Obiceiurile excentrice ale marilor personalități. Cum au dat naștere celor mai celebre opere de artă

Obiceiurile excentrice ale marilor personalități. Cum au dat naștere celor mai celebre opere de artă Sursa foto. EVZ

De la obiceiul lui Karl Marx de a fuma continuu până la viciile periculoase ale matematicianului Paul Erdös, multe dintre geniile celebre au practicat obiceiuri care făceau parte din stilul lor de viață - unele pentru a putea depăși anumite dificultăți, altele pentru a da naștere unor opere mărețe.

Geniile munceau în ciuda unor nenumărate obstacole - o parte dintre ele și le provocau singuri, însă găseau tot felul de modalități pentru a-și duce ziua de lucru până la capăt. În continuare prezentă, câteva obiceiuri specifice stilurilor de viață ale unora dintre marile personalități ale lumii.

Karl Marx fuma fără încetare, deși moartea i-a bătut la ușă de multe ori din această cauză

Pe marginea ideilor părintelui comunismului s-a scris și s-a dezbătut în repetate rânduri. Unii îl consideră pe Karl Marx autorul moral al crimelor regimului comunist, în timp ce alții spun că scrierile sale au fost interpretate greșit. Există o serie de aspecte importante legate de stilul de viață al filosofului - pe lângă faptul că bea mult alcool, Karl Marx fuma exagerat de mult.

"Modul său de viață consta în vizite zilnice la biblioteca din cadrul Muzeului britanic, unde, de obicei, stătea de la ora 9.00 până la ora 19.00, când se închidea sala de lectură. Apoi, mergea acasă și lucra până la ore târzii ale nopții, fumând neîncetat. Fumatul se transformase dintr-un lux într-o obsesie indispensabilă, iar acest obicei i-a afectat sănătatea pentru totdeauna. S-a aflat în prag de infarct de nenumărate ori și era susceptibil de boli ale ficatului. I se infectau ochii de la cât de mult fuma, iar asta s-a suprapus cu munca pe care o făcea, ceea ce l-a extenuat și iritat foarte tare. Dar nu a renunțat niciodată la acest obicei", se arată într-un paragraf din cartea "Karl Marx: His Life and Environment", redactată de Sir Isaiah Berlin.  

Ne puteți urmări și pe Google News

Truman Capote trebuia să stea neapărat, cât de mult posibil, în poziție orizontală

Într-o fermecătoare întoarcere în timp, Truman Capote trona în mijlocul petrecerilor cu femei elegante. Scriitorul american a fost un geniu neobosit, însă a avut și el o serie de obsesii de care nu reușea să scape.

"Sunt totalmente un autor orizontal. Nu pot gândi decât dacă stau întins, fie în pat, fie pe canapea, cu o cafea și o țigară la îndemână. Trebuie să pufăiesc sau să sorb ceva. După-masa trec de la cafea la ceai de mentă, apoi la sherry și în cele din urmă la martini. Nu, nu folosesc mașină de scris. Nu la început. Prima versiune o scriu obișnuit, de mână, după care o corectez - tot de mână. În esență, mă gândesc la propria persoană ca la un stilist, iar stiliștii pot deveni obsedați de locul unde pui o virgulă, de greutatea unui punct și virgulă. Obsesiile acestea și timpul pe care îl petrec verificându-le mă scot din sărite", a spus Truman Capote într-un interviu notat în "The Paris Review" (1957).

Ernest Hemingway aborda scrisul la fel ca actul intim

Ernest Hemingway, romancier, nuvelist, prozator, reporter de război, a fost și este unul dintre cei mai apreciați scriitori americani din istorie. Scrierile lui s-au bucurat de un mare succes încă din timpul vieţii, iar multe dintre scrierile sale au fost ecranizate la scurt timp după apariţie. Romancierul avea o perspectivă aparte asupra actului de a scrie.

