PNL aniversează 149 de ani de la înființare Sursa foto: PNL
Din cuprinsul articolului
PNL la 150 de ani. Un partid național format din români, unit de un englez stabilit la București.
PNL este cel mai vechi partid din România. El a fost creat prin unificarea mai multor grupări naționale și reformatoare, călite în focurile revoluțiilor de la 1821 și 1848.
PNL - grupări liberale
PNL s-a creat din grupări liberale, precum radicalii precum I.C.Brătianu, C.A.Rosetti, Ion Ghica și moderații. În cele din urmă, baza a fost creată de radicali, numiți și „roșii” pentru că moderații vor migra către conservatori.
Englezul Stephen Bartlett Lakeman, maior englez, stabilit la București i-a unit pe liberali în casele sale din Capitală de la Biserica Enei, 11 bis. Acesta a fost decorat în războaiele din Africa. A fost autorul primului sistem miliar de camuflaj la uniforme. Fusese un maior care operase ca agent britanic în Imperiul Otoman fiind chiar general otoman, creștin (au fost două trei cazuri în istoria otomană modernă), sub numele de Mazar Pașa. Data fondării PNL este 24 mai 1875.
PNL îl lansează pe Mazar Pașa în lupta pentru independența
La momentul 1877, România era deja unită, avea un principe străin din casa domnitoare a Germaniei Imperiale. Rusia a cerut ajutorul pentru a se permite trecerea, în aprilie 1877, apoi intervenția imediată contra turcilor în iulie 1877. PNL a trecut la treabă.
Dar oare fusese singurul plan al românilor? Ei știau că Rusia își voia înapoi ieșirea la Dunăre pierdută la 1856, când Cahul, Ismail, Bolgrad reveniseră Moldovei.
Ce garanții aveau românii că Rusia le va recunoaște independența? De aceea, pentru a preveni un nou Congres de la Paris, Ion C. Brătianu, CA Rosetti, Ion Ghica de la PNL iau decizia de a apela la un bun cunoscător al politicii otomane cu relații la Constantinopol, Mazar Pașa.
Mazar Pașa trece la acțiune
Turcii cu vederi europene erau supărați pe privilegiile ienicerilor care afectaseră de secole stabilitatea politică imperială otomană. În 1908, chiar se va ajunge la Revolta Junilor Turci. A fost aplaudată de Europa (să îi spunem un fel de „pașoptism otoman”) dar insuficient susținută de către marile puteri. Acestea, pentru interesele lor preferau instituția sultanală în schimbul unor reforme și investiții mai extinse în ultimele zone europene din 1908. Vorbim de Macedonia, Albania și o parte a Thraciei pe care otomanii le mai controlau și deschiderea totală a piețelor otomane din Asia și Africa, unde Franța și Anglia erau deja forțe coloniale.
Planurile lui Mazar Pașa și ale PNL s-au lovit așadar de inerția constituționaliștilor otomani (redundanți la ideea de independență a României, mai ales că în Constituția lor din decembrie 1876, ei considerau România ca provincie privilegiată precum Egiptu, ceea ce în tot cazul nu era!) care au preferat să piardă Dobrogea dar să aibă garanția că statul otoman, slăbit, retrograd, șubred și fără perspective, va continua să agonizeze cu ajutorul „perfuziilor” occidentale din Apus.
Apariția blocurilor militare Puterile Centrale și Antanta însă vor pecetlui definitiv cursul istoriei otomane ajuns la ultimul capitol, în zorii secolului XX.
