Romancierul francez Nicolas Saudray îi adresează, prin intermediul Le Figaro, o impresionantă scrisoare deschisă șefei executivului Uniunii Europene, cerându-i să renunțe la planul criminal.

 

Doamnă Președinte a Comisiei Europene,

 

Aveam o părere mai bună despre dumneavoastră. Crescută la Bruxelles, sunteți o francofonă perfectă și, așa cred, francofilă. Când erați studentă, ați fost la un pas să fiți răpită de Fracțiunea Armatei Roșii (formațiune teroristă germană de extremă stânga (n.r.), din cauza funcțiilor politice ale tatălui dvs, și a trebuit să stați ascunsă.

Mamă a șapte copii, sunteți dintre cei pe care Péguy îi numea aventurierii lumii moderne, și v-ați descurcat foarte bine.

Mică printre acești germani mari, ați condus timp de cinci ani și jumătate Ministerul Apărării țării dvs. Sunteți prima femeie care prezidează Comisia Europeană.

Cu deschiderea dvs. internațională și cu bunăvoința dvs. protestantă întruchipați tot ceea ce Germania are mai simpatic.

Atunci, ce v-a apucat? În ziarul Bild apărut în Duminica Paștilor, ați preconizat izolarea persoanelor în vârstă până la sfârșitul anului, în așteptarea punerii la punct și a comercializării unui vaccin împotriva coronavirusului.

Așadar, opt luni și jumătate de recluziune care se adaugă lunii deja suferite.

Și, fără îndoială, mult mai mult, căci descoperirea vaccinului nu se profilează deocamdată. Va trebui găsit vaccinul cel bun, experimentat și produs la scară industrială. Sfârșitul lui 2020 riscă să fie depășit cu mult.

Izolarea ar urma așadar să dureze peste un an.

Sub motivul protejării persoanelor vârstnice, veți face din ele niște morți-vii. Și să le provocați mari constrângeri apropiaților lor.

Sunteți doctor în medicină, ați fost medic într-o maternitate, v-ați căsătorit cu un profesor de medicină.

Dar. așa cum bine știți, sănătatea nu se reduce la medicină. Ea include calitatea vieții și relațiile cu ceilalți.

Timp de nouă luni, poate chiar un an, persoanele vârstnice nu își vor putea vedea copiii, nepoții, prietenii. Vor fi reduse la a comunica cu ei prin mijloace informatice pe care majoritatea lor le stăpânesc destul de precar.

Tot ceea ce înseamnă rostul existenței le va fi interzis. Vrem să-i salvăm, dar le luăm gustul vieții.

De altfel, izolarea protejează puțin de contagiune, cel puțin în azilurile de bătrâni, unde virusul este introdus în mod involuntar de către personal.

Pentru toate aceste motive, precauțiile draconice pe care le recomandați vor fi catastrofale.

Iertați-mă că mă dau pe mine însumi de exemplu. Am 77 de ani și, slavă Domnului, sunt sănătos. Administrez și întrețin cu mâinile mele un monument istoric privat deschis publicului. Acum, nu mai am dreptul să merg acolo. Prelungirea acestei situații ar fi insuportabilă.

În plus, scriu și cărți. Îmi veți obiecta că există munca la distanță. Dar vine un moment în care nu te mai poți lipsi de contactul direct cu editorul, cu ziariștii, cu publicul.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE