După ce vineri, 8 mai 2015, la revenirea dintr-una dintre deja tradiționalele excursii în străinătate, prin care fostul primar și profesor de Fizică recuperează harnic anii în care a stat în țară, Klaus Iohannis a zis niște vorbe, mai degrabă măcănite decît spuse, despre Victor Ponta, am scris, în răspăr cu titlurile umflate din presă, că nu e vorba despre nici un război, acum după intervenția de joi, 14 mai 2014, sunt înclinat să cred că Războiul bate la ușă.

Joi, 14 mai 2015, la plecarea într-o nouă excursie (noroc cu vocația de turist perpetuu a președintelui, ca să mai aflăm și noi ce se face și ce se drege la Cotroceni!), Klaus Iohannis a declarat, într-un gest nervos, amintind de cel cu paltonul de la Paris:

„Afirmă la televizor tînărul prim-ministru că ar avea el informaţii de la servicii cum că oameni din anturajul meu s-ar fi întîlnit cu diferiţi reprezentanţi ai unor procesatori de lemn şi lasă se înţeleagă că ar exista un fel de trafic de influenţă la nivelul preşedintelui. Acest lucru este, deopotrivă, surprinzător şi fals. Am verificat la nivelul Administraţiei Prezidenţiale şi nu a existat nici o discuţie, nici cu lobby-işti, nici măcar cu foşti colegi din PNL pe această temă. Atunci cînd am retrimis Codul Silvic în parlament, a existat un document pe care ne-am bazat, este documentul care ne-a fost transmis, fără să fie cerut, de către Consiliul Concurenţei, prin care ne-a atras atenţia că există riscul de «infrigement» pentru România, deci există riscul să nu fie conformă legea cu legislaţia europeană. Mi s-a părut un lucru foarte serios. Şi vreau să subliniez în acest context că nu numai preşedintele ci şi primul-ministru are datoria să vegheze ca legislaţia românească să fie în concordanţă cu legislaţia europeană. Eu nu mă joc cu legile României. Nu a existat nici un indiciu că cineva ar fi intervenit pentru această chestiune, la mine oricum nu, şi nici la nivelul Administraţiei Prezidenţiale. În consecinţă, luînd act de declaraţiile primului-ministru de aseară, de la un post de televiziune, am rugat organele abilitate să verifice de ce fel de informaţii dispunea primul-ministru, dacă ele se confirmă sau nu. Dacă se confirmă să se ia, evident, de urgenţă, măsurile care se impun, dar, dacă nu se confirmă, atunci primul-ministru va răspunde pentru aceste afirmaţii. Astfel de afirmaţii de insinuare a unui trafic de influenţă la nivelul preşedintelui nu pot fi clasificate ca simple afirmaţii prin care vrea să pară interesant la televizor, sînt mult mai grave şi vor fi tratate ca atare. Sper ca această scăpare să nu indice o revenire la logica din campania electorală, promovată atunci de candidatul Ponta şi care a fost la un nivel inacceptabil de jos.”

După o întrebare despre magistrații ofițeri acoperiți, s-a revenit la Scandalul declarațiilor lui Victor Ponta:

„Domnule preşedinte, aţi spus că premierul va răspunde dacă afirmaţiile se dovedesc a nu fi fondate, vă gîndiţi la un proces, să intentaţi un proces de calomnie sau în ce fel veţi acţiona dacă se dovedesc a fi eronate afirmaţiile sale?

Klaus Iohannis: Da, încă de aseară, am rugat pe cei din Departamentul Juridic din Administraţia Prezidenţială să verifice care este încadrarea unor astfel de afirmaţii şi cum putem să facem anumite demersuri, în cazul foarte probabil că se dovedesc a fi nesusţinute de dovezi. Deci este foarte gravă afirmaţia. Dacă începem iarăşi să ne jucăm cu astfel de afirmaţii ca în campanie nu este bine şi, cum nu mai sînt în campanie, nu mai tolerez aşa ceva.

Bună dimineaţa, domnule preşedinte, în afară de cei din Departamentul Juridic, pe care i-aţi rugat să vadă la ce se poate încadra ce a spus premierul (dacă nu este veridic), cu ce organe abilitate aţi vorbit, adică cui aţi cerut concret să facă verificările şi dacă cu primul ministru aţi stat de vorbă după acuzaţiile astea? V-a sunat, l-aţi sunat...?

Klaus Iohannis: Nu am vorbit cu primul-ministru, dar în această dimineaţă am avut o discuţie, deocamdată telefonică, fiindcă am venit în aeroport, cu directorul SRI şi l-am rugat, foarte oficial, să analizeze şi să cerceteze cu maximă exigenţă şi seriozitate aceste afirmaţii.”

Replica lui Klaus Iohannis a venit după intervenția lui Victor Ponta de miercuri seara, la B1tv, despre dedesubturile luptei PNL în Parlament pentru salvarea companiei austriece specializate în belirea pădurilor românești:

„Şi impresia mea personală, poate greşesc, este că preşedintele a retrimis legea la Parlament, pe baza unor informaţii pe care le-a primit de la nişte «binevoitori», în special nişte «binevoitori liberali», pe care îi vedeţi zilele acestea luptîndu-se cu dinţii pentru interesele Schweikoffer şi pentru interese care din punctul meu de vedere sînt strict private.

