Prințul Harry vorbește deschis despre atacurile sale de panică. Ce a dezvăluit despre moartea Dianei

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Prințul Harry a vorbit despre efectele pierderii mamei sale, prințesa Diana, asupra sănătății sale emoționale și despre atacurile de panică pe care le-a experimentat, într-un interviu cu neurologul specializat în neuroștiința doliului, Dr. Mary-Frances O’Connor, potrivit Daily Express. Discuția face parte dintr-un episod MasterClass dedicat procesului de doliu și rezilienței în fața pierderii.

Ducele de Sussex a descris dificultățile prin care a trecut după moartea Dianei, în 1997, când era copil. Declarațiile sale readuc în atenție felul în care pierderea unei persoane apropiate poate influența sănătatea mintală pe termen lung și importanța recunoașterii simptomelor emoționale.

Prințul Harry a vorbit despre anii în care și-a ascuns suferința

În cadrul conversației, Harry a explicat că, timp de aproximativ 15-20 de ani, a avut tendința de a-și ascunde starea emoțională atunci când era întrebat dacă se simte bine.

„Toată lumea știa ce mi se întâmplase în copilărie. Timp de 15, 20 de ani, când eram întrebat «Ești bine?», răspunsul meu era «Sunt bine». Era amorțeală, o închidere emoțională”, a declarat prințul, potrivit fragmentului publicat de Daily Express.

Un ofițer rus a ajutat Ucraina să ucidă peste 300 de soldați ai lui Putin

Elvis Presley văzut de ziariștii lui Gheorghiu-Dej: scoate sunete nearticulate și are convulsiuni în plină criză

Mărturisirea descrie o perioadă în care Harry nu reușea să vorbească deschis despre ceea ce simțea. În loc să își exprime suferința, acesta recurgea la un răspuns care îi permitea să evite discuțiile despre experiențele sale personale.

Atacurile de panică l-au determinat să caute explicații

Prințul a vorbit și despre atacurile de panică pe care le-a resimțit în anumite momente, inclusiv în drum spre serviciu. Potrivit declarațiilor sale, aceste episoade l-au făcut să înțeleagă că în spatele reacțiilor sale putea exista o problemă mai profundă.

„Aveam atacuri de panică în mașină, în drum spre serviciu. Atunci mi-am dat seama că era ceva mai mult, ceva ce trebuia să investighez”, a explicat Harry, conform relatării publicației britanice.

Prințesa Diana. Sursa foto Arhiva EVZ

Atacurile de panică pot provoca manifestări fizice intense, precum palpitații, senzația de sufocare, amețeală și o stare puternică de teamă. Experiența fiecărei persoane este diferită, iar identificarea cauzelor și evaluarea simptomelor necesită o abordare individuală.

Moartea prințesei Diana continuă să marcheze povestea familiei

Prințesa Diana a murit la 31 august 1997, în urma unui accident rutier produs la Paris. Harry avea 12 ani la momentul respectiv, iar fratele său mai mare, prințul William, avea 15 ani.

Pierderea mamei lor a devenit un element central al relatărilor publice despre experiențele celor doi prinți. Harry a discutat în repetate rânduri despre impactul evenimentului asupra sa și despre dificultățile întâmpinate în procesul de gestionare a doliului.

În noua conversație, accentul cade pe efectele emoționale ale pierderii și pe felul în care acestea pot continua să se manifeste după mulți ani. Discuția oferă și un context pentru înțelegerea motivului pentru care prințul a ales să vorbească public despre experiențele sale.

Un posibil documentar despre Diana stârnește întrebări

Articolul publicat de Daily Express menționează și zvonuri potrivit cărora Harry ar lucra la un nou documentar dedicat mamei sale. Publicația sugerează că un asemenea proiect ar putea genera tensiuni cu prințul William, însă informația prezentată în material nu constituie o confirmare oficială a existenței documentarului sau a unei reacții din partea fratelui său.

Deocamdată, aceste speculații trebuie diferențiate de declarațiile concrete făcute de Harry în conversația despre doliu și atacuri de panică. Fără confirmări independente, nu se poate stabili dacă proiectul este în dezvoltare sau care ar fi poziția oficială a celor implicați.

Declarațiile prințului readuc în discuție efectele de durată ale doliului și dificultatea de a recunoaște suferința emoțională. În același timp, eventualele proiecte despre viața Dianei rămân un subiect separat, pentru care sunt necesare informații confirmate.