatizant/cotizant al unui partid PDSR sau PNȚCD. Așa că m-au mutat la STS unde filozofia era una total diferită de cea de la armată. Și acolo am reușit ca sub conducerea directorului, generalul Tanse Tudor, să construim o relație specială cu America atât cea privată a companiilor de armament cât și cu Pentagonul și mă refer aici la NSA.
Problema a fost că ne-au blocat la relația cu Bruxellesul unde trebuia să avem oamenii noștri în structurile de acolo iar STS trebuia să fie hub-ul de comunicații al NATO pe flancul estic. La 10 ani de la ieșirea din comunism încă se lupta pentru supremație între servicii ( o fi și astăzi?). Și atunci era mai bine să blochezi, având în vedere că relațiile se derulau prin MAE unde erau structurile care propuneau omenii în agențiile și comisiile NATO (NC3A-astăzi NCIA- era la vremea aceea agenția de comunicații agenția care ne interesa pe noi). Nu mai știu care este situația astăzi dar bănuiesc că numai Ministrul Apărării are oameni în agenții.
La vremea mea era un general, cărui nu-i dau numele și care era șef la Direcția de Comunicați, ce voia să ia o parte din STS la apărare, vorbind la întâlnirile de la NATO despre aceasta preluare. Ce n-a înțeles general era că șeful NC3A, generalul Georges D’Hollander ne dorea independenți. Am spus-o și o mai spun odată STS este o structură la dispoziția președintelui și a Guvernului Românie care asigura comunicații secretizate în țară și în afară. Nu este un serviciu secret (știu că unii o să sară de pe scaune!) este o structura de securitate națională tehnică similară dacă vreți cu NSA ”aripa internă” pentru că există și o aripă care supraveghează exteriorul (NSA este, de asemenea, însărcinată cu protejarea rețelelor de comunicații și a sistemelor informatice din SUA).
Reacția Kremlinului la convorbirea Putin-Trump
În seara zilei de joi, 16 octombrie, în urma convorbirii telefonice cu președintele american, Donald Trump, președintele rus Vladimir Putin i-a convocat pe membrii permanenți ai Consiliului rus de Securitate la Kremlin și i-a informat în mod detaliat despre conținutul discuției purtate cu omologul său american, a declarat jurnaliștilor consilierul lui Putin, Iuri Ușakov. Ușakov a descris convorbirea drept „foarte substanțială, dar de asemenea extrem de sinceră şi confidențială”.
El a precizat ce teme s-au discutat: războiul din Ucraina, cu accent pe faptul că Rusia consideră că are inițiativa strategică de-a lungul liniei de front; posibilitatea unui viitor summit între Trump şi Putin, iar sediul sugerat – Budapesta – şi echipe care să pregătească întâlnirea; livrările de rachete „Tomahawk” către Ucraina-Putin ar fi transmis că acestea nu vor schimba situația pe câmpul de luptă, dar vor afecta grav relațiile dintre Rusia și SUA, precum şi perspectiva unei rezolvări pașnice.
Pregătirile pentru întâlnirea dintre președinți au fost planificate să înceapă în zilele următoare cu o convorbire telefonică între ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, și secretarul de stat american, Marco Rubio, a precizat Ușakov. Deocamdată după discuția telefonică dintre cei doi miniștrii de externe întâlnirea președinților este pusă pe hold (adică nu se va face, cel puțin deocamdată). Rusia a descris convorbirea ca fiind „constructivă”. Convorbirea a vizat „posibili pași concreți pentru implementarea înțelegerilor” dintre Trump şi Putin.
Din partea americană, Rubio a subliniat importanța că „următoarele angajamente” dintre SUA şi Rusia ca oportunitate de colaborare pentru o rezoluție durabilă a războiului din Ucraina. S-au convenit (sau cel puțin s-au explorat) întâlniri ulterioare, inclusiv posibila întâlnire fizică între Rubio şi Lavrov — însă ulterior și aceasta a fost amânată. Cei doi au intenționat ca discuția să ajute la planificarea summit-ului Trump-Putin, dar disputele privind condițiile de pace din Ucraina au generat incertitudine. Ce nu s-a clarificat sau ce rămâne incert? Nu s-a făcut public un angajament clar privind termenii pacificării războiului sau cedarea de teritorii. Comunicatele au fost vagi în privința momentului exact al următoarelor întâlniri şi ce „pași concreți” sunt agreați. SUA şi Rusia nu au avut viziuni identice privind condițiile de pace — ceea ce a dus la amânarea summit-ului.