Realizator: De ce spuneţi asta, dle prim-ministru, adică pe ce vă...?

Victor Ponta: Este impresia mea.

Realizator: Dar la ce...? Adică oameni din anturajul preşedintelui, politicieni care lucrează...?

Victor Ponta: Nu, nu. Din PNL.

Realizator: Oameni din PNL.

Victor Ponta: Dle Striblea, îi vedeţi zilele acestea pe cei care se luptă cu toate puterile pe care le au, în Parlament, în special, la televizor, pentru Schweighofer. Şi vorbesc de oameni politici, nu de reprezentanţii companiei, că reprezentanţii companiei este normal să lupte pentru compania lor. Dar oameni politici de la PNL, care alături de noi au făcut acest proiect de Cod Silvic şi acum luptă cu tot ce pot ca să nu se adopte şi să nu se pună această limită, să nu se ia măsuri concrete, evident că au nişte interese care sînt strict private.

Realizator: Adică, ce? A fost trafic de influenţă la politicienii respectivi?

Asta miroase a corupţie.

Victor Ponta: Sută la sută.

Realizator: A fost trafic de influenţă la politicienii respectivi?

Victor Ponta: Eu nu pot face încadrări juridice, dar sînt absolut convins că doamna şi domnii pe care îi vedeţi acum de la PNL luptîndu-se în Parlament şi la televizor au avut întîlniri, în calitate oficială şi privată, cu reprezentanţii Schweighofer

Realizator: În calitate privată? Hai că în calitate oficială... Dar de unde ştiţi că au fost întâlniri în calitate privată? Circulă informaţia asta pe culoarele politicii sau v-au informat serviciile?

Victor Ponta: În calitatea de prim-ministru trebuie să mă informez foarte bine întotdeauna cînd apare o situaţie de criză şi situaţia actuală este o situaţie de criză.

Realizator: Deci, aveţi informaţii obţinute, prin natura funcţiei, că oamenii din PNL au avut întâlniri private cu reprezentanţi ai companiei Schweighofer.

Victor Ponta: Şi în calitatea publică, pe care au ocupat-o anterior.”

Am citat pe larg din stenogramele celor două intervenții – a președintelui și a premierului –, pentru că radiografia Scandalului cere în chip necesar reproducerea completă a ce a declarat de fapt fiecare dintre cei doi demnitari pe cale de a fi războinici.

Documentele apărute în presa făcută pe picior sunt trunchieri ale celor două intervenții, pentru a înfățișa un incendiu cu vîlvătăi acolo unde e, de fapt, doar un foc de găteje.

Citarea completă a intervențiilor ne arată că:

1. Victor Ponta nu poate fi acuzat de calomnie, nici măcar de pagube produse imaginii publice a lui Klaus Iohannis. Premierul a fost suficient de șmecher ca să evite cu brio acuzația fățișă, presupunînd responsabilitate în cazul unei minciuni dovedite printr-o sentință judecătorească. El a introdus formula, ”sper să nu greșesc”, trimițînd la îndoială și, mai ales, a susținut că președintele a fost dezinformat de anumiți lideri liberali, cu interese vădite în protejarea austriecilor care-și permit în codrii României să jefuiască mai ceva ca-n codru.

Acuzațiile au fost aduse direct, nemilos, liderilor liberali și nu lui Klaus Iohannis sau consilierilor de la Cotroceni .

Din acest punct de vedere, intervenția lui Klaus Iohannis surprinde:

1. Deoarece nu el era acuzatul direct, putea răspunde calm, nu isteric, că n-a fost influențat de nimeni și că e o chestiune a liderilor PNL să se judece cu Victor Ponta.
2. Pentru a-și rezolva o ciorovăială cu Victor Ponta el a pus mîna pe telefon și l-a sunat (de pe aeroport!) pe directorul SRI, mai ceva ca pe o ordonanță, cerîndu-i să trimită SRI-ul pe capul premierului, să-l verifice, să-l scotocească, pentru a-i raporta Imperatorului de la Cotroceni, de unde știe că liderii Partidului Meu au făcut și fac trafic de influență pentru firma austriacă.
3. Scandalul posibilei influențări a lui Klaus Iohannis de către lobby-ul firmei austriece de jupuit pădurile românești în stil fanariot a pornit în exclusivitate de la președinte. Klaus Iohannis a retrimis în Parlament Codul Silvic pe motiv că anumite prevederi încalcă Legile Concurenței. Același argument a fost și este folosit de firma austriacă în bătălia pentru respingerea  prevederilor care o împiedică să se poarte în România ca într-o țară de babuini. Traian Băsescu, pentru a lua un exemplu, înainte sau imediat după ce retrimitea Codul în Parlament se avînta într-o campanie mediatică de explicare a gestului său.

