– În urmă cu câteva zile, soarele tocmai răsărea deasupra Mediteranei când echipajul unui cargou iranian a auzit o explozie. Vasul, Shahr e Kord, se afla la aproximativ 80 km. de coastele Israelului și, de pe o punte, a văzut o pală de fum ridicându-se dintr-unul din sutele de containere aflate pe vas.

Compania navală de stat a Iranului a declarat că vasul se îndrepta spre Spania și a calificat explozia drept un ’atac terorist’. Dar atacul din această lună asupra vasului Shahr e Kord a fost doar cel mai recent din numeroasele conflicte semnalate între Israel și Iran. Un oficial israelian a precizat că acest din urmă atac a fost o ripostă la un atac iranian de luna trecută asupra unui cargou israelian.

Începând din anul 2019, din estul Mediteranei și al Mării Roșii, Israelul a atacat vase iraniene care aveau la bord petrol și armament, deschizând astfel un nou front maritim în războiul din umbră regional care anterior se purtase doar la sol și pe calea aerului.

Se pare că Iranul a ripostat cu calm prin propriile sale atacuri clandestine. Cel mai recent a survenit joi după-amiază, când Lori, un cargou israelian, a fost lovit de o rachetă iraniană în Marea Arabă, după cum afirmă un oficial israelian. Nu s-au semnalat victime sau importante pagube materiale.

Campania israeliană, confirmată de oficiali americani, israelieni și iranieni, a devenit ceva obișnuit pentru eforturile Israelului de a reduce influența militară a Iranului în Orientul Mijlociu și de a impiedica tentativele iranienilor de a ocoli sancțiunile americane asupra industriei lor petroliere.

Dar extinderea conflictului riscă să escaladeze ceva ce până acum fusese doar o simplă revanșă reciprocă, complicând și mai mult eforturile Administrației Biden de a convinge Iranul să respecte din nou limitele prevăzute în programul nuclear în schimbul ridicării sancțiunilor.

Începând din 2019, o serie de comandouri israeliene au atacat cel puțin 10 cargouri iraniene, potrivit declarațiilor unui oficial american și ale unui fost înalt oficial israelian. S-ar putea ca numărul real al vaselor vizate să depășească cifra de 20, după cum reiese din declarațiile făcute de un oficial din Ministerul iranian al Petrolului, de un consilier din minister și de un om de afaceri din sectorul petrolier.

Atacurile israeliene au fost semnalate pentru prima oară de The Wall Street Journal.

Cele mai multe dintre vasele iraniene transportau combustibil din Iran destinat Siriei, un aliat al său, iar două aveau la bord armament, după cum afirmă un oficial american și doi înalți oficiali israelieni. Un alt oficial american și unul israelian au spus că vasul Shahr e Kord avea la bord armament cu destinația Siria. Guvernul israelian a refuzat să comenteze.

Amploarea ripostei iraniene nu este cunoscută. Majoritatea atacurilor s-au purtat clandestin și fără declarații publice de asumare a responsabilității.

Luna trecută, o navă israeliană a atacat Helios Ray, un vas care avea la bord mașini, și care transporta în China câteva mii de autovehicule de producție germană.

Toamna și iarna trecută, câteva petroliere au fost ținta unor atacuri similare – o operațiune pe care unii oficiali au atribuit-o rebelilor houthi, o mișcare din Yemen sprijintă de Iran.

Iranul a negat orice implicare în aceste atacuri care, la fel ca și cele israeliene, erau menite să nu scufunde vasele respective, ci doar să transmită un mesaj.

“Voi atacați aici, iar noi atacăm acolo”, a declarat Gheis Ghoreishi, un analist politic care a fost consilier al Ministerului iranian de Externe pentru relațiile din Orientul Mijlociu. “Iranul și Israelul își aduc războiul lor sub acoperire în largul apelor“.

Îndelungatul război din umbră între Israel și Iran s-a accelerat în ultimii ani. Iranul a înarmat și a finanțat milițiile din regiune, mai ales pe cele din Siria, Irak, Yemen, Gaza și Liban, unde sprijină mișcarea Hezbollah, o grupare armată și politică șiită care este de multă vreme dușman al Israelului.

Israelul a încercat să contracareze jocurile de putere ale Iranului lansând regulat atacuri asupra vaselor iraniene atât de la sol cât și pe calea aerului, vase cu destinația Siria sau Liban. Acele atacuri au făcut ca rutele respective să fie mai riscante și au schimbat măcar calea de tranzit a armamentului, mutând astfel conflictul pe mare, după cum susțin analiștii.

