Mazar Pașa este un personaj enigmatic, asemeni cețurilor care învăluiau țărmurile Angliei. A văzut lumina zilei la Darmouth în 1823. Se numea Stephen Bartlett Lakeman. Familia sa era de orgine olandeză. Până la 33 de ani, Lakeman avea o bogată experiență de ofițer combatant în două armate imperiale.
Mazar Pașa, observatorul scenei politice
Războiul Crimeii îi aduce lui Lakeman gradul de general otoman (pașă). Era deja maior în Armata Britanică și Sir. Ajunge în funcția de șef al Poliției Capitalei. Îi cunoaște pe promotorii ideilor pașoptiste care nu plecaseră în exil. După 1856, îi cunoaște și pe revoluționarii exilați. Mazar Pașa este un inovator. Pe front, în Africa de Sud, inventase uniforma kaki. În Războiul Crimeii strălucise, războiul nefiind ușor.
Mazar Pașa s-a căsătorit cu Maria Filipescu, născută Bujoreanu în 1856 și s-a stabilit pe strada Biserica Enei, la numărul 5. Casa era unde astăzi este corpul nou al Universității de Arhitectură Ion Mincu.
Mazar Pașa îi pune la masă pe liberali
La 24 mai 1875, în casa lui, frații Brătianu, Goleștii, Kogălniceanu, Rosetti pun bazele Partidului Național Liberal. În aceeași locație se scoate și oficiosul liberal, „Alegătorul liber”. Mazar Pașa avea multe relații, avea diplomație. Capul său limpede a făcut să dispară temporar ambițiile individuale între liberali.
Independența și planurile secrete
În 1877, Ion C. Brătianu încearcă „jocul la dublu”. Vrea să obțină maximul între Gorceakov și Safvet Pașa. Războiul ruso-turc venea la orizont. Mazar Pașa era bun prieten cu Safvet Pașa. Demnitarul otoman avea o atitudine binevoitoare față de aspirațiile românești. Mazar Pașa obține un acord de la otomani favorabil independenței dacă România nu lăsa trupele ruse să treacă pe teritoriul ei.
Pe de altă parte, rușii par mai convingători. Mazar Pașa nu înțelege de ce Brătianu a abandonat linia pro-otomană. Chiar a scris în ziare că el avusese misiune de la București, dar Brătianu neagă. Lakeman își va scrie Memoriile care vor avea succes.
Ultimele două decenii de viață
Mazar Pașa a rămas văduv. S-a recăsătorit cu Maria Arion în 1881 care i-a dăruit urmașii la care spera. Nu s-a mai implicat în activități politice, ocupându-se cu administrarea moșiilor din România. A călătorit și în Anglia. Sfârșitul i-a fost la fel de misterios ca și viața. A făcut un drum în Marea Britanie, la Jubileul Reginei Victoria din 22 iunie 1897. Acolo, s-a rănit la picior când o estradă a cedat sub greutatea invitaților.
Cele mai multe surse spun că nu a dat importanță rănii. Ar fi revenit la București. Rana s-a agravat și piciorul a fost atins de cangrenă. Undeva spre finalul verii lui 1897, Mazar Pașa a decedat. Sunt surse care spun că decesul ar fi survenit în sărăcie și uitare la Londra.
Se pare însă că nimeni nu i-a adus vreo atingere patrimoniului din România. După toate probabilitățile a decedat la București în iulie-august 1897. Copiiiși nepoții săi au avut și ei partea lor de celebritate în România și în lume.
Așadar, PNL, primul partid politic al României Moderne a avut nevoie de medierea unui britanic care a făcut carieră și la otomani pentru a trece de la o alianță conjuncturală de grupări politice, la un partid propriu-zis.