SUA - UE. Sursa foto: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
Chiar în timpul dezbaterii despre planul de pace SUA-Rusia, Gideon Rachman publică în Financial Times, un editorial numit „Goana pentru Europa abia începe” care vorbește despre slăbiciunea UE confruntată cu competitori nemiloși, care o depășesc economic și militar și caută să o dezbine din interior.
Editorialul este ilustrat sugestiv. Imaginea îi suprinde printr-o fereastră pe președinții Trump și Xi discutând cu Putin; în afara camerei în care sunt cei 3, este președintele CE; din camera discuției, liderul rus privește ironic spre Von der Layen.
Planul de pace SUA-Rusia este un pas și spre slăbirea UE
Refuzul planului de pace pentru Ucraina, va trece povara conflictului asupra UE, apăsând pe economia continentului și testând coeziunea politică într-un moment de tensiune (marcat de scandalul de corupție din guvernul ucrainean și de aparența progreselor pe care rușii le-au facut pe front - Pokrovsk). Problema esențială este - și se vede din mediatizarea planului în presa internațională - că garanțiile pentru Ucraina nu produc nicio încredere, în timp ce concesiile impuse sunt foarte clare.
Un acord impus Ucrainei, similar cu o capitulare, este deci nu doar simbolic o înfrângere a UE. UE va rămâne descoperită geopolitic să se confrunte în Est cu o Rusie încurajată. Va fi un impuls ca Moscova să escaladeze razboiul hibrid cu statele din vecinătate, membre UE.
S-a discutat chiar în acest ziar, Mirel Curea explicând efectul incursiunilor dronelor rusești pe teritoriul statelor din Estul Europei care vizează și testarea reacției rapide militare, dar și inducerea psihologică a “unor temeri în rîndul populației, cu privire la sprijinul pe care guvernele acestor țări NATO îl acordă Ucrainei”. Iar cum opinia publică europeană este deja erodată de narative pro-Ruse, anti-UE, aceste presiuni se vor intensifica.
Exemplu concret, cum “cele 28 de puncte” subminează UE: planul pentru activele rusești confiscate
Folosirea activelor rusești pentru a gira un împrumut în ajutorul Ucrainei a fost subiectul cheie al discuțiilor din UE în ultimele luni. Deși discuția este dificilă, Belgia fiind circumspectă, există un curent solid - Germania, Polonia, nordicii și balticii – care susțin puternic utilizarea activelor.
Într-o răsturnare majoră de situație pentru UE, planul SUA sugerează că activele rusești vor fi deblocate și transformate într-o platformă de investiții gestionată de Washington. Formularea sugerează că Rusia nu doar va fi scutită de plata daunelor, dar ar avea și beneficii comerciale.
Textul propune crearea a două fonduri: unul condus de SUA, cu participare europeană, pentru finanțarea reconstrucției postbelice a Ucrainei, și altul împărțit între SUA și Rusia pentru a dezvolta „proiecte comune în domenii specifice”.
Război Ucraina. Sursa foto: Pixabay
Rusia obține un aranjament profitabil
Punctul 14 spune: „100 de miliarde de dolari din activele rusești înghețate vor fi investite în eforturile conduse de SUA pentru reconstrucția și investițiile în Ucraina. SUA vor primi 50% din profiturile acestui proiect. Europa va adăuga 100 de miliarde de dolari pentru a crește suma disponibilă pentru reconstrucția Ucrainei. Fondurile europene înghețate vor fi deblocate.”
Restul activelor rusești înghețate, mai spune textul, ar urma „să fie investite într-un vehicul de investiții separat, SUA–Rusia, care va implementa proiecte comune în domenii specifice.”
Rusia obține astfel un aranjament profitabil. Totuși, formulările din planul scurs în presă sunt vagi și nu este deloc clar cum ar funcționa în practică aceste fonduri bazate pe active.
Ce poate face UE: mai multă integrare, un pas spre “federalism funcțional”
Ce mai poate face UE nu decurge concret doar din efectele politice ale celor „28 de puncte”, ci și din experiența UE în tot conflictul și care, dincolo de numeroase probleme, a arătat o surprinzătoare coeziune politică în cei aproape 4 ani de război. Europa trebuie să devină un actor geopolitic.
Parafrazând o discuție pe care Gideon Rachman a avut-o cu Timothy Garton Ash în FT, chiar zilele acestea: cum UE răspunde la această criză arată dacă UE se poate transforma dintr-o “putere reglementatoare”, într-o „putere multidimesională”. Inventarierea capacităților economice, militare și resurse umane, arată că UE are potențial.
Va exista o confruntare evidentă cu o Rusie expansionistă, în condițiile în care UE nu va mai putea să se bazeze ca până acum, pe SUA ca furnizor de securitate. Pentru a face față acestei crize, UE are nevoie de mai multă integrare în domeniul politicilor – în domeniul digital, în domeniul piețelor de capital – în timp ce lasă politica să rămână națională. Un pas spre integrare aprofundată: federalism funcțional.
