Prințul Andrew, informatorul și agentul de influență al lui Jeffrey Epstein, riscă închisoarea pe viață

Sursa: EVZ

Până recent, Afacerea „Epstein” a avut un răsunet mondial produs preponderent de componenta sa sexuală. Considerată a fi cea mai scandaloasă rețea de trafic sexual cu minori din istoria SUA, Afacerea a implicat nume celebre din elita mondială a politicii, finanțelor, ba chiar a atras în mocirlă blazoanele câtorva case regale. Atragerea unor personaje de importanță și influență majoră la nivel mondial a fost doar un mijloc. Scopul final a fost altul.

O metodă veche

Bănuielile potrivit cărora nu a fost vorba doar despre o imensă rețea de proxenetism, menită să satisfacă fanteziile bolnave ale unor celebrități, încep să prindă contur. Unul care descrie Afacerea „Epstein” a fi un mecanism de obținere de informații secrete, unele de importanță economic-financiară majoră. Totul, printr-o metodă foarte simplă, veche de când lumea, practicată de toate serviciile de informații din lume. Coruperea prin metoda speculării slăbiciunilor de natură sexuală.

Capcana cu miere

„Dă-i omului ce-și dorește, și-ți va ciuguli din palmă”, sau cum se spunea la GRU, „Pune în undiță o râmă și vei prinde un pește”. Exact ceea ce făcea Jeffrey Epstein. Prin metodele proxenetismului la scară largă, asigura invitaților săi tot ceea ce aceștia își doreau în cele mai vinovat-patologice fantezii cu putință. De la copile aflate la vârsta jocului cu păpușile, până la superbe tinere atrase în capcana aurită a banilor și a perspectivelor de viitor promise.

Milioanele de file de documente desecretizate au dezvăluit un potop de nume celebre. Desigur, nu toți cei aflați în vreo legătură cu Jeffrey Epstein pot fi acuzați de ceva. Dar nu este mai puțin adevărat, doar în privința unui singur personaj cerul s-a prăvălit. Este vorba despre Prințul Andrew, fratele Regelui Charles al III-lea al Regatului Unit.

Minoră, cadou pentru Prinț

Totul a început în anul 2019, atunci când au apărut primele date cu privire relația sa cu miliardarul Jeffrey Epstein. În același an, Virginia Giuffre l-a acuzat Prințul Andrew că a abuzat-o sexual când era minoră, într-un interviu în care a povestit cum a fost traficată de Epstein către Prinț. Acuzațiile au fost stinse  printr-un acord financiar confidențial câțiva ani mai târziu.

O cu totul altă turnură a căpătat soarta Prințul Andrew zilele trecute, în 19 februarie, sub o acuzație excepțional de serioasă. În engleză îi spune „misconduct in public office”. Pe românește, este vorba despre  o infracțiune de „abuz în exercitarea unei funcții publice” și în cazurile grave este pedepsită cu închisoare pe viață.

 

Arestarea sa, urmată de eliberarea „sub investigație”, a fost declanșată de examinarea unor e-mailuri și documente recent publicate de Departamentul de Justiție al SUA Ele indică o utilizare infracțională a funcției sale publice pentru a facilita interesele lui Epstein. Investigatorii analizează transmiterea de documente guvernamentale secrete și rapoarte comerciale către Jeffrey Epstein în perioada 2001–2011, atunci când Andrew deținea rolul de „Trimis special al Marii Britanii pentru comerț și investiții”.

Potrivit Crown Prosecution Service (Serviciul Procuraturii Coroanei), o persoană comite infracțiunea numită „misconduct in public office”, dacă sunt îndeplinite

Patru condiții:

În primul rând, să fie vorba despre un funcționar public, care deține o funcție de încredere publică, cum ar fi aceea de membru al guvernului, sau de reprezentant al statului. În al doilea rând, să acționeze în această calitate. Adică, fapta trebuie să aibă legătură directă cu atribuțiile sau puterea conferită de funcție. În al treilea rând, abuzul să fie intenționat sau produs printr-o gravă neglijență. Altfel spus, persoana să refuze deliberat îndeplinirea datoriei, ori să se  folosească de funcție pentru câștiguri personale, sau să transmită informații secrete. În al patrulea rând, fapta trebuie să fie atât de gravă încât să constituie un abuz de încredere publică, depășind nivelul unei simple erori sau al unei abateri disciplinare

