Din cuprinsul articolului
Într-un moment în care publicul premiază forța în politică, Nicușor Dan pare ca trăiește drama intelectualului resemnat. Problema este, cum a spus Adrian Nastase când a invitat la a-i fi numărate ouăle, că politicienii, dar și electoratul (și cei care l-au ales pe Dan, dar și cei care-l critică) așteaptă ca liderul, mai ales Președintele, să fie prezent și să domine realitatea.
Nicușor Dan, președintele resemnat, al unei țari mici?
Prezența Președintelui Nicușor Dan la slujba de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, în loc să participe la Ziua Marinei, pare un gest simbolic de resemnare politică.
Într-un context internațional marcat de război și rediscuție a posibilității Rusiei de influența Europa de Est, oamenii politici de prim nivel (președinte, premier, șefi instituții din sistemul de apărare-securitate) înțeleg că România are resurse și influență limitate și că acțiunile sale trebuie să fie atente și bine ambalate mediatic. Avem resurse limitate și tocmai pentru asta starea de spirit pe care Președintele o transmite prin prezență, prin carismă și mesaj poate influența "mersul vremurilor".
Și absența lui Nicușor Dan de la Ziua Marinei, ca și agenda externă recentă, inclusiv vizita în Moldova la evenimente culturale (Festivalul Lupilor la Orheiul Vechi și Festivalul Zemii în Șipoteni) înaintea întâlnirii majore SUA–Rusia din Alaska, indică o politică precaută urmărind să țină România prezentă în imediata sa vecinătate și atât.
Este Nicușor Dan resemnat? Un om politic inteligent, care își da seama ca nu poate influența politic real, mai nimic în plan extern sau chiar și intern?
În ultimele săptămâni, acțiunile lui Nicușor Dan par concentrate pe simboluri și mize secundare, în timp ce România nu transmite clar relevanță. Alți lideri europeni precum Karol Nawrocki, au reușit, în contextul întâlnirilor europene premergătoare discuției Trump–Putin, să aibă un rol vizibil. De altfel, media internațională l-a prezentat pe liderul polonez, ca pe un lider activ în regiune și interlocutor preferat de SUA. Comparativ (dupa momentul de început al președinției, când media internațională a apreciat CV-ul său) în executarea politicii externe din ultimele săptămîni, președintele Nicușor Dan, a părut un participant pierdut pe fundal.
Cuplul Nicusor Dan - Oana Țoiu, fără "mușchi politici"
Privind comparativ cuplurile Președinte - ministru de Externe în alte mandate prezidențiale, Nicușor Dan și Oana Țoiu reprezintă un cuplu de stat orientat spre stabilitate procedurală, spre deosebire de Băsescu–Baconschi sau chiar Iliescu–Năstase, care au proiectat capacitate de a influența poziția României în NATO, UE și relațiile cu SUA. Este doar o problemă de context diferit sau și de leadership?
Acum, când politica este hiper-conflictuală și saturată de figuri care inspiră forță (Trump, Viktor Orbán), liderii noștri par defensivi, fără "mușchi politici". Apar ca „oameni de stat prinși sub vremuri”, care în alte vremuri mai calme, ar fi fost perfecți pentru imaginea de „lideri morali”.
Și dacă privim la vizita Oanei Țoiu la Kiev în contextul discuției Trump–Putin din Alaska, se vede nivelul tactic al României cu miză bilaterală: solidaritate, atenție asupra vecinătății estice, poziționare ca „aliat de primă linie”. Evident fără efect asupra echilibrului global, dar oferind un semnal politic predictibil la Kiev și Bruxelles.
Care este problema? Comunicarea si leadershipul, capacitatea de a arata relevanță. România nu comunică clar obiectivele sale – sprijin economic, reconstrucție, cooperare în domeniul securității sau poziționare față de negocierile din Alaska – astfel încât vizitele recente pot părea lipsite de relevanță față de discuțiile esențiale. În realitate, miza României este clară: să nu fie marginalizată și să-și securizeze rolul în perioada post-război. Un exemplu, de succes recent al României în poziționarea regionala și Europeană , ce poate fi judecat și în contextul discuției despre influența Rusiei în Europa, rămâne aderarea la Schengen: o realizare practică a diplomației, combinând efecte tangibile (securitate, mobilitate, monitorizare a frontierelor) cu simbolul integrării europene.
Greșelile lui Nicușor Dan nu sunt administrative sau procedurale, țin de percepție și strategie: prioritizarea evenimentelor, dispersia agendei externe și mesajele simbolice slabe duc la imaginea unui lider precaut, pasiv și cu putere redusă de influență.
Nicușor Dan a dovedit în politică capacitate de învățare. "Leadershipul și învățarea sunt interconectate," spunea John F Kennedy. Nicusor Dan trebuie să se trezească și să învețe.
