Națiunea reprezintă un factor pozitiv al progresului istoric, dar mai ales al sferei culturale. În noua dimensiune a “progresului”, atitudinea negativă și violența îndreptate împotriva trecutului și a memoriei colective nu numai că prind contur, însă se intensifică extrem de rapid. Unele voci semnalează, în acest context, cel mai grav simptom al prezentului: pierderea iubirii şi respectului faţă de om, fără de care cultura dispare. Dispare actul de cultură, dispare înțelesul.

Potrivit presei britanice, muzica clasică este considerată “prea colonială”, iar Beethoven și Mozart sunt “în complicitate cu supremația albă”. Din motive ce se sprijină pe o așa-zisă corectitudine politică, Universitatea Oxford și-a asumat un proiect de eliminare din curriculum a marilor artiști amintiți și a sistemului de notație muzicală (note muzicale pe partituri). Marii compozitori ar urma să fie înlocuiți cu starul de muzică Dua Lipa și alte vedete pop, scrie Marginalia, care citează The Telegraph.

Noua reglementare ce ar urma să fie adoptată și care vizează programe universitare de licență este susținută de studenți activiști, dar nu numai. Inclusiv unele cadre muzicale ale Universității sunt de părere că structura actuală a cursurilor de muzică promovează „muzica albă europeană din perioada sclavilor”.

Potrivit sursei citate, studenții care urmează o specializare în muzică nu vor mai fi obligați să învețe să cânte la pian sau să dirijeze orchestre, considerându-se că și acest lucru este „structural centrat pe muzica albă europeană” și care ar putea pune „în mare dificultate studenții de culoare”.

Noile subiecte incluse în curriculumul muzical ar include: „Introducere în studiile socio-culturale și istorice” sau „Muzica africană și a diasporei africane”, „Muzica globală” și „Genuri muzicale populare”. Prin urmare, studenții vor studia domeniul muzical raportat strict la prezent. Profesorii de la Oxford își asumă prin jurământ eliminarea supremației albe din cadrul muzicii  occidentale și studierea elementelor muzicale ale stilului pop contemporan.

La aceste schimbări pe care conducerea Universității Oxford ar dori să le adopte au existat și reacții potrivnice. Potrivit presei britanice, un cadru didactic a menționat că cei care predau muzica dinainte de secolul XX „sunt deseori acuzați că sunt, în mod implicit, preocupați exclusiv de muzica occidentală și albă”.

Muzica occidentală a fost o formă de artă cu o evoluție îndelungată care, după cum notează The Telegraph, precedă comerțul transatlantic cu sclavi, a evoluat odată cu Biserica Catolică și a avut ca scop venerarea divinului. Cât despre notația muzicală, aceasta nu își are originea în Occident.

Dacă Universitatea Oxford nu mai dorește sau nu mai este capabilă să apere 800 de ani de istorie a studiului muzicii în tradiția occidentală, atunci cine o va face?, pune problema The Telegraph.

Muzica clasică riscă să dispară în doar o singură generație

Maestrul Kent Nagano, unul dintre cei mai cunoscuți dirijori de orchestră din lume, a pus problema degradării imaginii muzicii clasice încă din anul 2015.

Potrivit dirijorului american, muzica clasică ar putea să dispară în cursul unei singure generații, nu mai mult, mai ales din cauza lipsei de educație în acest sens și a nivelului de investiție scăzut din partea statului în acest domeniu.

Kent Nagano a declarat presei acum șase ani că asistăm la un pericol imens, anume ca muzica clasică să își piardă din semnificația socială. Potrivit dirijorului, aceasta deja este supusă unei degradări.