Și acum să vedem care sunt faptele care par a-l duce pe Prințul Andrew în postura descrisă mai sus, așa cum sunt ele menționate în presa britanică. Conform investigațiilor demarate de poliția britanică în februarie 2026, Prințul Andrew este acuzat că i-a furnizat lui Jeffrey Epstein mai multe tipuri de date confidențiale, de care dispunea în calitate oficială, aceea de „Trimis special al Marii Britanii pentru comerț și investiții”.

Documente „Strict Secrete”

Prințul Andrew i-ar fi trimis lui Epstein un raport guvernamental clasificat „Top Secret”, pregătit de echipa de reconstrucție din Helmand, una dintre provinciile Afganistanului. În plan erau detaliate zăcăminte minerale de mare valoare, inclusiv aur, uraniu, iridium, thoriu și rezerve de petrol și gaze. Anchetatorii americani au descoperit urme financiare care leagă firmele de consultanță ale lui Epstein de entități offshore paravan pentru mari companii miniere de stat chineze.

Raportul despre uraniul și iridiumul din Helmand le-ar fi oferit acestor entități offshore coordonatele exacte pentru a negocia concesiuni miniere cu mult înaintea companiilor occidentale, imediat ce a început retragerea militară a SUA din Afganistan. În consecință, China deține deja un monopol cvasi-total asupra pământurilor rare de acolo, iar datele furnizate de Andrew au fost „aur curat” pentru strategia chineză de expansiune.

Pragul de gravitate maximă, atins

Același Prinț Andrew i-ar fi transmis aceluiași Jeffrey Epstein detalii secrete despre vizitele oficiale efectuate în calitate de emisar comercial în Singapore, Hong Kong, Vietnam și China. Alte documente transmise includeau programele detaliate ale călătoriilor sale și informații politice sensibile despre piețele vizitate. În privința tuturor acestor informații și documente, Prințul Andrew era obligat să păstreze confidențialitatea,  potrivit Official Secrets Act.

În acest sens, Crown Prosecution Service a confirmat deja că pragul de gravitate maximă a fost atins. Faptul că Prințul Andrew a folosit resurse de stat pentru a alimenta interesele economice ale unui cetățean privat sub presiunea șantajului constituie baza dosarului.

Ca în manualele de spionaj

De ce făcea asta? Cum de a riscat pedeapsa închisorii pe viață? Sunt întrebări care se pun de la sine. Dar și răspunsul vine tot de la sine: pentru că Jeffrey Epstein reușise să-l pună pe Prințul Andrew într-o relație de dependență, adică să-l recruteze. Îi stabilise slăbiciunea, i-o alimenta pe măsura scelerării sale, pentru ca în final să i-o exploateze ca la carte. Ca la cartea care se învață în școlile care pregătesc ofițeri de informații.

Până acum, Afacerea „Jeffrey Epstein”, prin capitolul „Prințul Andrew”, se vădește a fi una clar decupată din manualele de spionaj. Dar apare temeinic ipoteza care face ca întreaga sa activitate să apară a fi una informativ-operativă de proporții. Perchezițiile desfășurate la proprietățile sale și mărturiile unor angajați au dezvăluit existența unor sisteme de ascultare și înregistrare video în camerele destinate oaspeților.

Pentru cine a lucrat Epstein?

Către presă nu a răsuflat însă nicio transcriere a vreunei înregistrări ambientale. Despre ceea ce vorbeau invitații cu gazda, ei între ei, sau ei cu cadourile umane primite de la Jeffrey Epstein, nu se știe deocamdată nimic. Nu am nicio îndoială, ele există, iar deținerea acestei arhive este râvnită de toate serviciile de informații importante din lume. În plus, ar răspunde și la întrebarea „Pentru ce serviciu de informații lucra Jeffrey Epstein?” Părerea mea este că lucra pentru mai multe, pe principiul „care plătește mai mult”.