Joseph P. Kennedy Sr., arhitectul din umbră al puterii familiei Kennedy. Între F.D. Roosevelt și Al Treilea Reich

Istoria SUA în secolul XX este o poveste plină de lumini și umbre, iar Joseph P. Kennedy Sr. este prezent cu un amestec de bani mulți, influență și pragmatism brutal. Deși fiii săi, Jack, Bobby și Ted, au devenit chipurile vizibile ale puterii, tatăl a fost cel care a construit fundația pe care aceștia au pășit.

Averea uriașă lui Joseph P. Kennedy Sr. a fost clădită pe un oportunism financiar nemilos, exploatând zonele gri ale unei piețe nereglementate prin speculații bursiere de tip "insider trading" și pariuri vizionare împotriva pieței în timpul crahului din 1929.

Și-a consolidat imperiul financiar prin reorganizarea agresivă a studiourilor de la Hollywood, monopolizarea importurilor de alcool de lux imediat după abrogarea prohibiției și investiții imobiliare strategice în active cu flux de numerar masiv, precum Merchandise Mart din Chicago.

Kennedy Sr. și ambasada din Marea Britanie

În 1934, președintele Roosevelt l-a numit pe Kennedy, primul președinte al SEC, comisia care reglementa bursa. FDR a explicat alegerea prin memorabila frază: „E nevoie de un hoț pentru a prinde alt hoț”.

Declarații în premieră ale Soranei Cîrstea despre relația cu Țiriac jr. Cum i-a schimbat viața decizia din decembrie

Compania Netflix, dată în judecată de un stat din SUA. Ce le-ar face platforma de streaming utilizatorilor

În 1938, președintele Franklin D. Roosevelt l-a numit pe Kennedy ambasador la Londra. Era o numire istorică: primul catolic irlandez într-o funcție rezervată tradițional elitei protestante. Însă ceea ce trebuia să fie apogeul carierei sale politice s-a transformat rapid într-un dezastru diplomatic.

Kennedy a devenit un susținător fervent al politicii de conciliere cu Hitler, promovată de Neville Chamberlain. Convins că democrația este „terminată” în Europa și că Marea Britanie nu are nicio șansă în fața mașinăriei de război a lui Hitler, Kennedy a încercat să aranjeze întâlniri private cu liderii naziști pentru a evita implicarea SUA în conflict.

Mai grav, telegramele sale către Washington erau pline de pesimism și, uneori, de remarci antisemite, sugerând că evreii ar fi fost responsabili pentru tensiunile care duceau la război. Când Winston Churchill a preluat puterea, relația cu Kennedy s-a răcit instantaneu. Premierul britanic îl considera pe american un defetist periculos.

Joseph Kennedy cu Winston Churchill, în 1938. sursa: Wikipedia

Interviul care i-a distrus cariera

Punctul critic a fost un interviu neautorizat pe care Kennedy l-a acordat în noiembrie 1940 jurnaliștilor Louis Lyons, de la Boston Globe și altor doi reporteri. Crezând că discuția este „off the record”, deși jurnaliștii au susținut contrariul, Joe Sr. a fost de o sinceritate brutală și catastrofală.

A afirmat că „democrația s-a terminat în Anglia. S-ar putea să se termine și aici [în SUA]”. A făcut comentarii nepotrivite despre Regele George al VI-lea, spunând că acesta luptă doar pentru supraviețuirea monarhiei, nu pentru democrație. A reiterat că Marea Britanie nu are nicio șansă în fața Germaniei hitleriste și că ajutorul american este o risipă.

Furia lui FDR

Când declarațiile au ajuns pe prima pagină a ziarelor, președintele Roosevelt a fost scandalizat. Într-un moment în care Casa Albă încerca să convingă Congresul și publicul american să sprijine militar Anglia, prin programul Lend-Lease, ambasadorul la Londra spunea exact opusul.

Roosevelt l-a chemat imediat la Washington. Se spune că FDR i-ar fi spus unui apropiat: „Nu l-am văzut niciodată pe Joe atât de speriat ca atunci când a intrat în biroul meu”.

Franklin Delano Roosevelt. Sursa foto: Wikipedia

Demisia forțată

Kennedy a sosit în SUA în octombrie 1940, oficial pentru a-l susține pe Roosevelt în campania electorală. Era o mișcare strategică a lui FDR pentru a-l ține tăcut pe Joe până la alegeri. Imediat după ce Roosevelt a câștigat al treilea mandat, Kennedy a fost forțat să își prezinte demisia.

A plecat de la Londra lăsând în urmă o relație distrusă cu Winston Churchill, care îl detesta pentru defetismul său și o reputație de om care „a pariat pe calul greșit”, respectiv regimul lui Hitler.

Conexiunile cu Mafia

Zvonurile despre legăturile lui Joe Kennedy cu crima organizată au circulat decenii la rând, deși dovezile clare au rămas adesea în zona gri a istoriei. Se spune că uriașa sa avere a fost consolidată în timpul Erei Prohibiției, prin contrabanda cu alcool, lucrând cu figuri precum Frank Costello.

„Dacă vrei să câștigi, trebuie să ai banii tăi, nu pe ai altora. Banii îți dau libertatea de a fi nemilos.”. Aceasta era o remarcă atribuită adesea lui Kennedy Sr.

Cea mai faimoasă acuzație privește alegerile prezidențiale din 1960. Mulți istorici și foști asociați au susținut că Joe Sr. a apelat la Sam Giancana, șeful mafiei din Chicago, pentru a asigura voturile necesare fiului său, JFK, în statul Illinois.

Ironia tragică a urmat la scurt timp: odată instalat la putere, JFK l-a numit pe fratele său, Robert, în funcția de Procuror General, acesta declanșând cel mai agresiv război împotriva Mafiei din istoria SUA. Această „trădare” a fost considerată de mulți adepți ai teoriilor conspiraționistea fi scânteia care a dus la evenimentele din Dallas, în 1963.

John F Kennedy. Sursa foto captură video

Arhitectul dinastiei

După ce cariera sa politică personală s-a prăbușit în 1940 din cauza pozițiilor sale pro-izolaționiste, Joe Sr. și-a canalizat întreaga energie și avere în „producerea” unui președinte.

El a înțeles, înaintea multora, că politica modernă este o chestiune de imagine și marketing. A cumpărat ziare, a finanțat campanii uriașe și a creat mitul unei familii perfecte, ascunzând cu grijă partea întunecată a vieții de familie.

Finalul vieții

Joseph P. Kennedy Sr. rămâne un personaj shakespearian. A fost un vizionar financiar care a supraviețuit Crahului din 1929 și un tată care și-a iubit copiii până la obsesie, dar a fost și un om a cărui busolă morală s-a orientat mereu după acul puterii.

A murit în 1969, după ce a supraviețuit asasinării a doi dintre fiii săi, asistând neputincios, din cauza unui atac cerebral care l-a lăsat fără grai, la prăbușirea visului pe care îl construise cu atâta ferocitate.