"Scrii până când ajungi într-un punct în care încă simți savoarea și știi ce se va întâmpla în continuare. Și te oprești și încerci să trăiești până a doua zi, când te reapuci. Ai început la șase dimineața, să zicem, și poți continua până la amiază sau chiar până mai târziu. Când te oprești, ești la fel de gol și, în același timp, nu ești gol fiindcă simți că ești plin, ca atunci când faci dragoste cu cineva pe care îl/o iubești. Nimic nu te poate răni, nimic nu se poate întâmpla și totul înseamnă nimic până a doua zi, când o faci din nou. Așteptarea este cea mai grea parte", s-a exprimat Ernest Hemingway, potrivit "The Paris Review" (1958).

Ludwig van Beethoven era obsedat de câte boabe de cafea servea în fiecare dimineață

Beethoven, dintre cei mai cunoscuți și mai influenți artiști din toate timpurile, a rămas în istorie pentru operele muzicale compuse - și pentru faptul că a compus în ciuda faptului că era surd.

"Ludwig van Beethoven se trezea imediat ce răsărea soarele, iar până ce se apuca de lucru mai pierdea puțin timpul. Micul-dejun consta într-o cafea pe care o prepara cu foarte multă atenție - fiecare ceașcă conținea 60 de boabe de cafea. După ce servea masa de prânz, mergea la plimbarea și de obicei se întindea cu ea până spre seară... Serile le petrecea fie în compania altei persoane, fie la teatru, însă iarna îi plăcea să stea singur acasă și să citească. Își încheia ziua destul de devreme. Se culca cel târziu la ora 22.00", notează The Guardian.

Winston Churchill își lua alimentația foarte în serios

Winston Churchill a fost prim-ministrul Marii Britanii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Despre premierul britanic se știe că exagera cu micul-dejun în mod special. Servitorii săi trebuiau să-i aducă două tăvi pline de mâncare dimineața, pentru a se asigura că liderul politic este sătul.

"Se trezea dimineața, în jurul orei 07.30 și stătea în pat până mânca un mic-dejun îndestulător și citea ziarele. Următoarele câteva ore și le petrecea tot în pat, de unde dădea instrucțiuni secretarilor săi.

La ora 13.00 servea prânzul care consta în trei feluri de mâncare și invita familia și oaspeți să i se alăture. Clementine, soția sa, bea claret, în timp ce Winston servea șampanie, preferabil Pol Roger, pe care îl bea doar la o anumită temperatură, apoi bea țuică de port și fuma trabucuri.

Cina era punctul culminant al zilei pentru Churchill. Discuțiile de la masă și mâncarea în sine erau la fel de importante pentru Churchill. Bineînțeles, mare parte a discuțiilor îl surprindeau doar pe Churchill vorbind. Uneori, în funcție de oaspeți, bea și fuma trabucuri chiar și după miezul nopții", conform informațiilor de pe winstonchurchill.org.

Franz Kafka avea un program foarte haotic

Scriitorul Franz Kafka nu scria înainte de miezul nopții. Pe de o parte, din cauză că atunci când locuia cu familia sa, era singurul moment când putea să redacteze în tihnă și, de asemenea, pentru că în timpul zilei lucra pentru a-și finanța scrierile.

"Kafka era în pragul disperării din cauza turelor de 12 ore pe care le lucra și din cauza cărora nu mai avea suficient timp ca să scrie. Doi ani mai târziu, ocupând funcția de funcționar șef la Institutul de Asigurări pentru accidente la locul de muncă, lucra pe ture de la 08.30 până la 14.30. Apoi servea prânzul până la 15.30 și dormea până la 19.30. După asta, exerciții fizice și cina pe care o servea împreună cu familia sa.

După ce servea cina, începea să lucreze în jurul orei 23.00, iar apoi, în funcție de putere, inclinație și noroc, rămânea treaz pentru a lucra până la 03.00 sau chiar până la 06.00. După ce termina de lucru, depunea adevărate eforturi pentru a adormi astfel încât să fie odihnit pentru a doua zi de serviciu. Această rutină l-a dus pe Kafka în punctul distrugerii", notează Speculum, A Journal of Medieval Studies.

