Război și pace pe muchie de cuțit. Rusia și-a tras spuza pe turta ei în Nagorno-Karabakh
- Luciana Popa
- 29 noiembrie 2020, 13:26
Armistițiul încheiat între Armenia și Azerbaidjan, din 9 noiembrie, își propune să pună capăt ostilităților din Nagorno-Karabakh. După săptămâni de război în enclava separatistă, avem un câștigător militar, Azerbaidjanul, și doi câștigători politici, Rusia și Turcia.
Acest acord, care va aduce trupele ruse de meninere a păcii în enclava separatistă, a declanșat proteste și cutremure politice în Armenia. Dar a fost primit cu satisfacție în Azerbaidjan, scrie Natalia Konarzewska într-o analiză din Neweasterneurope.
Acordul de încetare a focului din 9 noiembrie intermediat de Rusia i-a surprins pe mulți. Acordul a fost precedat de mai multe contacte diplomatice la nivel înalt între Ankara și Moscova. Au existat și alte semne că aranjamentele pentru armistițiu erau în derulare. De exemplu, la finele lunii octombrie a fost observată o mică tabără militară rusă în sudul Armeniei.
Această prezență neașteptată a Rusiei în apropierea frontierei dintre Armenia și Republica Autonomă Nahicevan a dus la un incident tragic, forțele azere doborând accidental un elicopter rus Mi-24. Moscova și-a desfășurat primii 400 de soldați din forțele de menținere a păcii în mod surprinzător de repede. La câteva ore după acord, s-a anunțat că trupele ruse pleacă de pe aeroportul Ulyanovsk.
Ultimul acord de încetare a focului schimbă jocul în multe privințe și, dacă va fi implementat, va avea consecințe serioase pentru Nagorno-Karabakh și întreaga regiune. Acordul reflectă situația militară de pe teren și e un succes major pentru Azerbaidjan. Confruntat cu o înfrângere zdrobitoare, Erevanul a fost nevoit să facă concesii teritoriale importante.
Armenia trebuie să-și retragă trupele din Nagorno-Karabakh și să predea mai multe regiuni Azerbaidjanului: Kalbaja, Aghdam și părți din Gazakh și Lachin În același timp, persoanele strămutate și refugiații au dreptul de a se întoarce în Karabakh și teritoriile înconjurătoare sub supravegherea Înaltului Comisar ONU pentru Refugiați. Un lucru deosebit de important, deoarece sute de mii de oameni, azeri și armeni, au fost alungați din casele lor în urma conflictului.În plus, Azerbaidjanul va păstra teritoriile pe care le-a recuperat deja, inclusiv orașul Shusha.
O altă evoluție majoră e desfășurarea de către Rusia a trupelor de menținere a păcii în Nagorno-Karabakh și coridorul Lachin, cu un mandat de 5 ani.
Acordul i-a șocat pe armeni, care acum cer guvernului să dea socoteală pentru pierderile teritoriale. Și e greu de imaginat că premierul Nikol Pashinyan va rămâne la putere după această criză uriașă, iar demisia sa este cerută pe mai multe voci.
Acestea fiind spuse, acordul din 9 noiembrie nu ar trebui privit ca un acord de pace cuprinzător. Ci ca un acord de armistițiu cu elemente de soluționare politică bazate în parte pe „Principiile OSCE de la Madrid”. Spre deosebire de tentativele anterioare de încetare a focului, înăbușite din fașă, probabil că acesta va rămâne în picioare, indiferent de situația politică din Armenia. Iar
Rusia și-a confirmat poziția de mediator de succes.
Absența totală a SUA și a UE în rezolvarea conflictului demonstrează că Rusia a eliminat cu totul Occidentul, cu ajutorul Turciei. Și astfel Rusiei i se permite să se poziționeze ca garant al securității pentru armenii din Karabakh. În plus, scăderea sprijinului public pentru Pashinyan e o altă bilă albă pentru Moscova, care nu l-a avut la suflet pe prim-ministrul armean venit la putere ca reformator.