Bombardier B2 / sursa foto: dreamstime.com
Din cuprinsul articolului
Fostul ofițer de aviație al Armatei Române, Hari Bucur-Marcu descrie complexitatea loviturii militare dată de SUA instalațiilor militare din Iran, într-o postare făcută pe Facebook.
Hari Bucur-Marcu anticipase bombardarea instalațiilor nucleare de SUA
Hari Bucur-Marcu anticipase că o operațiune de bombardare a instalațiilor nucleare iraniene, aflate la mare adâncime sub munte, ar implica:
- Mijloace multiple și diverse: de la culegerea de informații și indicarea precisă a țintelor, la evaluarea efectelor loviturilor și finalizarea intervenției.
- Mai multe aeronave: deoarece un bombardier B-2 poate transporta doar două bombe GBU-57 Massive Ordnance Penetrator (MOP), cunoscute ca „bunker buster”, ar fi necesare mai multe zboruri pentru a asigura succesul.
- Operațiune aeriană masivă: zeci, dacă nu peste o sută de ieșiri de aeronave ar fi implicate pentru a aduce bombardierele B-2 în poziția de lansare.
Autorul notează că a aflat ulterior că operațiunea a implicat 200 de aeronave, unele fiind folosite ca „piste false” pentru a deruta sistemele de monitorizare ale altor state sau actori. Această amploare confirmă și depășește previziunile sale inițiale.
Hari Bucur-Marcu consideră că atacul a fost un succes, argumentând că operațiunea nu a obținut doar unul, ci mai multe succese, pe care le detaliază. El a analizat operațiunea din perspective multiple: tactică, strategică, tehnologică și psihologică.
Succesul furtivității bombardierelor
Un succes major este faptul că bombardierele B-2, care au decolat din Baza Aeriană Whiteman din Missouri, au parcurs mii de kilometri până în Iran și s-au întors fără să fie detectate de niciun sistem de monitorizare a zborurilor, indiferent de țara care opera acele sisteme.
La momentul conferinței de presă de la Pentagon, avioanele încă nu aterizaseră, ceea ce subliniază durata și complexitatea misiunii (aproximativ 37 de ore de zbor, cu multiple realimentări în aer).
Acest aspect are implicații strategice majore: orice adversar al SUA va fi de acum înainte mai prudent, știind că America poate lovi fără avertisment, cu arme invizibile pe radar. Bucur-Marcu subliniază că această demonstrație de forță stealth va face statele ostile să se gândească „de două, dacă nu chiar de mai multe ori” înainte de a provoca SUA.
Succesul numărului și preciziei loviturilor SUA
Un alt succes este lansarea a 14 bombe MOP, un număr semnificativ mai mare decât estimările experților externi (care anticipau aproximativ 6 lovituri) sau ale „părerologilor” (care vorbeau de 3-4 lovituri).
Fiecare bombă MOP costă circa 3,5 milioane de dolari, ceea ce face ca investiția să fie considerabilă, dar autorul consideră că efectul asupra țintelor și demonstrația de forță justifică pe deplin cheltuiala.
Toate cele 14 bombe, împreună cu 30 de rachete de croazieră Tomahawk lansate de submarine, și-au atins țintele și au produs efectele planificate.
Bucur-Marcu observă că evaluarea exactă a impactului asupra programului nuclear iranian va dura, mai ales dacă Iranul continuă să restricționeze accesul inspectorilor internaționali. Lipsa acestor informații lasă loc speculațiilor, dar precizia loviturilor este, în sine, un succes incontestabil.
Succesul invulnerabilității aeronavelor SUA
Un alt aspect remarcabil este că niciuna dintre cele 200 de aeronave implicate (inclusiv bombardiere B-2, avioane de realimentare, de recunoaștere și de luptă) nu a fost detectată sau atacată pe parcursul traseelor lungi de mii de kilometri.
Acest succes, descris ca o „premieră”, demonstrează superioritatea tehnologică și operațională a forțelor americane, care au neutralizat orice tentativă de ripostă iraniană, fie prin sisteme antiaeriene, fie prin alte mijloace.
Succesul în arta militară
Dincolo de rezultatele tactice, operațiunea „Midnight Hammer” este considerată de autor ca un reper în arta militară. Bucur-Marcu argumentează că aceasta va fi studiată în manualele militare datorită:
- Premierelor operaționale în toate cele cinci medii de luptă: aerian, terestru, naval, cosmic și cibernetic.
- Sprijinului logistic și psihologic impecabil, care a permis coordonarea a 200 de aeronave, inclusiv lansarea de „momeli” (bombardiere trimise în Pacific pentru a deruta inamicul) și lovituri simultane cu rachete de croazieră.
- Impactului politic anticipat, deși acesta rămâne deocamdată speculativ. Autorul speră că operațiunea va avea consecințe pozitive pe plan diplomatic și strategic, dar recunoaște că este prea devreme pentru a le evalua.