Israelul a căutat să submineze programul nuclear al Iranului prin asasinate și acțiuni de sabotaj pe teritoriul iranian, iar ambele tabere sunt acuzate de atacuri informatice, precum atacul iranian eșuat asupra sistemului municipal de canalizare al Israelului, semnalat în aprilie, și atacul-ripostă al Israelului asupra unui important port iranian.

Brigăzile Quds (din cadrul Gărzilor Revoluționare Islamice din Iran, n. red.) sunt considerate ca fiind vinovate pentru bombardarea ambasadei Israelului din New Delhi, în luna ianuarie, iar 15 militanți, având legături cu Iranul, au fost arestați în Etiopia pentru complot vizând atacuri asupra unor obiective israeliene, americane și din EAU.

Toate aceste incidente reprezintă un conflict nedeclarat, pe care niciuna dintre părți nu-l dorește transformat într-un război fățiș.

Ofensiva israeliană împotriva Iranului are două obiective, după cum afirmă unii analiști și oficiali.

Primul ar fi acela de a împiedica Teheranul să trimită aparatură în Liban ca să ajute mișcarea Hezbollah să-și finalizeze un program de precizie cu rachete, program pe care Israelul îl consideră un pericol de ordin strategic. Al doilea obiectiv ar fi acela de a bloca niște venituri din petrol importante pentru Teheran, date fiind sancțiunile impuse de americani. Spre sfârșitul anului 2018, când Statele Unite au impus sancțiuni industriei petroliere iraniene, guvernul iranian a devenit mai dependent de navigația clandestină.

Oficialii israelieni afirmă că Siria a plătit Iranul cu bani-gheață sau oferind ajutor logistic membrilor din Siria ai Forțelor iraniene Quds și mișcării Hezbollah.

Președintele Siriei, Bashar al-Assad, și el supus sancțiunilor, are mare nevoie de petrol. Cu economia decimată din cauza sancțiunilor americane, Iranul are nevoie de bani-gheață. Mișcarea Hezbollah a fost și ea grav afectată de criza economică și politică din Liban și de atacurile informatice asupra sistemului său financiar.

În consecință, atacurile israeliene sunt “un mijloc de a împiedica Iranul să facă vânzări către Siria și să obțină bani pe care mai apoi să-i transmită celor din Hezbollah“, afirmă Sima Shine, fost șef de cercetări din Mossad, biroul israelian de informații.

Atacurile au escaldat spre sfârșitul anului 2020, când mandatul lui Trump era pe sfârșite. În replică, Gărzile Revoluționare din Iran au început să însoțească discret petrolierele prin Marea Roșie, înainte ca Rusia, un aliat al Iranului, să înceapă să le însoțească de la distanță prin Marea Mediterană, după cum afirmă un oficial american.

Atacul aspra vasului Shahr e Kord a survenit într-un moment când escorta rusească era îndeajuns de departe ca să nu ajungă ținta bombardamentului israelian, a adăugat același oficial.

Nu se știe cât de eficientă a fost ofensiva israeliană. Unele vase vizate s-au văzut silite să se întoarcă în Iran fără să-și mai ducă încărcătura la destinație, a mai spus un oficial american.

Iranienii în relații cu Ministerul iranian al Petrolului spun că, în toate cazurile, vasele au suferit stricăciuni de mică importanță, echipajul nu a avut de suferit și, în câteva zile, s-au făcut toate reparațiile.

Oficialii americani și israelieni afirmă că nu e nicio legătură între campania israeliană și recenta scurgere de păcură de pe malurile Israelului și Libanului.

În Israel, experții în marină se tem că prețul unui război pe mare ar putea depăși beneficiile.

Deși Marina Israeliană își poate face simțită prezența în Marea Mediterană și în Marea Roșie, ea este mai puțin eficientă în apele din apropierea Iranului. Iar asta a făcut ca vesele israeliene să fie mai vulnerabile în fața atacurilor iraniene, având în vedere că ele trec prin dreptul malurilor de vest ale Iranului în drumul lor spre porturile din Golful Persic, după cum afirmă Shaul Chorey, un amiral israelian în retragere care acum conduce Centrul de Cercetări pentru Politică și Strategie Marină de la Universitatea din Haifa.

“Interesele strategice ale Israelului din Golful Persic și căile maritime aferente vor crește cu siguraanță“, a scris el într-o declarație.“Dar Marina Israeliană nu dispune de capacitatea de a le proteja”. (Rador)

https://www.nytimes.com/2021/03/26/world/middleeast/israel-iran-shadow-war.html