William Styron scria doar când era beat

William Styron a fost unul dintre cei mai de seamă scriitori americani contemporani. Dezvăluirile din viața sa arată că acesta obișnuia să scrie doar când era beat. Despre cărți, Styron obișnuia să spună că, dacă este vorba despre opere literare bune, atunci ele ar trebui să te lase oarecum epuizat.

"Dormea până la amiază, mai stătea în pat în jur de o oră, timp în care se gândea la diverse sau citea. Apoi se deplasa către birou, unde patru ore scria, încercând să perfecționeze fiecare paragraf în parte, care conținea aproximativ 200-300 de cuvinte.

Seara, bea cocktail-uri împreună cu familia și prietenii în jur de ora 20.00 sau 21.00 și stătea treaz până pe la 02.00 sau 03.00, bând continuu, citind, fumând și ascultând muzică", potrivit The New York Times (2006).

Immanuel Kant refuza să amâne alarma de dimineață

Immanuel Kant a fost unul din cei mai mari gânditori din perioada iluminismului în Germania. Kant a fost considerat unul din cei mai mari filozofi din istoria culturii apusene. Despre filosoful german se știe că, în ciuda faptului că îi era dificil să se trezească devreme, niciodată nu amâna.

"Se trezea la ora 05.00. Martin Lampe, unul dintre servitorii săi, care a lucrat pentru Kant din anul 1762 până în 1802, îl trezea de fiecare dată. Nu amâna să se trezească niciodată, nici măcar cu jumătate de oră mai târziu, deși i se părea greu să se trezească devreme", se arată în cartea "Kant: O biografie".

Rutina de seară a lui W.H. Auden includea consum de vodcă și de medicamente anestezice

Poetul și dramaturgul englez Wystan Hugh Auden, cunoscut pentru talentul său în materie de stilistică și versificație, obișnuia să-și stimuleze energia consumând Benzedrină zilnic.

"Lua Benzedrină în fiecare dimineață, timp de 20 de ani, începând cu anul 1938, echilibrându-i efectele cu barbiturica Seconal atunci când își dorea să se odihnească.

Dorea întotdeauna să aibă un pahar de vodcă lângă pat, pentru a servi câte o gură dacă se trezea în timpul nopții", notează The New Yorker.

Marcel Proust obișnuia să doarmă până la ora 15.00

Viața lui Marcel Proust a fost una extrem de interesantă. Despre Marcel Proust se spune că a scris cea mai lungă frază publicată vreodată - una de 847 de cuvinte! Proust a scris și cel mai lung roman publicat - „În căutarea timpului pierdut” - care are 3200 de pagini (uneori și 4000, în funcție de editura care l-a publicat). Opera conține peste 1,2 milioane de cuvinte.

"Marcel Proust se trezea undeva în jurul orelor 15.00-16.00. Fuma imediat pulberi de opiu pentru a-i ameliora astmul. Ulterior, era servit cu cafea și cu câte un croissant", potrivit The Guardian.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, medicii nu știau care e cauza astmului renumitului scriitor francez. Boala a avut un efect de lungă durată asupra vieții lui.

Paul Erdös consuma doze impresionante de Ritalin

Geniul matematician maghiar Paul Erdös are o poveste fascinantă de viață. La doar patru ani, putea calcula în cap câte secunde a trăit o persoană, știindu-i doar vârsta.

“Erdös petrecea 19 ore pe zi pentru a rezolva probleme matematice, iar ca să se mențină activ, consuma de la 10 până la 20 de miligrame de Benzedrină sau Ritalin. Pe lângă acestea, bea espresso scurte și consuma și tablete de cofeină. Obișnuia să spună - Un matematician e o mașinărie care transformă cafeaua în teoreme”, evidențiază relatările din cartea "The Man Who Loved Only Numbers".

Matematicianul considera oamenii căsătoriți  "captivi", iar dacă divorţau, spunea că aceștia erau "eliberaţi". Epitaful lui Paul Erdös spune "Am încetat să mai devin prost".