Cum funcționează relația SUA cu Rusia?
Unii analiști văd un președinte american care oscilează constant între sprijinul pentru Ucraina și afinitatea pentru Rusia. După ce Trump și Vance l-au certat pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski în Biroul Oval în februarie și au suspendat ulterior pentru scurt timp ajutorul american pentru Kiev, Trump a reluat ajutorul, apoi l-a criticat public pe președintele rus Vladimir Putin în timpul verii. Luna aceasta, au crescut speculațiile că SUA ar putea vinde rachete de croazieră Tomahawk Ucrainei.
Apoi, după o lungă convorbire telefonică cu Putin săptămâna trecută, Trump a semnalat că se va întâlni în curând cu președintele rus într-un summit care va urma ultimei lor întâlniri din Alaska, din august. Zelenski a vizitat Casa Albă vineri, dar un prânz de lucru cu Trump a devenit acrimonios din cauza problemei cedării de teritorii de către Ucraina invadatorului său, iar Zelenski a plecat fără rachetele Tomahawk. Acum, se pare, Trump nu va mai organiza un alt summit cu Putin, până la urmă.
Un lucru este cert: Trump pledează pur și simplu pentru încetarea luptelor, încetarea uciderilor și întoarcerea soldaților la casele și familiile lor. Putem numi asta vanitate și egotism? Este un apel la pace din partea celui mai puternic lider din lume. Ar trebui să-i urăm lui Trump mult succes în efortul său și să-l felicităm dacă reușește.
De ce au eșuat discuțiile Washington-Moscova?
Eșecul rapid al planului provine din refuzul Moscovei de a schimba cerințele sale maximaliste față de Ucraina. Într-o conferință de presă la Moscova, Lavrov a declarat că i-a spus lui Rubio că poziția Rusiei rămâne neschimbată: un acord de pace trebuie să aibă loc înainte de orice armistițiu. Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a reiterat că Rusia nu este dispusă să accepte un armistițiu imediat în Ucraina care să nu ducă la capitularea completă a acesteia.
Lavrov a declarat că Rusia nu și-a schimbat poziția de la summitul din Alaska din august 2025 și că Rusia nu are nevoie de un armistițiu pe termen scurt care „nu duce nicăieri”, ci de o „pace stabilă pe termen lung”. Lavrov a răspuns cererilor americane de încetare imediată a războiului Rusiei în Ucraina susținând că un armistițiu nu va rezolva presupusele „cauze profunde” ale conflictului - pe care Lavrov a continuat să le identifice drept expansiunea NATO spre est și presupusa discriminare a Ucrainei împotriva vorbitorilor de limbă rusă. Un Trump frustrat a declarat marți, 21 octombrie, că își va prezenta gândirea actuală despre războiul din Ucraina în termen de două zile, adăugând: „Nu vreau să am o întâlnire irosită. Nu vreau să pierd timpul.” Restul ce se scrie și se spune, zic eu, este numai poezie!
Europa și acțiunile hibride ale Rusiei
Incursiunile avioanelor militare rusești în apropierea spațiului aerian european au devenit, în ultimele luni, o rutină tensionată. Aproape zilnic, aeronave ale Rusiei sunt interceptate de avioane NATO deasupra Mării Baltice, Mării Nordului sau în proximitatea Norvegiei. Oficial, Moscova vorbește despre „exerciții obișnuite”. Neoficial însă, ceea ce se întâmplă face parte dintr-o strategie de presiune coordonată – un război hibrid în desfășurare. Dar această distincție este înșelătoare.
Este mai bine să ne gândim la războiul din Ucraina ca la un singur război, cu niveluri diferite de participare. Dacă nu altceva, încălcările spațiului aerian de către Rusia arată că Moscova nu face o distincție clară între Europa și Ucraina. Noi militarii trebuie să abandonăm această distincție dacă sperăm să înțelegem gândirea Rusiei, iar statele europene trebuie la fel să abandoneze această distincție dacă speră să obțină un avantaj durabil în război.
