Misterul soldaților găsiți în Dunăre. De ce plăcuțele nu pot spune încă cine au fost
- Iulia Moise
- 21 august 2026, 12:55
ramasite soldati germani / sursa foto: arhiva EVZ
- Plăcuța găsită lângă un cadavru nu este o dovadă definitivă
- Locul în care a fost găsită plăcuța poate schimba totul
- Oasele devin o piesă importantă a puzzle-ului
- Unul dintre militari era din Wehrmacht, celălalt din Waffen-SS
- Dunărea a păstrat o parte din istoria ultimelor luni ale războiului
- Motocicleta va ajunge într-o expoziție
- Mii de militari dispăruți nu au fost identificați
Rămășițele a doi soldați germani descoperite în albia Dunării, la Budapesta, au fost însoțite de plăcuțe militare de identificare, însă experții avertizează că acestea nu sunt suficiente pentru a stabili automat identitatea celor doi. Poziția exactă în care au fost găsite plăcuțele, analiza oaselor și documentele militare sunt printre elementele care pot confirma sau infirma legătura dintre obiecte și cei decedați, potrivit Euronews.
Descoperirea a fost făcută după ce nivelul Dunării a coborât neobișnuit de mult. În aceeași zonă din Budapesta au fost recuperate o motocicletă militară DKW NZ 350-1 și alte vestigii din cel de-Al Doilea Război Mondial.
Acum, specialiștii încearcă să rezolve un caz rămas fără răspuns timp de peste opt decenii: cine au fost cei doi militari și dacă plăcuțele găsite în apropierea lor le-au aparținut cu adevărat.
Plăcuța găsită lângă un cadavru nu este o dovadă definitivă
Plăcuțele de identificare germane erau concepute tocmai pentru identificarea militarilor căzuți. Ele aveau un număr unic și puteau fi rupte în două după moartea soldatului.
O jumătate rămânea asupra trupului, în timp ce cealaltă trebuia transmisă autorităților militare pentru înregistrarea decesului și notificarea familiei.
În cazul celor doi soldați recuperați din Dunăre, însă, anchetatorii trebuie să demonstreze că obiectele găsite aparțin chiar celor ale căror oase au fost descoperite.
Motivul este legat de modul în care militarii își recuperau și transportau obiectele camarazilor morți în timpul luptelor.
Locul în care a fost găsită plăcuța poate schimba totul
Experții Volksbund, organizația germană care se ocupă de mormintele militarilor căzuți, acordă o importanță deosebită poziției în care este găsită o plăcuță.
Dacă aceasta se află la nivelul pieptului, există motive să se creadă că îi aparținea soldatului găsit în acel loc, deoarece plăcuța era purtată în jurul gâtului.
Dacă este descoperită la nivelul șoldului, situația este diferită. Ea ar fi putut fi păstrată într-un buzunar, iar soldatul ar fi putut să o fi luat de la un camarad mort pentru a o returna ulterior unității.
Prin urmare, simpla asociere dintre o plăcuță și un schelet nu înseamnă automat că numele înscris pe plăcuță este cel al persoanei ale cărei rămășițe au fost recuperate.
Oasele devin o piesă importantă a puzzle-ului
Ancheta nu se bazează doar pe obiectele găsite în mâlul Dunării.
Rămășițele sunt examinate antropologic, iar specialiștii încearcă să stabilească elemente precum vârsta și caracteristicile fizice ale celor doi bărbați. Aceste date pot fi comparate ulterior cu informațiile disponibile în arhivele militare.
În paralel, Volksbund încearcă să stabilească dacă numerele de pe plăcuțele recuperate corespund unor militari germani dați dispăruți.
Chiar și în cazul unei potriviri preliminare, identificarea nu devine automat oficială. Euronews relatează că eventualele identificări făcute de Volksbund trebuie confirmate de Arhivele Federale ale Germaniei.
Unul dintre militari era din Wehrmacht, celălalt din Waffen-SS
Cele două plăcuțe recuperate oferă deja un indiciu important despre originea militară a persoanelor cărora le-au fost emise.
Una a fost atribuită unui militar al Wehrmachtului, în timp ce cealaltă a fost emisă pentru un membru al Waffen-SS.
Totuși, specialiștii trebuie să stabilească dacă aceste plăcuțe au aparținut celor doi bărbați ale căror rămășițe au fost recuperate din Dunăre.
Acest detaliu este important deoarece obiectele militare descoperite în zonă provin dintr-o perioadă în care luptele din Budapesta au fost extrem de intense.
Dunărea a păstrat o parte din istoria ultimelor luni ale războiului
Motocicleta recuperată din apropierea rămășițelor este un model DKW NZ 350-1, produs pentru utilizare militară în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Experții citați de Euronews spun că în zona respectivă existau numeroase epave și vehicule provenite din ultima fază a luptelor pentru Budapesta. O parte din acest material ar fi fost împins în apă după război, iar ulterior acoperit cu pietre.
Bătălia pentru Budapesta a durat 102 zile, în 1944 și 1945, și s-a soldat cu moartea a zeci de mii de militari și civili.
Nivelul foarte scăzut al Dunării a făcut ca o parte din acest trecut să reapară la suprafață.
Motocicleta va ajunge într-o expoziție
Spre deosebire de rămășițele umane, care vor fi reînhumate, motocicleta DKW va avea un alt destin.

motocicleta gasita in Dunare / sursa foto: captură X
Vehiculul a fost curățat și este pregătit pentru a fi expus la Institutul și Muzeul de Istorie Militară din Ungaria. Reprezentantul Volksbund în Ungaria a descris motocicleta drept o piesă importantă pentru o viitoare expoziție dedicată celui de-Al Doilea Război Mondial.
Rămășițele celor doi militari au fost transportate la Budaörs, unde sunt curățate, înregistrate antropologic și documentate.
Înhumarea este programată pentru luna octombrie, alături de alți militari descoperiți în Ungaria în acest an.
Mii de militari dispăruți nu au fost identificați
Cazul celor doi soldați din Dunăre face parte dintr-o problemă mult mai amplă.
Potrivit unui reprezentant Volksbund citat de Euronews, aproximativ două milioane de militari din cel de-Al Doilea Război Mondial sunt încă dați dispăruți pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice.
În Ungaria, numărul militarilor dispăruți este estimat la aproximativ 54.000. Din 1992, Volksbund spune că a recuperat și reînhumat 29.956 de persoane în această țară.
Pentru cei doi bărbați găsiți în Dunăre, ancheta continuă. Dacă plăcuțele, rămășițele și documentele militare vor putea fi corelate, după mai bine de 80 de ani, cele două morminte ar putea primi în sfârșit nume.