„Privirea glaciară” a Reginei Elisabeta îi intimida inclusiv pe liderii politici

Regina Elisabeta a II-a era percepută public drept un simbol al calmului și disciplinei instituționale, însă o nouă biografie semnată de jurnalistul și autorul britanic Robert Hardman susține că, în privat, monarhul britanic putea deveni extrem de intimidant.

Volumul „Elisabeta a II-a: În privat, în public: Povestea ei”, publicat înaintea centenarului nașterii sale, descrie episoade rare din culisele Palatului Buckingham și relațiile reginei cu lideri politici, diplomați și apropiați.

Cartea apare într-un moment de interes crescut pentru moștenirea celei mai longevive suverane din istoria Marii Britanii. Regina Elisabeta a II-a a murit în septembrie 2022, la vârsta de 96 de ani, după 70 de ani de domnie. Potrivit lui Hardman, diferența dintre imaginea publică și comportamentul privat al reginei era remarcabilă.

Robert Hardman: În privat era mai intimidantă decât în public

În declarații acordate Fox News Digital, Robert Hardman a afirmat că regina avea două fațete distincte. În public, era rezervată și concentrată pe îndatoririle oficiale. În privat însă, descrierea este diferită.

S-a dus la negocieri cu Gigi Becali și a rămas uimit de ce a găsit pe masă: Nu exagerez

Dincolo de tabelă: Nadia Comăneci pregătește o surpriză istorică pe care merită să o aștepți

„Avea mult umor, era directă și foarte autentică”, a spus autorul. El susține că monarhul evita reacțiile teatrale sau izbucnirile verbale, preferând ceea ce apropiații numeau „privirea regală” — un semnal tăcut de dezaprobare.

Potrivit biografiei, această reacție apărea atunci când cineva depășea limitele protocolului, devenea prea familiar sau făcea o gafă diplomatică. Hardman afirmă că inclusiv fostul premier britanic Tony Blair ar fi menționat în memoriile sale teama de această reacție a reginei.

Episod diplomatic în Noua Zeelandă

Unul dintre exemplele prezentate în carte face referire la vizita reginei în New Zealand, în timpul Jubileului de Aur din 2002. Potrivit autorului, regina ar fi fost nemulțumită după ce premierul de atunci, Helen Clark, a participat la un banchet oficial purtând pantaloni, în timp ce monarhul respectase integral protocolul ceremonial.

Hardman afirmă că Elisabeta a II-a a transmis dezaprobarea fără comentarii publice, printr-o simplă privire rece. Episodul este folosit în carte pentru a ilustra importanța pe care regina o acorda regulilor și etichetei instituționale.

Umor direct și remarci spontane

Biografia include și numeroase exemple în care regina își manifesta umorul sec sau observațiile directe. Într-un discurs pregătit de consilieri, ea ar fi eliminat cuvântul „foarte” din formularea „Sunt foarte bucuroasă să mă întorc la Birmingham”, considerând exprimarea nesinceră.

În alt episod relatat de Hardman, regina s-ar fi prezentat singură unei delegații după ce reprezentantul oficial responsabil de introduceri nu a reușit să iasă din mașină din cauza sabiei blocate în portieră.

„Cred că Lord Lieutenant-ul meu are dificultăți să coboare, așa că mă voi prezenta singură. Sunt regina”, ar fi spus aceasta.

Elisabeta a II-a / sursa foto: captură video

Autorul susține că spontaneitatea și umorul erau bine cunoscute în cercurile apropiate ale Palatului Buckingham, dar rareori ajungeau în spațiul public.

Relația cu liderii politici și diplomații

Cartea conține și relatări despre întâlniri cu ambasadori sau oficiali străini care ar fi încălcat protocolul. Într-un caz menționat de fostul ministru britanic de externe Douglas Hurd, un diplomat care a intrat în afara ordinii oficiale la o recepție ar fi primit imediat „privirea” reginei, înainte de a fi repoziționat de personalul de protocol.

Hardman mai notează că Elisabeta a II-a aprecia autenticitatea și disciplina instituțională, chiar și în detalii aparent minore. Potrivit autorului, aceasta considera că rolul monarhiei trebuie separat clar de comportamentul informal sau excesiv de familiar.

O imagine diferită a celui mai longeviv monarh britanic

Noua biografie încearcă să completeze imaginea publică a reginei cu detalii mai puțin cunoscute despre personalitatea sa. Robert Hardman susține că autoritatea Elisabetei a II-a a crescut odată cu vârsta și că până în ultimele zile de viață nimeni din jurul său nu îi contesta poziția sau deciziile.

Volumul apare într-o perioadă în care interesul pentru familia regală britanică rămâne ridicat, iar documentele, mărturiile și biografiile despre domnia Elisabetei a II-a continuă să atragă atenția publicului internațional.