Al doilea front al Rusiei
În timp ce războiul convențional continuă în Ucraina, cu un cost uman uriaș, Kremlinul menține un al doilea front, mai subtil și mai perfid: războiul psihologic împotriva Europei. Prin provocări repetate, executate milimetric sub limita unui act militar considerat agresiune directă, Rusia încearcă să testeze reacțiile NATO, dar și să erodeze încrederea publică în securitatea europeană. „Scopul acestor incursiuni nu este un atac imediat, ci uzura psihologică. Este un mesaj cinic: suntem aici, oricând putem escalada”, explică un diplomat european citat de publicația Politico.
În termeni militari, aceste manevre sunt deliberate și calculate: piloții ruși zboară deseori fără transpondere și fără planuri de zbor depuse, ceea ce prezintă riscuri reale pentru aviația civilă. În februarie, un avion comercial a fost nevoit să își schimbe cursul în ultimul moment pentru a evita un posibil impact cu un Suhoi rusesc. Această tactică face parte din arsenalul de „agresiune sub prag”, prin care Rusia încearcă să provoace fără a declanșa Articolul 5 al NATO.
Insistența cu care Moscova menține presiunea aeriană se înscrie într-o gamă mai largă de acțiuni hibride: atacuri cibernetice asupra infrastructurilor occidentale, campanii de dezinformare și finanțarea partidelor extremiste din Europa. Strategia are o singură miză: spargerea unității europene. Moscova pariază pe oboseala strategică a democrațiilor occidentale, pe diviziuni politice interne și pe erodarea sprijinului pentru Ucraina. În spatele fiecărei incursiuni aeriene se află aceeași intenție – de a împinge Europa mai aproape de ambiguitate și teamă, iar mai departe de fermitate și solidaritate.
În timp ce NATO își întărește apărarea aeriană în nord-estul continentului, întrebarea de pe agenda politică europeană devine una incomodă: este Europa pregătită să înțeleagă că este deja parte a unui război – chiar dacă acesta nu se poartă (încă) cu tancuri pe teritoriul ei?
Poziția UE față de dialogul Trump-Putin
UE manifestă scepticism faţă de forma sau motivele acestei întâlniri: analize din Bruxelles spun că întâlnirea propusă ar putea să slăbească unitatea europeană şi să creeze „fisuri” în poziția comună a UE. UE observă că Rusia „nu pare dispusă să negocieze cu seriozitate”, ceea ce pune la îndoială eficiența unei întâlniri în care partenerul (Rusia) nu schimbă poziția. De ce această poziție? UE vrea să protejeze integritatea teritorială a Ucrainei şi principiul că granițele nu pot fi modificate prin forță. De asemenea UE dorește ca soluția la conflict să fie „justă şi durabilă”, nu doar un armistițiu temporar care lasă Rusia într-o poziție de forță.
Și nu în ultimul rând UE vrea să mențină unitatea între statele membre şi să nu permită un acord bilateral între SUA-Rusia care să ocolească Europa sau să slăbească coeziunea transatlantică. UE știe că o pace impusă prea rapid fără echilibru ar putea să dezavantajeze Ucraina şi să creeze un precedent periculos pentru securitatea europeană. Ucraina și aliații săi europeni și-au semnalat sprijinul pentru propunerea președintelui american Donald Trump de încetare imediată a focului între Rusia și Ucraina.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski, prim-ministrul britanic Keir Starmer, cancelarul german Friederich Merz, președintele francez Emmanuel Macron, prim-ministrul italian Giorgia Meloni, prim-ministrul polonez Donald Tusk, președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen, președintele portughez Antonio Costa, prim-ministrul norvegian Jonas Store, președintele finlandez Alexander Stubb, prim-ministrul danez Mette Frederiksen și prim-ministrul spaniol Pedro Sanchez au publicat o declarație comună pe 21 octombrie, exprimându-și sprijinul pentru propunerea lui Trump de încetare imediată a focului și de a valorifica actuala linie a frontului din Ucraina ca „punct de plecare” pentru negocierile de pace.