Celebrul maestru mai evidențiază că “temele abordate de compozitori sunt relevante pentru toate păturile societății. Muzica lor reprezintă fiecare om în parte - îngrijorarea și frica, durerea și fericirea, lupta pentru mai bine. În opinia mea, nimic nu justifică înțelegerea elitistă a culturii în formele sale cele mai înalte. De fapt, această formă înaltă a culturii nu se datorează acceptării din partea unei clase sociale superioare. Pentru mine, nivelul acesta de cultură reprezintă o formă de artă care se apropie cel mai mult de idealurile democratice: cea mai pură formă a existenței umane care tânjește după esența lucrurilor și o descrie în complexitatea adevărul său.”

Vasile Dîncu, despre distrugerea memoriei omenirii și vulnerabilizarea culturii

Sociologul Vasile Dîncu consideră noul protocol ce ar urma să fie adoptat de către Universitatea Oxford “una dintre cele mai mari tâmpenii contemporane”. Niciun curent politic care a încercat să distrugă memoria omenirii nu a reușit - au încercat comunismul și fascismul și au eșuat, fiindcă societatea a luat atitudine împotriva unor astfel de măsuri, este de părere sociologul.

“Tipul acesta de globalism, de corectitudine politică, ce încearcă în mod absolut vulgar să distrugă valorile create de-a lungul timpului, nu face decât să vulnerabilizeze cultura și civilizația contemporană și să creeze un haos al valorilor. Cred că aceasta este principala încercare pentru a da naștere unui haos. Discutăm despre un lucru foarte greșit, din mai multe motive.

În primul rând, identitățile noastre sunt create pe sistemul valori și pe tradiție. Apoi, orice tradiție este la un moment dat depășită, așa cum și sclavagismul și alte tendințe sociale și forme de dominare socială au dispărut ca urmare a evoluție. A încerca să crești forme noi pe un teren gol este imposibil. Nu vor face decât să sensibilizeze societatea mai degrabă asupra a ceea ce este important.

Dacă muzica clasică nu mai este acum, cum nu a fost niciodată de altfel decât apanajul unei elite, în condițiile în care vom încerca să distrugem aceste valori, vom sensibiliza asupra lor și pe cei care nu au fost atenți la aceste aspecte și cred că va câștiga muzica clasică.

Evoluția valorilor se poate face firesc, pornind de la oglinda pe care ți-o oferă trecutul și tradiția. Ca să te îndepărtezi de epocă, așa a fost și cu comunismul și dictaturile, trebuie să ai continuu în vedere acea epocă pe care vrei să o depășești. Acest tip de egalitarism, această distrugere a tuturor valorilor doar pe motiv că a fost făcută într-o epocă de tristă amintire este o mare prostie. Valorile rămân valori, indiferent de mediul în care au fost create.

Ce ne rămâne de făcut - distrugem valorile care au create în perioada totalitarismului? Totalitarismul reprezintă 90% din istorie, democrația este atât de nouă încât ar trebui să distrugem toate valorile.

Astăzi, de exemplu, este ziua lui Nichita Stănescu, după părerea mea cel mai mare poet modern. A fost o lumină pentru noi în perioada dictaturii comuniste. Ar însemna să îl scoatem din manuale fiindcă a trăit într-o perioadă în care era umilit omul? Când nu era egalitate și libertate politică?”, a declarat sociologul.

“Eu cred că lumea se va trezi, că aceasta este doar o criză de moment, o criză a valorilor, cum spun filosofii, însă valorile de criză nu rezistă, după părerea mea, iar acest lucru l-au demonstrat și filosofi din vremurile trecute, precum Max Weber sau Romano Guardini, un mare filosof al valorilor din perioada iluministă”, a conchis Vasile Dincu.

Democratizarea societății pare să fi înregistrat un eșec, potrivit laureatului Nobel Mario Vargas Llosa. Acesta atrage atenția în cartea Notes on the Death of Culture asupra consecințelor democratizării societății. Scriitorul hispano-peruvian subliniază, printre altele, că o societate democrată și liberală are obligația morală de a face accesibilă cultura tuturor. Celebrul scriitor adaugă - “Lăudabila filosofie a avut un efect nedorit: banalizarea și ieftinirea vieții culturale”.