La o reuniune globală desfășurată luna trecută în Asia, un detaliu aparent frivol a stârnit hohote de râs pe culoarele diplomatice: zvonul potrivit căruia președintele american Donald Trump ar dori ca Gianni Infantino, președintele FIFA, să preia funcția de secretar general al Organizației Națiunilor Unite (reuniunea ASEAN de la Manila, Filipine, desfășurate în perioada 18–24 iulie 2026 — care au inclus reuniunea miniștrilor de externe ASEAN (AMM), reuniunea miniștrilor de la East Asia Summit și ASEAN Regional Forum, la care a participat și secretarul de stat american Marco Rubio).

Un oficial străin citat sub protecția anonimatului de buletinul POLITICO a numit-o „încă o idee nebunească” a unui președinte hotărât să dărâme o ordine globală deja șubredă. Anecdota ar merita să rămână doar atât — o glumă de coridor într-un an electoral pentru ONU — dacă nu ar radiografia, cu o precizie aproape involuntară, starea reală a instituției pe care urmează să o conducă noul ei șef.

Căci miezul poveștii nu este candidatura în sine, oricât de puțin probabilă rămâne ea, ci disponibilitatea unei mari puteri de a trata cea mai veche organizație multilaterală a lumii drept un premiu de consolare, oferit unui aliat sportiv aflat el însuși într-o criză de imagine.