Invitatii EVZ
Pe ce se bazează rezistența lui Bolojan și cât va ține? Zero șanse pentru guvern minoritar PNL-USR-UDMR
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
La baza deciziilor categorice ale PNL și USR privind nesusținerea guvernului Tomac este perspectiva oferită de Ilie Bolojan. Pe termen mai lung, că îi poate ridica electoral. Pe termen imediat, că îi poate chiar readuce la guvern. Ambele au de-a face cu mirajul avantajelor puterii și cu optimismul că adversarii sunt mai puțin credibili și rămân fără energie. Acestea sunt însă presupuneri.
Așa cum arată politica, și nu doar în România, cu perioade tot mai scurte de calm, mișcări radicale și erodare rapidă, greu de crezut că datele actuale se vor menține. Iar șanse pentru guvern USR-PNL sunt ZERO.
Un semnal că lucrurile nu merg pentru bine pentru Eugen Tomac: vizibilitatea scrisorii lui Ciprian Ciucu
Deși media contează mult mai puțin în deciziile politice, sunt încă momente importante în care, felul în care presa încadreaza un subiect și îl ridică în atenție, devine și un indicator al unei evoluții politice. Un astfel de indicator a fost și mediatizarea scrisorii lui Ciprian Ciucu către Eugen Tomac.
La cât de largă a fost prezența subiectului în media, inclusiv pe canalele media care acum nu susțin PNL și USR; și la cât clar s-au văzut mesajele din scrisoare legate de aplecarea guvernului Tomac spre PSD – se poate spune că narativul promovat de PNL a fost autentic și cu ecou public mare.
Într-adevăr, numele propunerilor de miniștri din lista lui Eugen Tomac răspundeau destul de bine așteptării publice uriașe pentru decență profesională și onestitate în politică – și asta poate fi spus privind chiar critic la cei vehiculați ca miniștri. Problema este că publicul a devenit mult mai sceptic, prinde mult ușor substratul unei acțiuni politice și s-a impus rapid ideea că PSD are o influență mare asupra unui guvern care se dorea neutru.
Strategia PSD de a-și exercita influența din Parlament, așa cum a făcut-o în cazul Guvernului Tăriceanu nu mai ține deloc. Așteptarea este pentru claritate, iar narativul PSD are puțină susținere. Din nou, ca indicator, asta s-a reflectat în media, și după conferința de presă a liderilor PSD, în poza foarte mediatizată a fețelor îngândurate ale lui Grindeanu-Manda-Neacșu.
Zero șanse pentru un guvern minoritar USR-PNL-UDMR.
Pe termen lung, Opoziția nu înseamnă decât pierderi de oportunități și avantaje
În plan public, PNL continuă să se poziționeze alături de Bolojan, profitând de capitalul de încredere și de vizibilitatea pe care acesta le generează. Totuși, între logica electorală și logica exercitării puterii tensiunea este clară. Pe termen scurt, înseamnă doar pierderea accesului la resursele guvernării.
Politica acum a devenit mult mai tranzacțională, deciziile politicienilor acum sunt influențate mult mai mult de avantajele imediate - funcții, rețele administrative și resurse pentru primari - chiar și când asta intră în contradicție cu strategii care ar putea aduce beneficii electorale mai consistente în viitor.
Și pentru PNL, și pentru USR, este dificil să transforme într-un argument mobilizator promisiunea unor câștiguri electorale peste doi ani. Degeaba se încurajează liberalii între ei că pot sta și în afara guvernării. Iar USR au o experiență traumatizantă cu Opoziția, unde nu au reușit să crească deloc, deși argumente pentru a critica guvernarea Ciucă-Ciolacu au fost multe.
De aceea, în spatele discursurilor despre consolidare electorală, presiunea pentru revenirea la guvernare rămâne puternică. Ideea unui guvern PNL-USR-UDMR cu sprijin de la minorități și parlamentari de strânsură este o iluzie.
În plus, problema nu este doar că ar fi foarte greu de găsit sprijinul parlamentar și ar însemnna compromisuri mari ce ar anula chiar obiectivele guvernului, dar ar fi chiar și contraintuitiv în raport cu obiectivele de a beneficia electoral peste 2 ani.
Nici măcar votanții PNL-USR și suporterii lui Bolojan nu sunt încântanți de anticipate: nimeni nu mai crede real în „the greater good”
În narativul PNL-USR, anticipatele sunt văzute ca un fel de “izbăvire”. Dar nu pentru că ar rezolva real ceva, ci pentru că, pe moment, PNL și USR beneficiază de un vârf electoral pe baza susținerii pentru Ilie Bolojan. Real însă, nici măcar toți votanții PNL-USR nu sunt încântanți de anticipate.
Polarizarea Bolojan-PSD este într-adevăr mare și mulți din suporterii președintelui PNL sunt enervați de PSD și inerțiali după moțiune, dar asta nu înseamnă că oamenii chiar mai cred „în the greater good”, chiar au energie pentru politică și chef de vot. Anticipate, la nici doi ani după anularea alegerilor prezidențiale, încă nelămurite de instituțiile statului, pe fundalul de lipsă de încredere și nemulțumire adâncă față de politică, ar orienta votul multora care acum declară că votează într-un fel, într-o direcție radicală.
AUR ar avea de câștigat, PSD ar pierde, și tot echilibrul politic și așa precar de acum, în care PSD există ca și cale de mijloc față de cei care chiar vor să dărâme tot, din temelii, s-ar strica.
În primul rând, forța de atracția a AUR, confirmat prin vot la 40-45% după anticipate, față de ce a rămas din PSD, ar fi uriașă. În plus, AUR la 40% în parlament ar dicta jocul politic și dacă tot au aproape controlul asupra Parlamentului, de ce să nu aibă și controlul Președinției?
România ar arată cu totul altfel, radical schimbată și pe o direcție politică în care este greu de spus ce va fi mai bine decât acum.
Recomandările noastre
