Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Mircea cel Bătrân a fost prezentat în istoria românilor drept cel mai „performant” domnitor medieval român. Istoricii au tins să-i acorde creditul pentru o domnie neîntreruptă de 32 ani. Datele recente arată că el a domnit de fapt 30 de ani. Practic, el a fost izgonit de pe tronul Țării Românești în intervalul 1394/1395-1396.
Mircea cel Bătrân, momentul Rovine 1394/1395
Mircea cel Bătrân, devenit domn al Țării Românești în 1386, are origine mixtă: român după tată și sârb după mamă. Tatăl său era domnitorul Radu I, fiul lui Nicolae Alexandru și frate cu Vladislav I (Vlaicu Vodă). Era așadar nepotul lui Basarab I Întemeietorul. Mama sa era Callinichia, fiica lui Lazăr, Cneaz al Serbiei. Serbia și Bulgaria cad sub otomani în 1389, respectiv 1394. Adică în 35-40 ani de la punerea piciorului în Europa în Penisnsula Gallipoli (Çanakkale astăzi). Așadar, în toamna lui 1394 sau în primăvara lui 1395 a fost obligat să se confrunte cu otomanii. Baiazid „Yildîrîm” era sultan otoman din 1389, anul înfrângerii sârbilor la Kossovopolje. Baiazid „Fulgerul” se afla în fruntea unei puteri în ascensiune. Și totuși, în calea lui, mica Țara Românească va rezista. Mircea cel Bătrân încheiase cu regele Poloniei Vladislav II Jagiello, tratatul din 10 decembrie 1389, de la Radom în care se recunoscuse vasal al regelui Poloniei.
Credit foto: Wikipedia
Bătălia de la Rovine a fost un succes militar fără îndoială. Politic, însă. Mircea cel Bătrân nu a câștigat, fiind detronat printr-o conspirație boierească. Pretendentul susținut de Baiazid, care îi a locul este Vlad numit Uzurpatorul. Deși nu toți istoricii sunt de acord, Vlad ar fi fost nepotul lui Mircea cel Bătrân. Tatăl său ar fi fost Dan I, fratele lui Mircea cel Bătrân. Vlad Uzurpatorul ar fi fost, așadar frate cu Dan al II-lea.
Sigismund de Luxemburg, cel mai important suveran european
Având în vedere că pe 7 martie 1395, are loc întrevederea lui Mircea cel Bătrân cu Sigismund de Luxemburg, este clar că bătălia de la Rovine a avut loc în toamna lui 1394. Sigismund era Regele Ungariei. După 1433 va fi împărat romano-german. Așadar, Sigismund de Luxemburg era omul numărul 1 al Europei creștine.
Tratatul de la Brașov s-a semnat în casa parohială a Bisericii Sf. Martin din Tours, important sfânt romano-catolic. Tratatul a avut o istorie a sa. Unii istorici l-au considerat drept un tratat pe picior de egalitate. Se pare însă că a fost un tratat de tip senior-vasal, în care Sigismnund era seniorul și Mircea cel Bătrân era vasalul său. Mircea nu mai era domn, deși Vlad nu stăpânea integral țara după detronarea lui Mircea.
Mircea cel Bătrân a „întărit” tratatul cu „pecetea mică”, adică a folosit dreptul domnesc pentru actele interne. Sigiliul domnesc pentru tratate ar fi rămas în Țara Românească. Sigismund îi oferă Țara Severinului, Amlașul, Făgărașul, adică posesiunile pierdute de tatăl său.
Tratat pus cu greu în aplicare
Mircea cel Bătrân era dornic să-și recupereze tronul. În aprilie, o armată condusă de Stefan de Lozoncs intră în Țara Românească. Bătălia cu oștile lui Vlad are loc în mai 1395, iar trupele maghiare sunt înfrânte. În iulie, Mircea se pregătește mai bine cu trupele fidele din Oltenia și reușește alături de Sigismund să cucerescă cetatea de la Turnu (Turmu Măgurele) pe Dunăre. Și totuși, nici acum Vlad nu a fost înlăturat.
Vlad s-a îndreptat spre un tratat de vasalitate cu Polonia în care domnea Vladislav II Jagiello. Se știe că la 28 mai 1396, a emis de la Argeș un act în care era de acord să devină vasalul Regelui Poloniei. De ce făcuse Vlad asta? Evident, pentru că Mircea cel Bătrân încheiase primul un astfel de tratat de vasalitate cu Polonia, la 10 decembrie 1389, la Radom (azi municipiu din centrul Poloniei).
La 25 septembrie 1396, Mircea participă la Cruciada de la Nicopole, unde otomanii câștigă victoria.
Sigismund de Luxemburg, credit foto: Wikipedia
Revenirea lui Mircea
Înfrângerea de la Nicopole nu s-a datorat exclusiv orgoliului cavalerilor de a nu-l lăsa pe Mircea să comande expediția cum s-a scris la noi. Cruciații aveau într-adevăr orgoliu. Anumiți bulgari ortodocși au fost uciși de catolici în anumite cetăți de pe traseul expediției. Dar, o importantă pondere în dezastru a avut-o refuzul cnezilor sârbi de a-i susține pe cruciați. Unii au părăsit pozițiile pe câmpul de luptă, trecând la otomani. Alții, pur și simplu nu au intrat în luptă.
Expediția cruciată nu a mizat pe traversarea Țării Românești. Aici. le erau ostili și muntenii și otomanii care-l susțineau pe Vlad. Supraviețuitorii luptei care au ales repatrierea spre Transilvania au fost executați de soldații lui Vlad. Unii, cu rang mare au fost eliberați pentru recompense.
Sigismund de Luxemburg a realizat că avea nevoie de Mircea pe viitor. De aceea, a fost de acord ca voievodul Știbor al Transilvaniei să încerce înlăturarea lui Vlad, începînd din octombrie 1396. Vlad a fost înfrânt și capturat. Fie a fost executat, fie a murit din cauza rănilor grave, Se consideră că Mircea cel Bătrân a revenit pe tron, ce mai târziu în ianuarie 1397
Diplomația, act salvator
Domnitorul muntean a mai domnit aproape 21 de ani. Va ajunge să influențeze politica Principatului vecin Moldova prin susținerea lui Alexandru cel Bun. Apoi după înfrângerea otomanilor la Ankara și pierderea tronului de către Baiazid, rivalul de la Rovine, Mircea a încercat să-i dezbine pe cei trei fii ai lui Baiazid. Chiar dacă nu a reușit, la finalul domniei, pe 30 ianuarie 1418, Țara Românească avusese cea mai mare întindere din întregul Ev Mediu românesc. Este discutabil dacă Dobrogea a fost pierdută în 1417, sau în primii ani după moartea lui Mircea cel Bătrân.
Toată această epopee a lui Mircea cel Bătrân n-ar fi fost posibilă fără acest prim tratat medieval românesc, din 7 martie 1395 de la Brașov dintre el și regele Ungariei Sigismund de Luxemburg. Mircea s-a înțeles atunci cu omul cel mai important al Europei. Sigismund, deși trata cu un domnitor alungat de pe tron, a intuit calitățile lui Mircea și i-a acordat creditul politic necesar. Este o lecție de geopolitică pe care trebuie să nu o uităm. Când totul pare pierdut, există mereu o soluție salvatoare dacă există diplomație.
Recomandările noastre
