Înainte să se vorbească despre creștinism și islam, existau alte serii de credințe ale locuitorilor Egiptului Antic, care au fost numite mitologie. Această perioadă a durat aproximativ 3.000 de ani, timp în care oamenii se rugau la diferiți zei.

Una dintre cele mai populare zeițe, împrumutată și de către statele europene, este Isis. Ea reprezintă simbolul căsătoriei, al fertilității și al vieții. Fiica zeilor Geb și Nut este una dintre cele mai venerate divinități ale Egiptului Antic.

În ciuda popularității mari, originile zeițe Isis sunt necunoscute. Se crede că ar proveni din regiunea Deltei Nilului. Numele său poate fi tradus ca „Regina tronului”, fiind o personificare a tronului faraonului. Numele său înseamnă „muritoare” și, având în vedere originile sale necunoscute, este posibil ca zeița să fie o sinteză a mai multor regine egiptene iubite de popor.

Numele zeiței Isis a apărut în timpul celei de a cincea dinastie a Egiptului dar cultul ei a devenit cunoscut în istoria Egiptului Antic, când a început să absoarbă elemente de la alte zeițe din Orient. În perioada 336 - 331 î. Hr., cultul Isis depășește granițele Egiptului ajungând în Orientul Mijlociu și Europa.

Zeița cu o mie de nume

În postura de regină deificată, Isis proteja faraonul decedat. Din acest motiv a fost asociată cu ceremonialul funerar iar numele său era scris în textele piramidelor. Rolul zeiței crește în timpul Regatului Mijlociu, devenind protectoare a nobililor și a oamenilor de rând.

Isis devine din ce în ce mai cunoscută, iar în timpul noului regat este numită mama faraonului Horus. Multe imagini o prezintă în acea perioadă alăptând faraonul când era prunc.

Zeița cu o mie de nume devine o divinitate dominantă în Egipt, iar cultul său depășește granițele, ajungând să fie identificată cu Afrodita. În ciuda popularității sale, împăratul Augustus nu privea cu ochi buni cultul lui Isis. El considera ritualurile acesteia pornografice și distrugătoare ale moralității romanilor. Împăratul a încercat să își aducă poporul la divinitățile lor, însă toate aceste au durat până la sfârșitul domniei sale.

Zeița Isis, simbol al fertilității în Europa

Cultul zeiței cu o mie de fețe s-a răspândit în întregul bazin mediteranean după cucerirea Egiptului de către Alexandru cel Mare. Ea nu era cunoscută drept zeița faraonică ci mai degrabă reprezentantă a fertilității și maternității.

Scriitor italian Giovanni Baccaccio a inclus-o pe Isis în lucrarea sa „Despre femei ilustre”. El îi atribuie inventarea agriculturii și a limbii, temelia culturii Egiptului Antic.

În Grecia existau diverse figurine divine precum Isis-Demeter, Isis-Afrodita sau Isis-Persofona.

În Roma, în interiorul Templului lui Venus, se află o statuie care o ilustrează pe Isis și o numește „Doamnă a iubirii”.