Astăzi, la rubrica O carte pe săptămână, un debut electrizant și spumos: „Cântecul lebedelor” (Litera, 2020), de Kelleigh Greenberg-Jephcott.
De-a lungul nenumăratelor prânzuri în Manhattan stropite cu martini, și-au împărtășit cele mai ascunse secrete și cele mai profunde temeri. Pe iahturi exclusiviste care navigau pe Mediterană, în timpul zborurilor charter spre Jamaica, pe plajele retrase din Yucatán, au sporovăit despre amor, putere, bani, dragoste și faimă.
În toamna anului 1975, după două decenii de prietenie intimă, Truman Capote detonează o bombă literară care zguduie cercul elitist în care se infiltrase cu atâtea eforturi.
De ce a făcut asta știind cât are de pierdut? A făcut-o ca să le pedepsească? Sau ca să le facă să plătească pentru moravurile lor, pentru averea nerușinată și pentru celebritate? Sau a refuzat să creadă că ele ar putea înceta să-l mai iubească?
Șase femei, șase lebede
„Cântecul lebedelor” este un roman de debut strălucit despre granița dintre bârfă și calomnie, despre inventare de sine și autoconservare, povestea tragică a celui care a fost un simbol în literatura din epoca sa și a celor șase femei frumoase, bogate și vulnerabile pe care le-a numit lebedele lui.
Greenberg-Jephcott creează versiuni alternative ale copilăriei și adolescenței lui Capote, după cum el își schimbă și își îmbogățește propriul trecut. Cititorul este purtat de la faimoasa petrecere în alb și negru a lui Capote la depravatul club de noapte Studio 54, oferindu-i-se prilejul unei priviri asupra diverselor scene sociale și momente istorice. The Guardian
Recomandările noastre