Liderii europeni au menționat că Ucraina este „singura parte care are în vedere pacea în mod serios” și că Ucraina trebuie să se afle în cea mai puternică poziție posibilă „înainte, în timpul și după orice armistițiu”. Liderii europeni și-au reiterat intenția de a utiliza activele rusești înghețate pentru a sprijini Ucraina și a „crește presiunea” asupra economiei și bazei industriale de apărare a Rusiei. Întrebarea care se naște: bun, bun Europa vrea pace dar chiar așa stau lucrurile în cancelariile europene? Pentru Rusia este clar: Rusia nu dorește ca Ucraina să-și păstreze suveranitatea sau să primească garanții de securitate semnificative din partea partenerilor săi occidentali.
Post Scriptum (1): Întâlnirea planificată între președintele rus Vladimir Putin și președintele american Donald Trump, care urma să aibă loc la Budapesta, a fost amânată pe termen nelimitat în urma tensiunilor diplomatice apărute după discuția telefonică dintre secretarul de stat american Marco Rubio și ministrul rus de externe Serghei Lavrov. Deși Moscova a descris convorbirea ca fiind „constructivă”, părțile nu au reușit să ajungă la un acord privind condițiile prealabile pentru negocieri asupra războiului din Ucraina. Washingtonul insistă ca Rusia să facă pași concreți către dezescaladare, în timp ce Kremlinul cere recunoașterea „realităților teritoriale” actuale. În lipsa unui compromis, discuțiile pregătitoare au fost suspendate.
Ministrul de externe ungar Peter Szijjarto a declarat ca se va întâlni totuși cu Marco Rubio să stabilească detaliile summitului (!?). Reuters a relatat că doi oficiali americani și o persoană familiarizată cu situația au declarat că Rusia a trimis un document neoficial (un document diplomatic informal) Statelor Unite în weekendul 18-19 octombrie, subliniind cerințele rusești. Un oficial american a declarat că comunicatul a reafirmat cererea Rusiei ca Ucraina să cedeze toate regiunile Donețk și Luhansk, o respingere implicită a apelului lui Trump pentru un armistițiu imediat de-a lungul liniei frontului actuale.
Reuters a relatat că Rusia și-a reiterat cererea ca un viitor acord de pace să nu includă desfășurarea de trupe NATO pe teritoriul ucrainean. Deocamdată când scriu aceste rânduri summitul este incert sau anulat de Trump. Administrația președintelui Donald Trump a anunțat miercuri 22 octombrie noi „sancțiuni masive” împotriva industriei petroliere ruse, care au ca scop aducerea președintelui rus Vladimir Putin la masa negocierilor și punerea capăt războiului brutal al Moscovei împotriva Ucrainei. Sancțiunile împotriva giganților petrolieri Rosneft și Lukoil au venit după luni de apeluri din partea președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, precum și a presiuni bipartizane asupra lui Trump de a aplica sancțiuni mai dure Rusiei asupra industriei sale petroliere, motorul economic care a permis Rusiei să continue să ducă conflictul dificil, chiar dacă se află în mare parte izolată la nivel internațional.
„Sperăm că va deveni rezonabil”, a spus Trump despre Putin la scurt timp după ce Departamentul Trezoreriei a anunțat sancțiunile împotriva celor mai mari două companii petroliere din Rusia și a filialelor acestora. „Și sperăm că și Zelenski va fi rezonabil. Știți, e nevoie de doi pentru a dansa tango, cum se spune”- a declarat Donald Trump
Post Scriptum (2): Ce urmează? Liderul NATO, Mark Rutte, s-a îndreptat marți 21 octombrie spre Washington pentru o întâlnire cu Trump, așa cum a anunțat alianța militară într-un comunicat. Liderii UE și-au strâns apoi rândurile în sprijinul Ucrainei la un summit de la Bruxelles, joi 23 octombrie – care a fost urmat o zi mai târziu de o întâlnire a „coaliției celor dispuși” a liderilor europeni la Londra pentru a discuta următorii pași pentru a ajuta Kievul. Dar despre toate acestea cu proxima întâlnire. Trump a decis că Kievul poate folosi rachetele cu rază lungă de acțiune împotriva țintelor din interiorul Rusiei. Presiunea asupra Kremlinului crește!