Klaus Iohannis n-a făcut-o.

El a retrimis Codul în Parlament fără a catadicsi să se explice Poporului român, care l-a ales președinte. Nu e întîia oară cînd Klaus Iohannis refuză să-și argumenteze temeinic faptele și mormăielile. Într-o Lume în care pînă și dictatorii din Africa găsesc de cuviință că trebuie să stea de vorbă cu Poporul, Klaus Iohannis refuză cu obstinație orice dare de socoteală Poporului român.

De ce?

Pentru că fostul primar de Sibiu se crede ca alcătuind, împreună cu consoarta, un fel de cuplu Imperial bizantin, în genul celui întruchipat de Justinian și Teodora. Fie pentru că sașii disprețuiesc pe români, fie pentru că i-a intrat în cap năzbîtia cu Miracolul din 16 noiembrie 2014, Klaus Iohannis vede ca fiind în dezacord cu Măreția sa Imperială să se justifice în fața opiniei publice. Plecarea în vacanța de Paști, transformarea Președinției într-o agenție privată de turism peste hotare, împreună cu nevasta, solicitarea a două avioane prezidențiale, decizia de a verifica el, personal, profesionalismul procurorului DIICOT, Daniel Horodniceanu - sunt cîteva dintre deja zecile de exemple de înțelegere a unei simplu fotoliu de înalt funcționar public drept un tron pe care l-a așezat, fără să-l ungă, însuși Dumnezeu.

Procedînd astfel și în cazul retrimiterii în Parlament a Codului silvic, Klaus Iohannis a creat premisele catastrofei de a-i fi identificat gestul cu unul de lobbyst al firmei austriece.

Repet, nu știu și nici nu mă interesează dacă Klaus Iohannis a fost sau nu interesat de firma austriacă sau de consilieri pentru a utiliza prerogativele prezidențiale ca să scoată din Codul Silvic prevederea împotriva monopolului fanariot al firmei austriece în materie de tăiere a pădurilor românești.

Important e că într-un asemenea caz delicat, de mare rezonanță publică, președintele trebuia să se explice temeinic Poporului român, cel care e lăsat cu munții goi pușcă de  Mafia lemnului.

Deja cu un redutabil exercițiu al șmecheriilor politicianiste românești, Victor Ponta a intuit punctul vulnerabil pe care-l constituie, pentru Klaus Iohannis, retrimiterea Codul silvic în Parlament de dragul respectării Legilor concurenței. Tragedia națională reprezentate de sacrificarea pădurilor românești  – cu toate consecințele sale, inclusiv de mediu - e prea cumplită pentru români încît aceștia să accepte apărarea unei firme străine specializate în  prăpădirea pădurilor de dragul legilor Concurenței. Știind că postura de apărător al pădurilor românești îi aduce un însemnat capital politic, Victor Ponta a purces la o campanie de proporții menită a-i prezenta pe adversarii Codului silvic drept cumpărați de firma austriacă și pe el însuși ca un Avram Iancu al  interesului național.

Ținta campaniei lui Victor Ponta au fost și sunt liderii liberali.

Intervenția de miercuri seara, de la B1tv, îi viza pe aceștia, prezentați drept atît de înfocați lobbyști ai  tăierilor ilegale încît l-au influențat și pe Klaus Iohannis.

După ce a văzut că în Scandalul Codului silvic n-are decît de pierdut dacă va continua să pună legile concurenței mai presus de pădurile românești, ar fi fost normal ca președintele să dea înapoi.

El nu numai că n-a făcut-o, dar, prin reacția violentă, aproape isterică, la declarația prudentă a lui Victor Ponta, s-a vîrît și mai tare în rahat.

Ba mai mult, a vîrît în rahat și SRI-ul, prezentat de președinte ca o firmă de detectivi particulari care trebuie să-l urmărească pe premier pentru a descoperi de unde știe despre legătura dintre liderii liberali și Mafia lemnului.

Nu știu  temeiurile acestei reacții disproporționate la vorbele lui Victor Ponta.

1. Se poate presupune că Klaus Iohannis s-a bazat doar pe ceea ce i s-a zis dimineață, de vreun consilier, în timp ce-și trăgea nădragii, c-a zis Victor Ponta fără a verifica el, cu ochișorii lui, Stenograma.

Se poate presupune că l-a influențat, în această ieșire nepotrivită, Alina Gorghiu, noua Elena Udrea a noului președinte.

Se poate presupune însă și că președintele a considerat că Scandalul Codului Silvic e un bun prilej de a declanșa războiul împotriva premierului.

Dacă e așa – și înclin să cred că asta e explicația reacției disproporționate la vorbele lui Victor Ponta- Klaus Iohannis a greșit enorm.

Un război cu Victor Ponta, deținător al experienței ieșite din comun care a fost supraviețuirea din războiul cu Traian Băsescu, nu se începe dintr-o chestiune precum apărarea firmei austriece în numele Legilor concurenței, chestiune în care Victor Ponta invocă interesul național.

Pentru că nu se poate porni un război vîrît pînă la gît în rahat.