Ne-am pierdut busola, dacă și Poliția participă la linșaj!

Ne-am pierdut busola, dacă și Poliția participă la linșaj!

De peste 30 de ani, polițiștii au scăpat de năravul milițienilor de a mai bate contravenienții sau infractorii în secții. De aceea, episodul de la Constanța, petrecut și vizionat de milioane de români, a fost șocant. Un polițist lovea și îi dădea cu spray paralizant în ochi unui șofer imobilizat în cabina tirului și care nu avea cum să fugă. Polițistul local nu aplica legea, ci participa la un linșaj colectiv asupra unui individ, răspunzând cu violență cerințelor galeriei de bărbați din preajmă.

Acum se derulează o anchetă. Polițiștii locali care au participat la o asemenea intervenție trebuie să explice de ce s-au comportat ca niște golani care se bat în trafic după ce s-au șicanat pe șosea.

S-a presupus că șoferul era drogat, căci lovise sau împinsese cu tirul 8 autoturisme și un autobuz. Din filmările postate pe rețelele sociale se vede că vehiculul nu avea viteză mare și circula haotic. S-a oprit într-un copac.

De ce polițistul care s-a urcat pe scara cabinei a început să lovească șoferul cu piciorul? Pe film se vede cum acesta nu a avut reacție, a luat jetul de spray în față și s-a întors cu spatele la cel care-l ataca.

Cum și unde putea să fugă șoferul, presupus drogat, când el era în cabina tirului proptit în pom?

Acestea sunt faptele petrecute în Constanța. Dar dincolo de ele există marea problemă a felului în care au intervenit polițiștii care – zice legea – „veghează la ordinea și liniștea publică”. Din această cauză am considerat că e necesar să despicăm firul în patru și să accentuez tușele acestui eveniment.

Medicii au lămurit ce s-a petrecut cu șoferul

Intervenția medicilor a lămurit ce s-a petrecut cu șoferul care a provocat accidentul în lanț: e diabetic și a intrat într-o criză hipoglicemică. Când unui om îi scade glicemia sub 80 începe să piardă controlul funcțiilor. Intervine o stare de semiconștiență, unii chiar leșină brusc.

Polițiștii, fie locali sau naționali, ar trebui să fie instruiți cu privire la astfel de situații, așa cum au învățat că la volanul unei mașini poate fi un șofer beat sau drogat. Pe Vlad Pascu care, drogat, a spulberat cu mașina un grup de studenți pietoni și a omorât doi dintre ei, nu l-a bătut niciun polițist constănțean după accidentul de la 2 Mai. Pe alți nenorociți care au comis fapte grave i-au salvat ca să nu fie linșați de cetățeni indignați.

Polițiștii trebuie instruiți că pe șosele nu circulă doar bețivi și drogați

Bolnavii de diabet nu au interdicție să conducă o mașină. Sunt învățați de medici cum să-și trateze boala și să o stăpânească. Apar, însă, și situații de excepție. Este posibil (ancheta o va lămuri) ca șoferul tirului, venit din Oradea la Constanța, să nu-și fi respectat orele de masă și de tratament, să fi acumulat oboseală după un traseu lung. Sunt cauze care provoacă criza de hipoglicemie.

Toată lumea e bine să știe că hipoglicemia poate afecta reflexele, concentrarea şi capacitatea de reacţie în trafic a unei persoane care suferă de diabet sau care se află la debutul acestei boli, fără să știe ce i se întâmplă. Un om aflat într-o astfel de criză nu trebuie bătut sau bruscat fiindcă oricum e ca o cârpă, nu se poate apăra sau fugi. Iar o violență exercitată asupra lui poate avea consecințe dramatice.

În urmă cu câțiva ani, în perioada de dinaintea pandemiei, au existat accidente în București provocate de șoferi ai RATB/STB care au suferit crize cardiace sau de diabet. Nu au existat incidente cu polițiștii sau cetățenii ca acele din Constanța, deși unul dintre autobuze s-a proptit într-un bloc. Un altul, condus de un șofer diabetic, a evitat în ultimul moment să intre întro stație de pe bulevardul Magheru.

La acel moment, conducerea de atunci a rețelei de transport public a deschis o serie de cercetări cu privire la dosarele medicale ale conducătorilor auto și s-au luat niște măsuri pozitive. Același lucru ar trebui să-l facă și șefii polițiilor locale și naționale, ca să evite ca vreun „apărător al legii” să dea dovadă de exces de zel și să participe la un linșaj colectiv a unui „nenorocit” care a comis un accident.

Violența are întotdeauna un preț

Ca jurnalist am scris despre întâmplări tragice. Din toate se puteau trage învățăminte. Un tânăr șofer a fost scuipat de un pieton care i-a tăiat calea. A coborât din mașină, l-a lovit cu pumnul, pietonul s-a lovit cu capul de asfalt și a murit. Tânărul șofer a stat niște ani după gratii pentru lovituri cauzatoare de moarte.

Alți doi tineri bucureșteni au fost târîți doi ani prin sălile de judecată fiindcă au pedepsit cu pumnul un hoț din mașini. Proprietarul unui autoturism l-a surprins într-o noapte pe hoț când îi demonta casetofonul din mașină (anii 90). L-a luat la bătaie. I-a sărit în ajutor și un vecin polițist. Hoțului i s-a făcut dosar penal, dar i-a dat în judecată pe tineri că l-au bătut.

Exemple sunt multe, le-am tot împărtășit cititorilor de presă și pentru că ele reprezintă semnale de alarmă pentru situații critice. Să nu ne pierdem busola și să acționăm aiurea doar din impuls! Violența are întotdeauna un preț.

Ce i s-ar fi întâmplat polițistului din Constanța, dacă șoferul diabetic făcea un AVC în urma atacului său?! Colegii și cetățenii care-i strigau cum să lovească șoferul de tir l-ar fi sprijinit și când ar fi tras ponoasele?