Liniștea prevestitoare de rele de după decizia Fitch și imperativul unui guvern cu puteri depline

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Înainte de decizia Fitch de a menține ratingul României, au existat semnale din mediul financiar-bancar că agenția va opta pentru o decizie favorabilă. Desfășurarea evenimentelor părea, așadar, previzibilă, chiar dacă se vorbea deschis despre o decizie la limită.

Anunțul public al Fitch, care a dezvăluit că opțiunea inițială fusese retrogradarea ratingului, schimbată doar după explicațiile suplimentare oferite de Guvern și BNR, a fost însă o surpriză. În același timp, s-a instalat o anticipare pesimistă privind evaluarea Moody's și o liniște politică suspectă, care reflectă dimensiunea blocajului legat de instalarea unui guvern.

Liderii principalelor partide se privesc unii pe alții, fără să facă pasul decisiv.

Cum arată dezbaterea din media după evaluarea Fitch.

Este un subiect secundar pe agenda unui public general sătul de politică

Cu românii plecați în vacanță, blazați și mai degrabă preocupați să se desprindă de interminabila dezbatere politică negativă, tema a rămas una secundară, deși anticiparea unei evoluții economice nefavorabile este prezentă în rândul publicului urban și informat.

Dezbaterea de după decizie s-a desfășurat pe trei direcții. Prima a prezentat rezultatul drept o victorie de etapă, obținută în urma eforturilor Guvernului. Trebuie spus însă că, deși comunicarea Ministerului Finanțelor explică în termeni pozitivi ce s-a întâmplat, ea rămâne vagă în privința întrebării esențiale: dacă și cum poate fi repetat acest rezultat peste câteva zile, la momentul evaluării Moody's. În acest context este de înțeles și tăcerea premierului, care nu a avut o reacție publică după anunțul Fitch.

A doua direcție, susținută inclusiv de declarațiile unor economiști, pornește de la ideea că, dacă decizia inițială a fost retrogradarea și aceasta a fost schimbată doar în urma unei reanalizări solicitate de România, atunci „efortul excepțional” invocat de Ministerul Finanțelor reprezintă un exercițiu punctual de convingere, nu un model care poate fi replicat în viitor.

A treia direcție, cea a interpretării politice, rămâne periferică și, chiar și aici, tonul este moderat.

Concluzia dominantă este că partidele preferă să aștepte deznodământul evaluării următoarei agenții de rating. Elementul comun tuturor acestor interpretări, inclusiv versiunii oficiale, care vorbește despre „un nou test trecut la limită”, este conștientizarea faptului că decizia Fitch a fost luată pe muchie de cuțit.

Ce se poate întâmpla?

Speranța neclară că viitoarele evaluări ale agențiilor de rating vor păsui din nou România

În discuția economică restrânsă și dominată de un ton pesimist, despre perspectiva economiei, doar două argumente sunt în favoarea României. Primul ține de expunerea fondurilor internaționale pe titlurile de stat românești. Al doilea privește presupusa reținere a agențiilor de rating de a declanșa o criză cu efecte asupra propriilor creditori. Ambele argumente sunt însă fragile.

O retrogradare ar genera, într-adevăr, vânzări forțate din partea fondurilor internaționale care dețin titluri de stat românești și ale căror mandate exclud activele încadrate la categoria „junk”. Întrebarea este însă cât de importantă este România în ansamblul portofoliilor marilor investitori. În mod evident, nu este o economie considerată „too big to fail”. În ce privește presupusul „stimulent instituțional” al agențiilor de rating de a menține actualul calificativ, această interpretare răstoarnă logica obișnuită a acestor evaluări.

Agențiile de rating nu există pentru a proteja stabilitatea financiară globală, ci pentru a semnala cât mai clar investitorilor nivelul de risc, inclusiv atunci când acel semnal produce pierderi. Experiența unor state precum Grecia sau Portugalia arată că agențiile au operat retrogradări tocmai în momente de expunere sistemică ridicată, fără să le evite din grijă pentru creditori.

Semnificația mesajului lui Nicușor Dan despre aderarea la euro

Acum partidele sunt obligate să ajungă la un acord privind un guvern cu puteri depline și un program de disciplină fiscală

Declarația președintelui privind aderarea la zona euro trebuie înțeleasă mai degrabă ca un reper politic pentru negocierile aflate în desfășurare decât ca un obiectiv economic imediat. Mesajul lui Nicușor Dan transmite, în esență, că orice viitor guvern va trebui să se coaguleze în jurul unui program de disciplină fiscală pe termen lung, nu doar în jurul împărțirii portofoliilor și al influenței politice asupra guvernării. Este o busolă pentru negociere, nu o foaie de parcurs.

Dacă acceptăm că Moody's și S&P aplică, în mod tradițional, criterii mai stricte decât Fitch, atunci, în absența unei schimbări rapide și credibile a traiectoriei fiscale, riscul retrogradării rămâne considerabil.

Deși realitatea politică a ultimelor zile complică acest tablou, iar PSD, PNL și USR se confruntă dur în Parlament, singura soluție realistă rămâne revenirea la negocieri. România trebuie să poată prezenta agențiilor de rating perspectiva unui acord politic privind formarea rapidă a unui guvern cu puteri depline și adoptarea unui program credibil de consolidare fiscală pe termen lung. Exact acest tip de stabilitate politică pare să fie cerut partidelor prin mesajul lui Nicușor Dan despre aderarea la euro, chiar dacă obiectivul propriu-zis al intrării în zona euro rămâne, deocamdată, mai degrabă un orizont simbolic decât unul cu implicații economice imediate.