Mareșalul intransigent care și-a sacrificat prestigiul militar pentru a înfăptui reforma agrară

Mareșalul intransigent care și-a sacrificat prestigiul militar pentru a înfăptui reforma agrară

Mareșalul Alexandru Averescu rămâne prototipul militarului de prestigiu care a reușit și în viața politică. I s-au reproșat multe, dar nu că ar fi fost vreodată șovăielnic sau lipsit de patriotism în viața politică. Fără îndoială că nu ar fi intrat în politică dacă n-ar fi vrut să-și ajute soldații de pe front care-l considerau ca un adevărat tată.

Studiile militare. Alexandru Averescu nu a vrut să fie preot

Mareșaul Alexandru Averescu a văzut lumina zilei în Basarabia de Sud (Bugeac), lângă Ismail, în data de 9 martie 1859.  Regiunea de Sud a Basarabiei a fost între 1856 și 1878, parte a Moldovei, ulterior a României. Deși fusese inițial destinat carierei preoțești, faptul că era fiu de ofițer s-a dovedit o chemare mai mare. A fugit din Seminarul teologic, a devenit jandarm-călare voluntar într-o unitate locală.

Alexandru Averescu a făcut studii militare la Mânăstirea Dealu, după care a fost trimis la specializare la Torino. Acolo va absolvi cursurile militare în 1886. A devenit fițer de stat major. Numai după 6 ani de carieră militară, a fost numit profesor la Școala de Ofițeri de Cavalerie.
A urcat constant și rapid treptele ierarhiei militare: sublocotenent (1881), căpitan (1889), maior (1894), locotenent-colonel (1898) general de brigadă (1906), general de divizie (1912), general de corp de armată (1917), mareșal (14 iunie 1930). Asta în ciuda diferendelor personale pe care Averescu le-a avut cu generalul Constantin Prezan șeful Marelui Cartier General al Armatei Române.

Erou pe front, erou în viața politică

După  Marele Război, Mareșalul Alexandru Averescu s-a implicat în salvarea Basarabiei din ghearele contrarevoluției și anarhiei bolșevice. Armata Română a trecut Prutul la cererea conducerii Sfatului Țării de la Chișinău. A securizat infrastructura militară a Basarabiei și a peveni abuzurile trupelor țariste lovite de anarhie asupra populației românești. După  Marele Război, Mareșalul Alexandru Averescu a fondat la cererea  liderului PNL Ionel Brătianu, Liga Poporului. Mareșalul Alexandru Averescu a devnit  Președinte al Consiliului de Miniștri de trei ori: ianuarie-martie 1918, 1920-1921, 1926-1927.

Mareșalul Averescu a reușit să facă tranziția de la Vechiul Regat la România Mare. Vorbim de o tranziție de la guvernarea de război, la guvernarea democratică. Aceasta s-a consolidat apoi prin Guvernul Ionel Brătianu. Acesta a funcționat în  perioada 1922-1926. Atunci s-a adoptat Constituția din 1923. Reforma agrară din 1921 a fost considerată  ca fiind meritul exclusiv al  eforturilor lui din perioada Marelui Război de Reîntregire. A fost cea mai radicală și cuprinzătoare reformă agrară din Sud-Estul Europei.

Mareșal al României

Prin Decretul Regal Nr. 1678/1927 , i s-au conferit drepturile aferente unui erou de război. Membru de Onoare al Academiei Române, Mareșalul Alexandru Averescu a decis să se retragă din viața politică. A fost crunt dezamăgit de cursul evenimentelor de după  anul 1927. A simpatizat tacit la revenirea fostului principe Carol pe tron. Asta deși, acesta  renunțase în 1926 la succesiune.

Regele Carol al II-lea a fost conștient că generalul Averescu n-a încurajat condamnarea lui ca dezertor după episodul fugii la Odessa în 1918. De aceea,  la 14 iunie 1930 el i-a oferit lui Avrescu bastonul de Mareșal.  A decedat la București, pe 2 octombrie 1938.

Ne puteți urmări și pe Google News