Bătălia de 30 de ani pentru limba română. Ziua Constituției Republicii Moldova

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Ziua Constituției Republicii Moldova, marcată în fiecare an pe 29 iulie, reprezintă momentul fondator al arhitecturii juridice și democratice a statului, după obținerea independenței. Adoptată în 1994, Legea Supremă a Republicii Moldova nu a fost doar un simplu act de reglementare, ci un document născut din compromisuri politice majore, dezbateri identitare și provocări geopolitice.

Deși textul constituțional este fundamentul statului de drept de peste trei decenii, istoria elaborării și evoluției sale ascunde detalii mai puțin cunoscute, decizii paradoxale și modificări care au redefinit parcursul țării.

Nașterea Constituției din 1994

După adoptarea Declarației de Independență pe 27 august 1991, Republica Moldova a funcționat timp de trei ani fără o constituție modernă proprie, bazându-se pe o legislație de tranziție. Nevoia unui cadru juridic stabil a dus la redactarea Legii Supreme, care a fost adoptată de Parlament pe 29 iulie 1994 și a intrat în vigoare o lună mai târziu, pe 27 august 1994.

Documentul a fost elaborat sub influența modelului constituțional francez, stabilind inițial o republică semi-prezidențială, cu o separație clară a puterilor în stat și garantarea drepturilor fundamentale ale omului.

Limba română a devenit limba oficială în Republica Moldova. sursa: parlament.md

Bătălia de 30 de ani pentru limba română

Istoria Constituției Republicii Moldova este una dinamică. Textul a suferit modificări esențiale prin intervenții legislative, dar mai ales prin interpretările istorice ale Curții Constituționale.

Cel mai disputat articol din istoria constituțională a Republicii Moldova a fost Articolul 13, care, în varianta originală din 1994, stipula că limba de stat este „limba moldovenească, funcționând pe baza grafiei latine”. Această formulare a fost un compromis politic al majorității de la acea vreme.

Situația a fost corectată juridic în două etape majore, unice în practica constituțională europeană. Prin Decizia din 2013, Curtea Constituțională a statuat că Declarația de Independență, care menționează expres „limba română”, prevalează asupra textului Constituției, făcând parte din „blocul de constituționalitate”.

În 2023, Parlamentul de la Chișinău a votat înlocuirea sintagmei „limba moldovenească” cu „limba română” în toată legislația, inclusiv în Constituție, punând capăt unei controverse științifice și istorice care a durat aproape trei decenii.

Limba moldovenească, o reminiscență sovietică

Problema „limbii moldovenești” nu a fost niciodată una lingvistică, ci un construct politic și geopolitic inventat de Uniunea Sovietică pentru a justifica anexarea Basarabiei și a rupe artificial legăturile identitare și culturale cu România.

După independența Republicii Moldova, impunerea acestei sintagme false în Constituția din 1994 a creat un absurd științific și a scindat profund societatea, forțând statul să folosească oficial o denumire care contrazicea realitatea studiată la școală și recunoscută unanim de comunitatea academică internațională: limba română.

După prăbușirea URSS, existența unei limbi și identități moldovenești distincte a fost promovată intens de forțele politice de stânga și pro-ruse, devenind un instrument de manipulare și de șantaj ideologic.

Principalii promotori au fost Partidul Agrar, Partidul Comuniștilor, condus de Vladimir Voronin, și, mai târziu, Partidul Socialiștilor (PSRM) al lui Igor Dodon, toți beneficiind de susținerea directă a Moscovei.

Pentru aceste formațiuni, „limba moldovenească” a fost o unealtă electorală menită să blocheze apropierea de București și de Uniunea Europeană, menținând astfel Republica Moldova în sfera de influență a Federației Ruse.

Paradoxul neutralității permanente

Constituția din 1994 proclamă neutralitatea permanentă a Republicii Moldova și interzice staționarea trupelor militare ale altor state pe teritoriul său. Partea inedită a acestui articol este că a fost adoptat într-un moment în care Armata a 14-a a Federației Ruse se afla deja pe teritoriul regiunii separatiste Transnistria.

Experții în drept constituțional notează că acest articol a fost conceput inițial ca un instrument juridic și diplomatic prin care Chișinăul spera să forțeze retragerea trupelor ruse, deși acest deziderat nu a fost atins nici până în prezent.

Dansul formei de guvernământ

Republica Moldova este probabil singurul stat din Europa de Est care a schimbat radical modul de alegere a președintelui de trei ori, jonglând între republică parlamentară și semi-prezidențială.

2000. Parlamentul a modificat Constituția, transformând statul într-o republică parlamentară, președintele fiind ales de deputați (cu 61 de voturi), nu de cetățeni.

2016. Prin o hotărâre istorică și intens dezbătută, Curtea Constituțională a anulat modificările din anul 2000, argumentând că au fost adoptate cu încălcări de procedură. Astfel, s-a revenit la votul universal, cetățenii Republicii Moldova alegându-și din nou președintele direct.

Constituția Republicii Moldova s-a dovedit a fi un „organism viu”. Evoluția ei reflectă tranziția complicată a societății de la moștenirea sovietică la valorile europene, demonstrând că Legea Supremă nu este doar o culegere de reguli, ci însăși oglinda istoriei recente a statului.