Din cuprinsul articolului
Gestul lui Grindeanu de a ieși din sala la intonarea imnului secuiesc este relevant pentru efortul pe care-l face conducerea interimară a PSD de a mobiliza partidul pentru Congres, despre care Sorin Grindeanu spune că “ar fi bine să fie până în postul Crăciunului”. Să descarce de miză momentul de alegere internă, este obiectivul oricărei conduceri de partid.
Analizele lui Ludovic Orban și Adrian Năstase despre schimbarea din PSD produc puțină vizibilitate
Etapa de pregătire pentru congres poate fi privită și din prisma unei concurențe de narative care trebuie să câștige relevanță și să se impună în discuția din media și în dezbaterea publică. Dacă în vară, după alegerile prezidențiale, exista o discuție publică intensă despre schimbări politice și în partide, acum, această discuție s-a diluat. Discuția despre congresul PSD devine de rutină, ușor plictisitoare.
În paralel cu meciul politic, faptul că analizele făcute de Ludovic Orban sau Adrian Năstase produc puțină vizibilitate arată și că așteptarea publică pentru schimbări este acoperită cu teme de rutină. Ludovic Orban discutând sceptic despre “reformarea PSD”, chiar și din poziția de consilier prezidențial (de la care mulți așteptau să fie mai neutru), nu face decât să refacă un narativ mai vechi: raportarea tradițională a unui lider “de dreapta” ca Orban, la PSD, ca partid de stânga, “greu de reformat”. Politic, poate fi corect sau nu, mai practic însă, această idee pare că are tot mai puțină relevanță.
Într-o discuție recentă despre reforma PSD, Adrian Năstase spunea că este nevoie de o clarificare a mesajului ideologic, a grupurilor țintă și reorganizarea relatiilor externe. “Partidul Socialist francez, care a fost un model pentru PSD, nu mai există. Partidul lui Tony Blair, a treia cale, s-a terminat. Este nevoie de o reinventare a partidului pentru ca altfel îți pierzi alegătorii, nu mai știi cui să te adresezi. Când vrei să obții un partid de 30%, ai nevoie de o arie mai largă de mesaje.” Fostul lider PSD pune un diagnostic de substanță, dar realitatea este mai superficială.
Un congres plictisitor, în postul Crăciunului: “revoluția” din PSD printre cozonaci, luminițe și spiritul sărbătorilor
Sorin Grindeanu a gestionat cât de bine a putut această etapă de conducere interimară până la stabilirea congresului. Dacă nu a produs neapărat o creștere pentru PSD, și era și dificil după alegeri, a încercat cel puțin să mobilizeze PSD (sau o parte din PSD, că mulți PSD-iști așteaptă rezultatul congresului) în relația cu premierul, pe teme care dau satisfacție votanților la congresul formațiunii.
Astfel, etapa de până la congres a fost umplută cu “opoziția” față de măsurile de austeritate; cu programul de măsuri de relansare economică; cu temporizarea discuției despre reforma administrației locale; unde PSD a impus un mesaj susținut de oameni cu experiență în administrația locală. Pe toate fronturile, PSD a luptat să impună propria narațiune despre guvernare și pe cât se poate, propriile măsuri.
Întrebarea esențială și după Congres rămâne însă aceeași: Este PSD capabil să genereze resursa umană de calitate care poate câștiga prin capacitate profesională și idei, în arena dură a dezbaterii publice dominată de neîncredere și contestare, exprimare agresivă și „adevăruri subiective” ? Răspunsul este util pentru creșterea electorală a PSD și câștigarea concurenței cu AUR. PSD va trebui să convingă prin capacitatea de guvernare și prin figuri capabile să miște electoratul, dezamăgit și care nu mai acordă atenție informației oficiale.
